Secţiunea de fantasy a Euroconului începe cum îi şade mai bine genului: mult basm şi legendă şi puţin material bine documentat. În deschidere, tânărul triplu-student Michal Wnuk de la Universitatea din Wroclaw povesteşte publicului deloc numeros despre câteva elemente medievale prezente în romanele fantasy. Nu e limpede la care perioadă sau (mai important) la care romane face referire. Exemplele sunt puţine, literatura de specialitate consultată: nixam. O prelegere studenţească menită să provoace fiori pe spinarea celor prezenţi: decapitări, torturi şi mult, mult sânge ţâşnind de pretutindeni. Reiese că cea mai rentabilă afacere a veacurilor întunecate ar fi fost o spălătorie amplasată în vecinătatea câmpurilor de luptă.
Umorul britanic salvează ziua. Două ceasuri de mimă SF (charades) multi-grai alături de londonezii Kathy şi Pete Westhead (mamă şi fiu). Întâmplător, pe primul bileţel stă scris “Făuritorii de Arme”, pe care, după minute în şir de tortură a limbii române, corespondentul e nevoit să-l pronunţe în graiul natal. Cu limbile ostenite de-atâta pocit, cei zece tineri prezenţi se refugiază sub aripa filmelor şi romanelor anglo-saxone, iar jocul devine fermecător. Dar să nu-şi închipuie cineva că titlurile au fost floare la ureche: încercaţi să mimaţi prietenilor “The Making of the Representative for Planet 8”. Miza jocului, pe lângă veselia inerentă, e acumularea de cartonaşe ce pot fi preschimbate în cărţi, fanzine sau tricouri. Evident, toate în poloneză.
Seara. Cehia. Cafeneaua Noiva.
Forfotă moderată în cafeneaua literară ce urmează să găzduiască prima sesiune de autografe Orson Scott Card. Rafturi ticsite cu cărţile autorului. Din nefericire, Orson nu e de găsit, celularul nu-i funcţionează, oamenii s-au strâns de pomană. Nu contează, n-au decât să-l prindă cârceii a doua zi, la prelegerea oficială. Cum de altfel s-a şi întâmplat, la o coadă impresionantă ce conţinea – printre alţii – doi elfi şi un Gandalf.
Alexandru Maniu