by Diana Alzner | Dec 27, 2012 | Proza
Pentru Gershom, cel străin aici Farurile maşinii mângâiau spinarea udă a şoselei decupând din întuneric porţiuni de asfalt pe care tremurau frunze moarte luate de vânt şi spălate de ploaie. Uneori se întâmpla să vadă lucind pe marginea drumului ochii...
by Diana Alzner | Jun 30, 2012 | Proza
Samuel se privi în oglindă. Era la fel de palid ca întotdeauna, cutele dintre sprâncene se aflau la locul lor. Puţinul păr cu care se născuse în creştet dispăruse cu mulţi ani în urmă. Îşi admiră limba. Petele albastre din gât începeau să se estompeze. Mda, se putea...
by Diana Alzner | Jan 18, 2012 | Proza
Dirina clipi orbită de reclamă: „AVEŢI NEVOIE DE MAGIE PENTRU A FI FERICIT! FOLOSIŢI METODA SUPREMĂ ŞI EFICIENTĂ, CONECTAŢI-VĂ ACUM” Întoarse capul plictisită să se asigure că n-o va lovi nimic la traversarea Canalului Principal, apoi încercă să meargă fără să alunece...
by Diana Alzner | Oct 21, 2011 | Proza
Domnul profesor Dincă păru mulţumit de rezultatul loviturii, deşi era conştient că oricât de eficient ar fi aplicat-o, fostul său elev avea să-şi revină. Era Mihăiescu, ăla de copia la lucrări şi nu putea să memoreze pentru nimic în lume cuvinte ca „fotosinteză,...
by Diana Alzner | Jul 27, 2011 | Proza
– De ce nu şedeţi o ţârică lângă mine, taicule, ietă colea la umbrar, şi-om vorovi cât v-a pofti inima… – Ei, nea Florea, anchetă socială la bodegă… nu prea merge. – Apăi, dom’ Şef, nu se cheamă că dac-om şedea la masă...
