Dirina clipi orbită de reclamă: „AVEŢI NEVOIE DE MAGIE PENTRU A FI FERICIT! FOLOSIŢI METODA SUPREMĂ ŞI EFICIENTĂ, CONECTAŢI-VĂ ACUM”

Întoarse capul plictisită să se asigure că n-o va lovi nimic la traversarea Canalului Principal, apoi încercă să meargă fără să alunece pe noroiul care acoperea gropile din asfaltul străvechi.

Nu era tocmai veselă, dar măcar reuşise să se mişte de acasă, să întreprindă ceva în interes propriu.

Era greu să te acomodezi din nou cu peisajul după ce stăteai conectat mai tot timpul cu Biblioteca, însă aparatul personal o avertizase deja de mai multe ori şi trebuia să-l creadă: îi expira perioada de valabilitate, fir-ar să fie!

Ajunsă pe celălalt pasaj pentru pietoni privi cu invidie cele câteva automobile care glisau la înălţime. Tare ar fi dorit să se afle într-unul, însă Shugun fusese de părere că ar fi fost mai uşor de reperat într-un mijloc de transport. Aşa, cu lentilele de contact cumpărate de la Bob traficantul, putea spera să treacă de aparatele de identificare.

Oare mai avea mult de mers?

Atmosfera era absolut sufocată aici în cartierul Hacks, remarcă tuşind. Se vede că primăria nu lăsa purificatoarele să funcţioneze decât dimineaţa, o oră, două.

Trecu pe lângă o poartă mare, întunecată, grăbind pasul, atât cât îi permiteau muşchii atrofiaţi. Se conectă pe Mobile ca să vadă exact unde se află. Ah, încă puţin, încă puţin…

Dintr-o vitrină îi zâmbi Madona Oriflamma a lui Roerich. Ajunsese.

Încercă să îşi amintească cuvintele pe care le avea pregătite, dar uşa se deschise lin.

–          Intraţi cei ce auziţi chemarea!

Se simţi străbătută de un recul: era un lăcaş de cult! O, fir-ar să fie! Şi doar îl rugase pe Shugun s-o trimită într-un loc serios!

Totuşi intră, fiindcă adresa era cea indicată.

Se afla în interiorul unei biserici de secol XX, desigur cu dimensiuni adaptate, dar atent reconstituită până la detaliu. Lecturile şi turismul virtual de care profitase din plin pe când avea conturile intacte îşi arătau roadele acum: nu se simţea nici străină, nici stingheră în cele mai exotice locaţii.

Dintr-o absidă se ridică un tip cu veşmânt bogat, de bazileu. Cum nu-l văzuse niciodată pe cel la care venise după ajutor, solicită un Consult Rapid pe aparatul personal. Negativ. Mâna ei apucă teaca Phaserului, deşi Dirina avea îndoieli serioase despre capacitatea sa de a nimeri o ţintă chiar şi de la câţiva paşi distanţă.

–          Vai, vai! E doar decor, domniţă.

„Afirmativ” îi confirmă aparatul. Lengren în persoană!

Individul din faţa ei avea o ţinută răvăşită şi ieşise pe o uşă mascată, de undeva din lateral. Îl privi circumspect. Chel, slab şi foarte palid. Probabil petrecea zile întregi în convertizor. Dirina se gândi că şi ea trebuie să arate cam la fel. Noroc că avatarul ei de pe Comnet era cât se poate de ispititor.

–          Doriţi vreunul din serviciile divine? Vă putem absolvi definitiv de anumite erori trecute sau viitoare, putem contacta persoane decedate, oferim consultări astrologice complete…

–          M-a trimis Shugun.

–          Ah!

Mina bărbatului uscăţiv se schimbă brusc. Masca mieros-pioasă căzu şi Lengren abordă un ton profesional:

–          Pe aici, urmaţi-mă.

O conduse spre uşa laterală şi Dirina pătrunse cu el într-o încăpere aproape goală, dar foarte plăcută datorită luminii calde, naturale. Nu-şi putu stăpâni un mic ţipăt de surpriză.

Lengren o privi amuzat:

–          Nu mai ieşeam din starea depresivă şi am investit într-o oglindă de mare înălţime. A durat ceva până am descoperit un specialist care să mi-o regleze, dar, după cum vedeţi, merită. Cu ce v-aş putea ajuta?

–          Shugun spunea că puteţi modifica nişte date…

–          Oh, un fleac! Modificăm date în orice sistem. Putem crea conturi noi, conturi clonă, putem chiar să înlocuim conturi dacă doriţi. Oferim buletine probabilistice pentru persoane şi evenimente, închiriem şi vindem domenii pe toate sistemele, iar contra unui cost adecvat putem extrage date confidenţiale… desigur dacă primim şi anumite garanţii…

–          M-ar interesa modificarea de date.

–          Cel mai simplu! În ce sistem?

Lengren se şi instalase în faţa pupitrului, gata să activeze comenzile.

–          Pentru sistemele interioare vă costă două unităţi pe pagină, iar pentru cele exterioare trei unităţi pe pagină. Unde doriţi să mergem?

Dirina îşi simţi inima strângându-i-se. Dacă individul cerea trei unităţi pe pagină pentru un sistem exterior, cât va cere pentru ce dorea ea?

–          Aş dori să modific evenimente reale din trecut.

–          Oho!

Lengren îndepărtă pupitrul spre perete şi se întoarse spre ea. O privi curios.

–          Cronovizoarele astea sunt o pacoste, nu? rânji el.

Dirina se mulţumi să răspundă cu un oftat grăitor. Era evident că nu va reuşi o negociere cu individul, iar el avea să-i ceară mult, mult de tot. Simţi nevoia imperioasă de a-şi injecta conţinutul întreg al unei fiole. Ce va face când nu îşi va mai permite să le cumpere?

–          Indiferent ce spune legea, toată lumea încearcă să vadă ce a făcut cel de lângă el. Costurile sunt prea mari ca să urmăreşti acest tip de infracţiune şi aşa se face că cei care încalcă restricţia stau fără griji. Pe cine să intereseze Enciclopedia sau Trecutul Îndepărtat mai mult decât afacerile şi viaţa cunoscuţilor? Pun pariu că vrei să-ţi acopăr vreo năzbâtie!

–          Îhî… îngână Dirina şi se gândi că oamenii devin familiari de îndată ce îţi descoperă o cât de mică slăbiciune.

–          Eram sigur. Ce-ai făcut?

–          Asta nu te priveşte. (avea nevoie de conţinutul unei fiole întregi de Lippo, chiar în acel moment!) Am coordonatele exacte. E vorba de două zile distincte, în prima doresc acoperirea unui interval de două ore, iar în cealaltă zi, un interval de o oră.

Lengren fluieră scurt.

–          Ai habar cât costă? Sunt zile succesive? Nu? Păi atunci înseamnă două intervenţii separate, domniţa mea. Face cam cinci sute de unităţi. Da, ştiu, banditul de Ernetti ar fi putut fi bogat, dacă l-ar fi interesat asta când a construit cronovizorul, însă el era doar un fanatic. Închipuie-ţi că s-a făcut benedictin numai ca să intre în arhivele Vaticanului, bine asta nu te încălzeşte cu nimic, ştiu…

–           Cinci sute de unităţi? Eşti nebun? gemu ea răguşit după primul şoc. Şi pentru ce? Ca să acoperi un interval care nici nu e mai lung de trei ore cu totul?

Dirina se gândi cu ciudă că nu ar fi fost acum în situaţia asta stupidă, disperată, dacă în urmă cu şapte ani ar fi fost fată cuminte şi nu s-ar fi avântat să dea cu pietre în casa senatorului în timpul Revoltei Verzilor. Însă nu avea de unde să bănuiască faptul că în timp va deveni prietena fiului aceluia şi că va spera din tot sufletul la o alianţă care să-i asigure conturi valide pentru tot restul vieţii. Acum visa ca bătrânelul căruia dorise să-i spargă ţeasta să-i devină socru, însă avea de trecut de examenul exhaustiv al consilierilor acestuia.

Lengren o studie în tăcere, apoi deschise pupitrul:

–          Ştii ceva, cred că e un tun greu aici, te ajut dacă îmi dai zece la sută din ce obţii.

–          Ăsta e jaf!

–          Nu, e un procent, procentul pe care oricine l-ar cere într-o afacere delicată ca asta. Ţine cont, pelerina cu care îţi voi acoperi eu tărăşenia pe care o vei fi făcut, este unicat. Cronovizoare au mulţi, dar tehnica scutului o deţin câţiva oameni pe toată planeta. Ori închei afacerea cu mine, ori… mi se pare că va trebui să renunţi. Vrei să rămâi cu conturile goale? Să mergi zi de zi la una din fabricile care fumegă la orizont şi să fii obligată să procreezi? Sau să zaci în vreun cotlon pe undeva fără să mai ai posibilitatea de a te conecta în veci de veci?

Dirina se gândi la maică-sa. Trăia dintr-o pensie de rahat după ce muncise toată tinereţea, se putea conecta doar o zi pe lună, în restul timpului lua Terpexin şi hiberna în convertizorul rece. Nu voia să ajungă aşa, nu, pentru nimic în lume, era gata să omoare, să dea foc, să şteargă avatarurile celor mai buni prieteni, numai să nu ajungă aşa!

Lengren o privea şi o expresie satisfăcută se lăţi pe faţa lui:

–          Foarte bine, bravo! Ştiam eu că ne înţelegem. Dă-mi coordonatele.

Îi întinse plăcuţa, iar el ieşi făcând un gest liniştitor cu mâna. Slavă Sfintelor Începătorii şi Tronuri! Avea să-şi injecteze fiola, încă puţin şi ar fi citit-o, nemernicul!

Respiră iute când drogul îi ajunse în inimă, apoi o pace adâncă o cuprinse: lucrurile păreau să se rezolve.

Lengren se întoarse cu o farfurie mare, argintie. Discul de ununseptium!

–          Părea de necrezut, dar Ernetti a demonstrat că lungimile de undă ale evenimentelor trecute nu sunt distruse. Cronovizorul persoanei pe care vrei s-o păcăleşti le-ar putea detecta, însă noi vom distorsiona lumina şi în gaura produsă vom ascunde alea trei ore ale tale.

–          Pare foarte complicat.

–          Hm, dacă ai ce-ţi trebuie e chiar simplu.

–          Eu… voi uita ce s-a întâmplat în acele ore?

–          Domniţă, eu ascund ceva, nu pot să şterg pe vecie. Nu pot modifica trecutul, să fim înţeleşi. Daca cineva te-a trimis la mine spunându-ţi asta, te-a minţit. Shugun nu cred să fi fost, e o persoană serioasă. Nimeni nu va uita nimic, dacă ai avut martori, eşti la mâna lor. Te mai interesează în aceste condiţii?

Dirina medită o clipă, apoi spuse repede:

–          Da, o, da, categoric!

–          Bine, atunci să începem.

Lengren deschise pupitrul şi cuplă farfuria argintie într-o mufă. Apoi tastă o parolă şi sistemul se deschise.

A fost ultima sa clipă de viaţă.

Dirina îşi privea phaserul din mână cu oarecare mirare. Până la urmă fusese în stare să-i dea o gaură în coaste! Măi, măi! Shugun avusese dreptate, au reuşit. Se conectă la aparatul personal şi-i transmise iubitului vestea: se aflau în posesia singurei farfurii din aliaj de Ununseptium de pe întreg continentul! Afacerea cu pelerine temporale era a lor! Vor fi bogaţi, vor avea conturile valide toată viaţa, vor putea rămâne activi în sistem chiar şi după moarte.

Fiolele de Lippo îl împiedicaseră pe Lengren să-i citească mintea, citise prostiile pe care le gândea ea intenţionat, aşa cum lentilele de contact din retina băiatului prins ieri de Bob o feriseră de camerele de identificare.

Desprinse farfuria din mufă, intră în sistem şi modifică parola de acces. Asta doar aşa, ca o măsură de precauţie, nu-i plăcea faptul că Shugun era capabil de orice pentru ca să aibă putere.

Era mai prudent să poată face ea regula jocului.