(c) Adrian Sand – Turnul

-Pune mâna pe ei! Şo pe ei! Din urmă, privirile înnegurate ale hangiului şi-ale ajutoarelor sale îi ardeau ceafa. Câinele schelălăia de sub o tarabă, însă nu-şi mai făcu griji din pricina sa… Îl pierduse pe micuţ pe-undeva prin mulţime, dar nu putea să se...

(c) Adrian Sand – Secrete

E vremea… e-aproape… Nu pricepu mai mult căci şoapta se rătăci-n străfundurile grotelor, unduind printre colonade şi podeţe, înfăşurându-se printre mănunchiurile de cristal lucitor, ce împânzeau tavanul precum veşmântul unui arici. Drept înainte…...

(c) Adrian Sand – Darul

Glasul creaturii bubuie precum mugetul Vântului Turbat de la Miazănoapte şi-l împresoară cu repeziciune, într-o îmbrăţişare mai rece decât moartea. Simte spaima şi nemişcarea ce-adastă-n văzduh dar ştie deodată, fără vreo umbră de-ndoială, că nu el e-acela ce-ar...

(c) Adrian Sand – Tâlharul

Chipul ei îl priveşte napoi, dintre tăciunii ce-odată fuseseră crengile stejarului falnic. Găvanele goale, din care a pierit şi ultima urmă de-albastru, îl ard precum jăratecul, îi sapă-n suflet brazde-nsângerate. În urma arborelui mistuit de foc, presărat ici-colo de...