Worldcon 2009 s-a încheiat acum mai bine de o săptămână. Mulţi dintre cei care citesc aceste rânduri şi-au făcut o imagine de ansamblu despre acest eveniment (nominalizări, premii etc). Dincolo de aceste informaţii generale se cuvine să remarcăm şi să salutăm prezenţele româneşti de la Anticipation 2009 Toronto. Prin amabilitatea Mirelei Paciugă Diaconu vă oferim o relatare de la faţa locului, un mic fragment de Worldcon aşa cum l-a trăit autoarea rândurilor de mai jos. Îi mulţumim şi o aşteptăm în continuare cu veşti despre sefeul românesc din Canada.

Decernarea Premiilor Hugo - foto: Costi Gurgu

1. Media de vârstă a participanţilor: peste 40 de ani (cel puţin), ceea ce ar confirma spusele lui Adam Roberts a propos de votanţii «demodaţi». Mă aşteptam să văd mai mulţi tineri. Erau ceva familii cu copii, nu foarte multe, deşi erau o grămadă de activităţi organizate pentru cei mici. Taxa de intrare ar putea fi un motiv (am plătit 95$CAN pentru duminică), «puştilor» de la mine de la serviciu (25-30 de ani) li s-a părut prea mult, deşi sunt amatori de sf (cel putin de film si bd).
2. (pentru mine) Surprinzător de multe femei – cel puţin jumătate din persoanele care mişunau pe acolo. De asemenea, impresionant numărul de scriitoare nominalizate, câştigătoare, publicate etc. În ciuda acestui fapt, am stat de vorba cu o reprezentantă a asociaţiei  Broad Universe (http://www.broaduniverse.org/), care a susţinut sus şi tare că femeile şi minorităţile sunt persecutate/marginalizate în sf. Ceea ce mi s-a părut o afirmaţie ridicolă…
3. …dar pe de altă parte, am fost şocată de absenţa quasi-totală a non-albilor (nu ştiu cum să le spun altfel). Montrealul este un fel de Turnul lui Babel, dacă te plimbi prin anumite locuri, la anumite ore, îţi dai seama că celor care au luat Oscarul pentru costume pentru scena cu barul din primul (după socoteala veche) Star Wars (III) nu le-a trebuit prea multă imaginaţie. Este normal să vezi peste tot şi la orice oră reprezentanţi ai tuturor etniilor. Deci, poate că, pe undeva, fetele supărate de la Broad Universe ar avea şi ele ceva dreptate.
4. Călin mi-a zis că a auzit undeva un comentariu despre numărul de participanţi: anul acesta (aprox. 5000) este mult mai mic faţă de cel obişnuit (15000).
5. N-am remarcat rivalităţi gen Iaşi contra Timişoara, dar, din nou, n-am fost decât duminică la Convenţie. Călin, care a trecut pe la toate «room parties» date de diverse asociaţii, ar putea să-ţi spună mai multe despre relaţiile între fani. Mie mi s-au părut foarte prietenoşi toţi cu toţi.
6. Am fost foarte surprinsă de cât de accesibili (nu sunt sigură că este cuvântul potrivit) sunt «mărimile zilei». De exemplu: Julie Czerneda făcea bancuri cu Costi Gurgu şi îl striga pe nume; n-am avut nici o problemă să-l scoatem pe Neil Gaiman din mijlocul celorlalţi laureaţi şi organizatori ca să facem poze cu el.
7. În aceeaşi ordine de idei, am fost impresionată de «tovărăşia» nominalizaţilor. Cum am spus deja, Neil Gaiman a ţinut să menţioneze că «Anthem» ar fi trebuit să câştige Hugo anul acesta. Hugo pentru Best Professional Artist, acordat lui Donato Giancola, a fost acceptat de Daniel Dos Santos, un alt nominalizat în aceeaşi categorie, spunând că «spiritul de camaraderie în domeniu este mult mai puternic decât spiritul de competiţie». Exceptie: Elisabeth Bear, câştigătoarea la categoria Best Novelette, care a mulţumit celorlalţi nominalizaţi «că au scris mai prost» decât ea (booo !).
8. Organizarea n-a fost perfectă, nu putea fi perfectă având în vedere câte se întâmplau pe acolo. De exemplu, au fost programate ateliere, interviuri şi discuţii care interesau pe toată lumea în săli mult prea mici. Se pare că au fost probleme şi cu programul – ce era pe hârtie nu corespundea realităţii. Nimic grav, după părerea mea.
9. Conform programului, puteai să trimiţi texte care să fie comentate de scriitorii profesionişti. N-am reuşit să ajung la nici un atelier de genul acesta, din păcate. Nu că aş fi avut vreun text despre care voiam păreri, dar m-ar fi interesat ce scriu alţii şi ce li se spune să facă şi să nu facă.

Deci:

Duminică dimineaţa, 9:00: înregistrare (basic, 95$CAN);

Mi s-a părut că tipul care s-a înregistrat chiar înaintea mea ar fi fost român, dar până să termin şi eu, a dispărut şi nu l-am mai văzut pe acolo).

Am pierdut ceva timp până să mă dumiresc cum merg lucrurile. Noroc că a apărut Călin, care le ştia deja pe toate.

Am încercat fără succes să intrăm la două conferinţe care ni s-au părut interesante:

Writing in a Culture Not Your Own

David D. Levine, Emma Hawkes, Joshua Palmatier, Kaaron Warren

How does a writer get into the head of a character from a different culture, race, planet, gender? How can writers include diversity in their writing without using stereotypes? Or should they not try at all?

dar nu mai era loc nici să arunci un ac. Aceeaşi situaţie şi la

Interview. Sheila Williams & Stan Schmidt Discuss Editorial Differences

Stanley Schmidt, Sheila Williams

Sheila interviews Stan about Analog and

Stan interviews Sheila about Asimov’s.

What makes the two magazines what they are and how do these two editors view each other’s magazines.

Ne-am resemnat şi am bântuit expoziţia de artă, unde Călin a cules două autografe de la Jean-Pierre Laigle, un scriitor/ editor/ traducător (se pare că a tradus şi publicat în Franţa texte scrise de Gheorghe Săsărman) (http://www.gonfaron.net/pa_portrait_laigle.htm).

La 12:30 am reuşit să intrăm la:

Screenplays for TV and Film from A to Z

Melinda Snodgrass (http://www.isfdb.org/cgi-bin/ea.cgi?Melinda_M._Snodgrass)

Two experts cover the basics on how to write, market and produce screenplays for television and film, live action and animation.

Frustraţi de sumele enorme de bani cheltuite pentru producerea unor filme lipsite de orice miză etc. (frustare menţionată şi pe srsff de diverse alte persoane), am vrut să aflăm ce e de făcut ca un scenariu să ajungă pe ecran (mic sau mare), presupunând că am scrie un scenariu mai frumos, mai bun şi mai deştept decât cele pe care le criticăm atât de vehement. Melinda Snodgrass a oferit toate explicaţiile necesare. Printre altele, a menţionat faptul că face parte dintr-un grup de scriitori, care, atunci când unul dintre membri se loveşte de o problemă, lucrează cu toţii împreună ca să găsească o soluţie. De exemplu, autorul (sau editorul) nu este mulţumit de finalul romanului la care lucrează – toţi cei şase membri ai grupului vor lucra împreună pentru rezolvarea acestei probleme… cam cum cred (şi) eu că trebuie să funcţioneze un cenaclu. Din nou, am fost impresionată de «accesibilitatea» ei: a stat de vorbă cu toţi cei care au pus întrebări şi a acceptat «scrieri» de la participanţi.

15:30: Călin a ţinut morţiş să mergem la un curs de introducere in Klingoniană (sau Klingonă, nu sunt prea sigură J). Interesant, dar erau erau alte chestii în acelaşi timp care erau mai interesante. Profesorul a cerut celor care nu sunt convinşi că vor să înveţe Kling… să părăsească sala înainte ca el să încuie uşile pentru a se asigura că nu poate ieşi nimeni înainte de terminarea cursului. După o scurtă introducere care poate fi găsită în http://en.wikipedia.org/wiki/Klingon_language, a purces să ne explice, folosind ca exemplu pentru toate cele verbul HoH (a ucide), arătând cu degetul spre participanţi. A fost foarte amuzant. La sfârşit, a trebuit să fim de acord că Kling… este extrem de flexibilă, interesantă etc., altfel cine ştie de ce ar fi fost în stare, el şi cei doi zdrahoni costumati în Klingoni care stăteau în prima bancă J.

17:30 – reuşim să ne strecurăm la:

Driven by Idea; Starting with an Idea

James Morrow, Walter Jon Williams, Shirley Meier

Most readers read for plot, for story. How do you craft your story to make it as compelling as possible?

Foarte interesant şi încurajator. Ideea centrală: scrieţi, scrieţi, după care, scrieţi încă şi mai mult. Ceva bun o să iasă până la urmă, indiferent dacă pleci de la o idee, de la un fragment de vis, de la o veche obsesie, de la un titlu sau de subiectul unui e-mail pe care ţi l-a trimis nevasta. Asiguraţi-vă că sfârşitul este destul de bun ca să justifice lectura textului, cititorii nu sunt dispuşi să piardă timpul citind ceva care îi lasă nesatisfăcuţi.

(Aceleaşi comentarii despre «sfârşit» le-a făcut şi Melinda Snodgrass, aşa că trebuie să fie adevărat J)

19:00 – The Apprentice Magicians

Jennifer Schwabach, Lorna Toolis, Dina S. Krause, Gardner Dozois

Short fiction used to be the “apprenticeship” for writing science fiction novels; but much less so for fantasy. Why is there a difference? Are things changing as the circulation of the SF magazines decline?

Doar două dintre invitate au fost prezente (Jennifer Schwabach şi Dina S Krause) şi am ratat primele 15 minute. Se discutau posibilităţile de lansare ca scriitor profesionist, ce se vinde mai uşor, mai bine, cum şi unde. Revistele sf, care erau rampa de lansare pentru noii scriitori, dar care costa mult ca să fie produse şi distribuite, au fost în declin. Se pare că revin la modă. Concluzia a fost că în momentul de faţă, cea mai mare şansă ca să fii publicat este într-o antologie. (Dacă nu mă înşel, am văzut o afirmaţie asemănătoare într-una dintre discuţiile de pe srsff). Altfel, s-a vorbit despre tot felul de chestii, de la unde poţi găsi un mentor în domeniu până la ce culoare de copertă vinde cel mai bine cartea (se pare ca opinia generală este că verdele face minuni).

20:00 – Premiile Hugo… despre asta ştiţi deja totul.

Mirela Paciugă Diaconu

În afară de Mirela, au mai fost la Worldcon şi Călin Giurgiu, Costi Gurgu precum şi Nina Munteanu, scriitoare canadiană de sefe de origine română, despre care puteţi afla mai multe pe blogul CulturalSF . Prin amabilitatea lui Costi Gurgu, căruia îi mulţumim, vă oferim câteva imagini cu românii care au participat la acest eveniment. Totodată vă recomandăm să citiţi şi însemnările lui Costi de pe blogul său, http://vyrclozone.wordpress.com, cu privire la Worldcon 2009.  Îi invidiem (pozitiv, fireşte) şi le dorim ca şi la ediţiile viitoare ale Worldconului să se afle printre participanţi.

Călin Giurgiu, Elena Giurgiu, Vali Gurgu, Nina Munteanu

Costi Gurgu, Nina Munteanu, Elena Giurgiu, Călin Giurgiu

Vali Gurgu, Neil Gaiman, Costi Gurgu