Lord of the Rings: what is it about
Titlul invită la discuţii libere, fiind greu de închipuit că există vreun participant Eurocon neiniţiat într-ale Inelului. Mă las amăgit şi dau buzna peste trei doamne înfipte la catedră (Maria Blaszkiewicz de la Universitatea din Varşovia şi ajutoarele ei, Justyna Brezinska şi Agnieszka Sylwanowicz) care încearcă o analiză mai profundă a textului tolkienian. Deşi am citit trilogia de câteva ori, aflu cu stupoare că “Lord of the Rings is about tolerance”. În comparaţie cu această interpretare temerară, afirmaţia lui Asimov că Mordorul e doar o metaforă pentru exploatările petroliere păleşte. Toleranţa personajelor se manifestă astfel: piticul şi urecheatul, certaţi la început – şi cu uşoare tendinţe de politically incorrectness – ajung spre final să respecte caracteristicile rasiale ale fiecăruia. Exagerez puţin, dar e deranjant să auzi într-o discuţie despre Tolkien sintagme de genul “psihologia personajelor” sau “incompatibilităţi naturale” (referire la orcii neintegraţi). Când sugerez politicos că interpretări de genul ăsta nu-şi au rostul aici, mi se răspunde că romanul are mai multe niveluri de profunzime, iar dacă în copilărie vedem doar basmul, o lectură târzie ne relevă noi şi noi înţelesuri. De pildă, binefacerile toleranţei… sau însemnătatea prieteniei.
Bulgărele capătă dimensiuni: intră în horă creştinii fantasy care nu se lasă convinşi de mitologia pestriţă creată de Tolkein în Silmarillion şi văd la tot pasul intervenţii divine şi profeţi mascaţi. Apoi, aflu cu întreită stupoare că “Lord of the Rings is basically about freewill and choice-making”. Cum ar veni, orcii nu-şi exercită dreptul la liber-arbitru şi, în loc să se sinucidă, preferă să se-nregimenteze şi să execute fără crâcneală poruncile nemilosului Lord al Întunericului. Prin urmare sunt răi. Dimpotrivă, membrii frăţiei sunt mereu puşi să aleagă, şi cum deciziile luate sunt bune… ei sunt buni. Asta s-ar numi marea teorie a inelului (“one interpretation to rule them all”) ce reuşeşte fără îndoială să înlăture şi ultimul strop de basm din Middle Earth. Inelul, element magic care întunecă judecata tuturor, a fost dat uitării.
Confruntată cu noi obiecţii, Maria B. se dezlănţuie într-un discurs apologetic ce frizează cu elfolatria. Vorbeşte cu însufleţire şi sunt cu-adevărat impresionat de dragostea ei pentru opera lui Tolkien. De fapt, toţi cei prezenţi sunt la fel de pasionaţi, părerile lor (chiar dacă eronate) sunt bine argumentate şi întâlnirea îşi atinge scopul. Sunt invitat să le stric şi mâine cheful la conferinţa “Tolkien şi viaţa de după moarte”.
Prezentare de costume în stil britanic.
Ne reîntâlnim cu aceiaşi Kathy şi Peter Westhead, care în timpul liber (când nu participă la Eurocoane, Worldcoane sau Eastercoane) creează minunate costume şi măşti: goblini în kilturi, cyborgi ruginii, prinţese exotice, schelete ambulante cu cioc de pasăre etc. O parte din costume sunt prezentate first-hand, restul într-un pps scurt.
Alexandru Maniu
Imagini din a doua zi pot fi găsite aici