Editura Nemira, 2009

Colecţia Nautilus, coordonată de Mihai- Dan Pavelescu

Trilogia Farseer, primul volum

Traducere de Antuza Genescu

Este prima carte pe care o citesc de scriitoarea americană Margaret Astrid Lindholm Ogden, chiar mai mult, până acum – nu are sens să-mi neg ignoranÅ£a – nici măcar nu am auzit că ar exista o romancieră cu numele de Robin Hobb sau Megan Lindholm, celălalt pseudonim folosit de scriitoare pentru a-ÅŸi publica volumele, în principal fantasy contemporan, după cum ne informează editura chiar la începutul cărÅ£ii.

Am fost puţin sceptic, mai ales că de curând am citit un volum de George R. R. Martin şi am învăţat deja că orice îmi cade în mână, cât timp sunt sub inflenţa cărţii acestuia, mi se pare o lucrare slabă. Spre surprinderea mea, de data asta nu doar că nu am fost dezamăgit ci chiar impresionat. Robin Hobb reuşeşte să creeze o lume fermecătoare şi credibilă, cu personaje vii, caractere clar definite, cu o acţiune captivantă, capabilă să smulgă cititorul din banalul cotidian şi să-l transpună într-o lume medievală, cu regi, cavaleri, prinţese şi asasini. Personajul detestat de regulă, asasinul, cel care nu îşi asumă cu demnitate şi curaj o înfruntare faţă în faţă ci omoară din umbră folosind otrăvuri în faţa cărora nici cei mai bravi eroi nu au apărare, devine în mod neaşteptat personaj pozitiv şi faptele sale sunt puse în slujba binelui.

Povestea este originală, întorsăturile de situaÅ£ie sunt imprevizibile deÅŸi se păstrează în fiecare clipă verosimilitatea, elementele fantastice numai cliÅŸeatice nu sunt, Robin Hobb nu apelează la prezenÅ£a elfilor, trolilor sau a piticilor, personaje devenite aproape standard în cadrul romanelor fantasy de când a scris Tolkien Stăpânul Inelelor, ci vine cu elemente noi, originale, născocite ÅŸi creionate cu o pricepere ÅŸi un simÅ£ ieÅŸite din comun. Nici măcar talentele ce Å£in de domeniul fantasticului, atribuite eroului, nu sunt preluate, eu cel puÅ£in n-am întâlnit încă ideea “meÅŸteÅŸugului” sau a “harului” aÅŸa cum ne sunt ele prezentate în Ucenicul Asasinului.

Piraţii Corăbiilor Roşii, prin capacitatea lor de a transforma oamenii în neoameni, aduc un element fantastic original în cadrul naraţiunii, fiecare intervenţie a lor rupe ritmul şi redirecţionează acţiunea care ar deveni previzibilă dacă s-ar baza doar pe comploturile personajelor negative de la curtea regelui Shrewd.

Per total este o lectură plăcută, nu o carte care să impresioneze prin preţiozitatea sau prin simplitatea limbajului, nici una care să ridice pretenţii la marile premii literare deoarece nu aduce nimic nou sub aspect stilistic, dar una capabilă să ofere oricărui cititor câteva ore agreabile printr-o poveste bune spusă.

Altfel spus, mai adaug o carte pe lista aşteptărilor, alături de toate celelalte serii începute de Nemira.

Balin Feri