Etapa de mărţişor a concursului e-Text începe la 19 martie, cu piesa „Făt-Bionic şi Ileana-Androida”, de Victor-Nicuşor Dragomir. Autorul recurge de astă dată la o construcţie ramificată în trei direcţii narative, insuficient conectate, elementul de legătură cel mai solid rămânând lumea în care cele trei poveşti se desfăşoară, fundal ce ne este descris, în prealabil, într-o amplă expoziţiune. De la eşecul lamentabil al operaţiunii de desant desfăşurată de purecii inteligenţi în blana motanului regal sărim drept la audienţa pe care conducătorul o acordă reprezentantelor ordinului înaripatelor – un soi de lider sindical, desemnat să aducă la cunoştinţa puternicului jupân un număr impresionant de revendicări, care mai de care mai ilare. Pe nepusă masă, regele delegă pe unul din supuşi să se ocupe de petiţia galinaceelor, căci tocmai sosise la curte fiul său, cu veşti importante. Abia de aici începe istorisirea cea adevărată, care pare să fi împrumutat o serie de elemente din „Povestea lui Harap Alb”, de Ion Creangă: mârţoaga se preface în falnic armăsar (cu propulsie nucleară, în povestea de faţă), Păsări-Lăţi-Lungilă devine un ciborg telescopic, Telescop-Lungilă, foarte devotat stâpânului său etc. Autorul reuşeşte la tot pasul să arunce fine irizaţii ironice către unele aspecte paradoxale ale lumii noastre (conducătorul, de pildă, pune mai presus bucuria reîntâlnirii cu fiul său decât îndeplinirea unei sarcini de stat – audienţa reprezentantei galinaceelor), ceea ce ar îndreptăţi aşezarea lucrării în categoria satirelor cu fundal SF. Din păcate însă, găsim în text şi câteva dezacorduri („îi atrase atenţia frânturile”, „preocupat de piciorul său stâng căruia i se blocase comenzile unui servomotor”, „Paşi fermi, […], îl făcu…”, „încercările ce va să vină”, „un cilindru din al cărui parte superioară” sau „se închină în faţa prinţesei şi al tatălui ei”), mai multe utilizări defectuoase ale virgulei (ca în „Doar va atrage atenţia şi, cine ştie, ce război ai mai putea isca.” – folosire excesivă – sau în „doar părul bogat purtat peste umerii metalici, mai amintea de Făt-Frumos”, unde este plasată între subiect şi predicat), alăturări cacofonice („pisica căzută”, „însoţească către”) şi cuvinte scrise greşit („smolatec”). Cu bunele şi relele sale, autorul pare hotărât să progreseze, iar asta e cât se poate de bine.
Pe 20 martie intră în competiţie povestirea „Oky”, de Rene Tinescu, o construcţie sensibilă, pe care aş încadra-o în arealul paranormal fantasy. Nu sunt multe de spus despre text. Scriitura economică, eficientă, croită preponderent din enunţuri scurte are totuşi unele căderi, mai ales când vine vorba de concordanţa timpurilor verbale. „Oky zâmbi scurt și o melodie veche s-a făcut auzită dintr-un colț al camerei”, ne spune autorul. Observăm că se succed în enunţ două acţiuni, în această ordine: „Oky zâmbi” şi „o melodie […] s-a făcut auzită”. Timpurile verbale sunt însă alese neconform cu succesiunea acţiunilor, căci primul verb e la perfectul simplu (acţiunea fiind începută în trecut şi terminată foarte aproape de momentul vorbirii), iar al doilea la conjunctiv, trecut, în diateză pasivă (acţiunea fiind începută şi finalizată în trecutul mai îndepărtat, deci anterior momentului final al celei dintâi). Este una din greşelile cele mai frecvente pe care le fac autorii nedeprinşi cu disciplina scrisului literar. Dincolo de micile neajunsuri, piesa domnului Rene Tinescu are voce, reuşind să transmită cititorilor vibraţii dincolo de înţelesul sec al cuvintelor.
Cu adevărat reuşită este povestirea „Secrete”, de Adrian Sand, o piesă fantasy ce pare să facă parte dintr-un angrenaj mai mare, lesne de intuit mai cu seamă prin intrarea in medias res şi prin finalul lăsat într-un suspans cu iz de va urma. Cu o scriitură de bună calitate, autorul condensează tablouri mici pe care le asamblează caleidoscopic, într-o ordine potrivită legăturilor cauză-efect. Densitatea denumirilor de rase, ghilde, locuri etc. face însă textul mai greu de urmărit, creând totodată o anume senzaţie de déjà vu. Greşelile sunt puţine, constând numai în mici accidente, gen „linişte de mormânt se aşternu printre lotrii” (trebuia, evident, lotri). Stilul suferă foarte puţin, mai cu seamă prin prezenţa unor cratime inutile, având rolul de a sugera o rostire fluentă niţel forţată, cum e cazul în „se şi-apucă”, „asta-am priceput-o”, „se şi-arde coca” etc.
Deşi nu s-au înscris în concurs decât trei autori, departajarea a fost, indiscutabil, cea mai grea de până acum. Argumentele pro şi contra s-au adunat stivă în dreptul fiecărui combatant şi, într-un final (de conferinţă net), ordinea finală a fost:
1.„Secrete”, de Adrian Sand
2.„Oky”, de Rene Tinescu
3.„Făt-Bionic şi Ileana-Androida”, de Victor-Nicuşor Dragomir
Vă aşteptăm pe baricada lui april…
…Chiar dacă aş concura de unul singur,
tot al doilea aş termina. Puteam să jur că voi fi pe ultimul loc!
Multumesc frumos!
A.Sand, aparent adresa ta de mail este gresit scrisa. Poti sa ne contactezi, te rog, sa ne oferi si o adresa poştală?
Multumim.
@Victor-Nicusor:
Vrei sa castigi un concurs astazi sau sa devii la un moment dat scriitor?
Importanta e competitia si spiritul aferent, nu cine iese pe primul loc!
Felicitari castigatorului si bafta mai departe tuturor!
asdf:
Bineînţeles: competiţia este importantă! Sunt de acord cu dumneavoastră. De altfel, eu am trimis proze în fiecare etapă a concursului şi nu am făcut nici o remarcă vis-a-vis de clasamentul lunilor trecute. Este dreptul meu (subiectiv) să nu fiu de acord cu această ultimă ierarhizare.În paranteză fie spus,întotdeauna am fost omul care a rostit ceea ce a gândit!. . .Ăsta sunt!
Draga Victor-Nicusor, decizia la aceasta etapa a fost dificila mai ales datorita faptului ca scriitura ta a evoluat. Apreciem ca a evoluat apreciabil, dar in acelasi timp e loc si de mai bine. Scriitura lui Adrian Sand, desi uneori mai slaba, alteori mai buna, a fost evident mai buna de data aceasta. Este o evolutie din partea sa? Speram ca da.
Daca am fi judecat doar dupa elementele de SF, cu siguranta ca tu ai fi meritat primul loc. Dar nu trebuie uitat, e vorba de un concurs de literatura in primul rand, si asta il face cu atat mai pretios si mai pretentios. Aspectul literar este criteriul cel mai important si ai avut ocazia sa constati acest lucru si in editii precedente, cand texte aflate la limita genului au putut lua premii. Pentru ca sunt scrise literar si au acea scânteie de inedit care face un text plăcut la citit.
Ca sa închei, avem aici dovada că voi, cei trei concurenţi din această ediţie sunteţi capabili de evoluţie, de perseverenţă şi aveţi calitaţi care vă individualizează. Oricare din voi puteţi câştiga următorul premiu dacă reuşiţi să rezolvaţi şi să depăşiţi scăpările evidenţiate în articolul prezent.
Succes!
Dragul meu Victor-Nicuşor, eu cred că ai spus ce ai simţit, şi nu ce ai gândit… 🙂 Fiindcă de la o idee (aici eşti cu adevărat remarcabil, pari să ai un stoc consistent de idei scientificţionale la cheie, te felicit pentru asta!) şi până la un text finit, cu suficientă valoare literară, mai e de traversat teritoriul arid al muncii de rescriere. Se spune că „a scrie înseamnă mai ales a rescrie”. Numai dacă adaugi muncă talentului vei obţine valoare, aş adăuga eu. Altfel, vei cuceri lauri iluzorii, pe care nu-i bine să te culci, căci nu duc nicăieri. Şi e păcat de risipa de har. Ceea ce mă uimeşte este că faceţi cu uşurinţă ce-i mai greu, dar refuzaţi cu o cerbicie demnă de cauze cu adevărat nobile să purcedeţi la ce-i mai uşor, partea „tehnologică” a scrisului, cea care poate (şi trebuie!!) să fie învăţată.
Vă mulţumesc foarte mult pentru precizări, domnule Mircea Coman. Trecând peste toate, stima pe care o port în suflet pentru domnia voastră trebuie scoasă la iveală. Adevărul este că, scriind pentru concursul e-Text jurizat de către dumneavoastră, am învăţat foarte multe. Este adevărat că nu sunt de acord cu ierarhia de la borna a 5-a, dar nu pun la îndoială valoarea dumneavoastră ca şi critic. După cum spuneam mai sus, este părerea mea subiectivă vis-a-vis de clasament. Oricum, în toată această scurtă polemică, onoarea este de partea mea. Şi,ca să fiu franc până la capăt, trebuie să mai recunosc un lucru. La SRSFF, m-am simţit, întotdeauna,foarte bine. Vreau să salut pe această cale întreg colectivul, cu mult respect pentru ceea ce face. Cu un plus către domnul Eugen Lenghel. Cu stimă şi respect, aceelaşi- Victor-Nicuşor Dragomir.