by Costin-Florian Miron | Oct 3, 2011 | Proza
Singurul lucru care încă se vedea din goana calului era muntele înălţat pieziş pe marginea mării secate, brăzdată de râuri de iarbă pe locurile unde nu se depusese praful. Praf însă, era peste tot. În aer, pe pământ, în hainele dârzului Timofan, în dinţii calului, şi...
by Costin-Florian Miron | Aug 31, 2011 | Proza
Pământul dulce al patriei nu-l mai răbda de atunci, de când cu multe greutăţi, plecase, alungat, dar nu izgonit de oameni ci de alte împrejurări. Era singur acum şi nu putea decât să aştepte. Casele coloniştilor se înşirau cuminţi pe costişe iar soarele blând al...
by Costin-Florian Miron | Aug 22, 2011 | Proza
În camera confortabilă invadată de căldura dulce a generatorului, cei doi lucrători ai Serviciului de Stat se ocupau încă de ultimele aspecte în vederea organizării conferinţei. Se mişcau delicat dintr-o parte într-alta a camerei, de parcă erau purtaţi de o boare de...
by Costin-Florian Miron | Jul 5, 2011 | Proza
Cred că suntem cu toţii de acord într-o privinţă. Tu eşti stresat, iubita ta e stresată, motiv pentru care, de altfel, şi tu eşti stresat, părinţii tăi bufnesc în permanenţă cu şi despre nenorociţii de la putere iar dacă ai copii, adolescenţi în primul rând, dragul...
by Costin-Florian Miron | Dec 6, 2010 | Proza
Greu. Foarte greu. Atât de greu îi venea să se despartă de mama şi de copiii săi încât aproape că i-ar fi luat cu el. Îi privea cu nişte ochi blânzi, de om cuminte şi corect, care nu ştia să mintă, dar în acelaşi timp ar fi dorit să-i altoiască bine pe cei mici pentru...
