Editura Nemira, 2009
Colecţia Nautilus, coordonată de Mihai- Dan Pavelescu
Trilogia Farseer, primul volum
Traducere de Antuza Genescu
Este prima carte pe care o citesc de scriitoarea americană Margaret Astrid Lindholm Ogden, chiar mai mult, până acum – nu are sens să-mi neg ignoranţa – nici măcar nu am auzit că ar exista o romancieră cu numele de Robin Hobb sau Megan Lindholm, celălalt pseudonim folosit de scriitoare pentru a-şi publica volumele, în principal fantasy contemporan, după cum ne informează editura chiar la începutul cărţii.
Am fost puţin sceptic, mai ales că de curând am citit un volum de George R. R. Martin şi am învăţat deja că orice îmi cade în mână, cât timp sunt sub inflenţa cărţii acestuia, mi se pare o lucrare slabă. Spre surprinderea mea, de data asta nu doar că nu am fost dezamăgit ci chiar impresionat. Robin Hobb reuşeşte să creeze o lume fermecătoare şi credibilă, cu personaje vii, caractere clar definite, cu o acţiune captivantă, capabilă să smulgă cititorul din banalul cotidian şi să-l transpună într-o lume medievală, cu regi, cavaleri, prinţese şi asasini. Personajul detestat de regulă, asasinul, cel care nu îşi asumă cu demnitate şi curaj o înfruntare faţă în faţă ci omoară din umbră folosind otrăvuri în faţa cărora nici cei mai bravi eroi nu au apărare, devine în mod neaşteptat personaj pozitiv şi faptele sale sunt puse în slujba binelui.
Povestea este originală, întorsăturile de situaţie sunt imprevizibile deşi se păstrează în fiecare clipă verosimilitatea, elementele fantastice numai clişeatice nu sunt, Robin Hobb nu apelează la prezenţa elfilor, trolilor sau a piticilor, personaje devenite aproape standard în cadrul romanelor fantasy de când a scris Tolkien Stăpânul Inelelor, ci vine cu elemente noi, originale, născocite şi creionate cu o pricepere şi un simţ ieşite din comun. Nici măcar talentele ce ţin de domeniul fantasticului, atribuite eroului, nu sunt preluate, eu cel puţin n-am întâlnit încă ideea “meşteşugului” sau a “harului” aşa cum ne sunt ele prezentate în Ucenicul Asasinului.
Piraţii Corăbiilor Roşii, prin capacitatea lor de a transforma oamenii în neoameni, aduc un element fantastic original în cadrul naraţiunii, fiecare intervenţie a lor rupe ritmul şi redirecţionează acţiunea care ar deveni previzibilă dacă s-ar baza doar pe comploturile personajelor negative de la curtea regelui Shrewd.
Per total este o lectură plăcută, nu o carte care să impresioneze prin preţiozitatea sau prin simplitatea limbajului, nici una care să ridice pretenţii la marile premii literare deoarece nu aduce nimic nou sub aspect stilistic, dar una capabilă să ofere oricărui cititor câteva ore agreabile printr-o poveste bune spusă.
Altfel spus, mai adaug o carte pe lista aşteptărilor, alături de toate celelalte serii începute de Nemira.
Balin Feri
Daca stai dupa Nemira s-ar putea sa ai ceva de asteptat pana le citesti…
De ce nu iti iei celelalte doua volume ale trilogiei in limba engleza?
Pentru că nu cunosc engleza suficient cât să ma pot bucura cu adevărat citind în această limbă. Eu încă învăţ româna. :))