La sfârşitul anilor ’80, Simon Lehna Singh era un tânăr britanic de origine indiană care visa la premiul Nobel şi lucra asiduu în laboratoarele Universităţii Cambridge şi ale CERN. Anii de studiu şi cercetare i-au lăsat amintiri frumoase, după cum avea să mărturisească mai târziu, însă o dată cu doctoratul în fizica particulelor a realizat cu amărăciune că, oricât s-ar fi străduit, nu avea să fie niciodată un fizician de primă mărime.“Pur şi simplu nu eram suficient de inteligent pentru asta, iar în jurul meu se aflau persoane care erau. In vremea aceea eram deznădăjduit. Dintr-o dată îţi dai seama că n-o să iei premiul Nobel, că n-o să faci cea mai mare descoperire, că n-o să publici în Nature”, spunea el într-un interviu aparut în revista Times în 2003, an în care avea să-i fie acordat titlul de Membru al Ordinului Imperiului Britanic pentru servicii aduse ştiinţei.
Din fericire pentru Singh, dragostea si devoţiunea pentru ştiinţă au fost suficiente ca să-l ajute să depăşească acest impas. La 26 ani s-a hotărât să renunţe la activitatea de cercetare şi a devenit realizator de programe la BBC, începându-şi astfel cariera prodigioasă de popularizator de ştiinţă. Documentarul său “Ultima teoremă a lui Fermat” (1996) a fost laureat BAFTA, iar un an mai târziu, cartea omonimă a înregistrat un succes exploziv de public, devenind – lucru neobişnuit pentru o lucrare de matematică, fie ea şi popularizată – cartea cea mai bine vândută în Marea Britanie, iar autorul ei dobândind notorietate si prestigiu. La fel de bine primită a fost şi cea de-a doua lucrare a sa, “Cartea codurilor” (1999), având ca subiect criptografia.
In 2004, Simon Singh a publicat volumul “Big Bang – Originea universului”. Cartea este o incursiune fascinantă in istoria cosmologiei şi ilustrează perfect calităţiile scriiturii lui Singh : claritatea şi expresivitatea stilului, talentul de portretist, precum şi orientarea expunerii către principii generale şi concepte ştiinţifice emergente, mai degrabă decât către prezentarea statică şi aridă a unor date şi teorii. Pe de altă parte, devine evident după lectură că autorul cunoaşte din interior comunitatea ştiinţifică cu propria ei “microsociologie” şi că îi sunt familiare mecanismele care conduc la naşterea, acceptarea sau infirmarea unei teorii noi.
Ceea ce realizează Singh în cartea sa este o prezentare a modelelor de înţelegere a cosmosului, asa cum s-au succedat ele în istoria umanităţii.
Primul capitol parcurge cele peste două milenii care au fost necesare cristalizării primului model cu adevărat ştiinţific al universului. Din zorii ştiinţei, în care acceptarea iraţionalulului a făcut loc efortului de a găsi explicaţii coerente pentru fenomenele naturii prin apelul la experiment şi logică, trecând prin modelul geocentric al vechilor greci care a dominat Antichitatea şi Evul Mediu către heliocentrismul impus de Galileo Galilei, asistăm la o desfăşurare captivantă de idei şi personaje. Singh a înţeles fără îndoială că istoria ideilor ştiinţifice este indisolubil legată de cea a oamenilor care le-au enunţat, le-au apărat, le-au combătut sau le-au ignorat, astfel încât realizează excelente portrete “de epocă” ale lui Copernic, Kepler, Tycho Brahe sau Galilei.
Următoarele capitole, alcătuind miezul volumului, sunt dedicate disputei dintre cele două teorii cosmologice ireconciliabile enunţate după elaborarea relativităţii generale: pe de o parte universul static şi etern bazat pe existenţa constantei cosmologice a lui Einstein şi dezvoltat ulterior de Hoyle în modelul stării staţionare; pe de altă parte universul dinamic şi finit, care începe cu o “mare explozie”, calculat de matematicianul Friedmann şi de fizicianul-preot Lemaître şi susţinut apoi de observaţiile lui Hubble. Din nou figurile savanţilor sunt proeminente, iar controversele din lumea ştiinţifică sunt împletite cu dramele umane şi cu istoria zbuciumată a începutului de secol XX; nu o dată, printre rânduri se întrezăreşte ironia uşor dispreţuitoare a experimentatorilor bine ancoraţi în realitate faţă de construcţiile ideatice îndrăzneţe şi efemere ale teoreticienilor, ca şi încercările disperate ale acestora din urmă de a da legilor fizicii, aşa cum voia Dirac, o frumuseţe matematică.
In capitolul final, Singh prezintă ansamblul dovezilor experimentale care, acumulându-se treptat începând cu anii ’50, au făcut ca modelul Big Bang să fie acceptat astăzi în cvasiunanimitate. Este în acelaşi timp o ironie a sorţii şi o probă a caracterului obiectiv al adevărului ştiinţific, felul în care contestatari înverşunaţi ai modelului şi jocul întâmplării au contribuit decisiv la consolidarea acestuia. Lucrările lui Hubble, un astrofizician ce a refuzat cu obstinaţie să extrapoleze consecinţele epocalelor lui observaţii legate de mişcarea galaxiilor şi expansiunea universului, au fost cele care l-au convins pe deja legendarul Einstein să renunţe la constanta cosmologică şi să sprijine cu autoritatea lui modelul Big Bang al lui Lemaître, pe care îl repudiase iniţial cu hotărâre. Fără voia sa, non-conformistul Hoyle a rezolvat, printr-o intuiţie genială, una din principalele verigi slabe (nucleosinteza) ale modelului pe care îl privea cu atâta dispreţ încât îl botezase în 1949 într-o emisiune radio “Marea Pocnitură” şi pe care nu avea să-l accepte vreodată, în ciuda tuturor evidenţelor. In fine, dovada supremă a existenţei “marii explozii” constând în înregistrarea ecoului ei peste timp (radiaţia cosmică de fond de microunde) a fost adusă în 1964 de doi radioastronomi, Penzias şi Wilson (viitori laureaţi ai premiului Nobel) care căutau cu totul altceva.
“Dezvoltarea modelului Big Bang este un exemplu arhetipal pentru felul în care funcţionează metoda ştiinţifică”, afirmă autorul în epilogul lucrării. Cartea lui Simon Singh este o carte despre originea universului dar, în aceeaşi măsură, este o carte despre ştiinţă, despre oamenii care o fac, despre felul în care aceştia construiesc teorii şi modele la care renunţă apoi în favoarea altor teorii şi modele, în încercarea de a supune realitatea observată unor principii cât mai simple şi mai generale, în încercarea de a cunoaşte. “Efortul de a înţelege universul e unul dintre rarele lucruri care înalţă viaţa omului puţin mai sus decât nivelul unei farse şi îi dă ceva din fiorul unei tragedii”, spune Steven Weinberg.
Aceasta este cartea unui om care vrea să înţeleagă.
Simon Singh, Big Bang. Originea Universului
Traducere: Vlad Zografi
Editura Humanitas, 2008
Dumitru Cl. Stătescu