Capitolul 1
Am ieşit în grădină, să văd dacă nu cumva trebuia să mai aranjez gardul viu, când un bărbat roşcat şi-a făcut apariţia parcă de nicăieri. Imediat ce-a dat cu ochii de mine, a strigat:
– Ajută-mă, Eric! Haide, omule, asta ar putea fi ultima ta şansă! Nu mă dezamăgi!
M-am holbat la el, prea surprins ca să spun ceva. Cine era acest tip? Cum de-mi ştia numele? Şi cum apăruse aşa în grădina mea? Şi despre ce tot vorbea?
– Nu sta acolo, ca o gaură, Eric! a urlat el, cu glasul plin de panică şi chipul strâmbat de furie. Doamne, omule, de câte ori mai trebuie să trec prin toate astea? Îţi aduci aminte de mine?
– Să-mi amintesc de tine? m-am răstit. Nu cred că ne-am mai întâlnit până acum. Cine eşti?
– Cum adică, nu ne-am mai întâlnit? Oh, Doamne, am priceput! Dacă pentru tine asta-i prima dată când ne vedem, înseamnă că e ultima mea cursă şi că s-ar putea să fie deja prea târziu. Nu există nicio cale prin care ai putea să…
A fost redus la tăcere în mijlocul propoziţiei prin dispariţia sa, la fel de misterioasă precum apariţia lui. Grădina mea era aşa cum fusese întotdeauna. Chiar a fost aievea totul? Am avut vreo reverie sau halucinaţie? Am mai aşteptat câteva secunde, însă situaţia a rămas normală. Acum, gardul viu. Cecilia mă rugase să verific dacă mai necesita să fie ajustat. Am luat-o spre capătul grădinii, bucurându-mă de soarele de primăvară şi de adierea caldă.
Capitolul 2
Gardul chiar necesita ceva tăieturi. M-am întors şi eram pe cale să mă îndrept spre şopronul din grădină, când bărbatul cu părul roşu îşi făcu din nou apariţia, din senin, „ca de obicei”.
– Eric! a striat el. Mulţumesc Domnului că mai eşti aici.. Trebuie să mă ajuţi înainte de a fi prea târziu.
– Iarăşi tu, am răspuns. Erai acolo, acum câteva clipe. Cine eşti? Cum se face că apari şi dispari în acest fel? Şi de ce tocmai în grădina mea?
– Ţi-am povestit deja asta, a răspuns gesticulând furios. N-avem timp să ne adâncim iar în discuţii. Am nevoie de ajutor şi se pare că eşti singurul aflat prin preajmă.
– Prima dată, aş dori să-mi dai nişte explicaţii, am zis. Toate astea se petrec în grădina mea şi aş dori să ştiu, ce faci aici.
– Pentru Dumnezeu, Eric, pierdem clipe preţioase. Nu poţi, pur şi simplu, să accepţi situaţia aşa cum e şi să mă ajuţi înainte de a fi prea târziu?
Se vedea că-şi pierde răbdarea şi că era cu nervii întinşi, dar nu chiar atât de panicat ca prima dată. Dar ce naiba mai voia tipul?
– Păi, atunci bine, am rostit.
Poate că trebuia să-i dau omului o şansă. În fond, poate că era o persoană cumsecade, care chiar avea nevoie de ajutor.
– Ce pot ace pentru tine?
– Uite, a zis, în cele din urmă, părând oarecum uşurat. Aş vrea să faci…
I s-a tăiat macaroana tot la mijlocul propoziţiei. Am rămas să mă holbez la spaţiul gol şi mi-am zis: ei bine, acest om chiar pare să aibă o problemă.
M-am întors şi-am luat-o spre şopron târşâindu-mi picioarele. Se părea că mă voi ocupa pe dată de gardul acela.
Capitolul 3
Eram în drum spre gard, cu uneltele mele de grădinărit, când omul şi-a făcut apariţia pentru a treia oară.
– Iar tu! a striat, dând cu ochii de mine.
– Mi-ai luat vorba din gură, i-am răspuns. N-ai nevoie de ajutor?
– Asta-i ideea de bază. Se pare că sar înainte şi înapoi faţă de punctul meu de origine. Nu sunt sigur ce-a mers cum nu trebuie, dar cred că încep să desluşesc natura acestei situaţii.
– Care-i punctul tău de origine? am întrebat. Şi ce vrei să spui cu săritul înainte şi înapoi? Cum ar trebui să iau situaţia asta penibilă a ta?
– Oscilez între coordonate temporale. Experimentul trebuie că a eşuat într-un mod spectaculos. Dacă nu reuşesc să pun sub control acest efect, s-ar putea foarte bine să termin smuls din ancorajul meu în spaţiu şi timp şi să ajung în neant, să fac implozie, ca şi când n-aş fi existat niciodată.
– Mă tem că n-am nici cea mai vagă idee despre ce vorbeşti. N-ai putea să reformulezi totul într-un limbaj pentru tot omul?
– Îmi pare rău, dar nu-i timp de aşa ceva. Oricum, nu-i necesar să înţelegi cu totul situaţia mea, doar ajută-mă.
– Atunci, spune-mi ce trebuie să fac. Şi repede. Ai tendinţa de a apărea şi dispărea înainte de a apuca să termini de rostit mai mult de o propoziţie.
– Chiar aşa? Vrei să spui că nimeresc pe-aici în mod regulat? Şi doar pentru câteva momente?
– Exact.
– Doamne!! În acest caz…
Bărbatul a dispărut. Am dat din umeri şi m i-am luat ustensilele de grădinărit. Mai bine m-aş apuca de lucru la gard înainte de a fi întrerupt iar.
Capitolul 4
Gardul era pe jumătate gata, când bărbatul şi-a făcut apariţia pentru a patra oară.
– Eric! Mă bucur că te văd din nou, cu toate că nu m-am aşteptat să ajung pe aici încă o dată.
– Acum uite ce-i, hai să nu mai pierdem timp preţios. Spune-mi tot ce trebuie să ştiu, şi, mai ales, tot ce trebuie ca să te pot ajuta.
– Să mă ajuţi? S-ar putea să fi făcut câteva salturi neaşteptate în timp, dar cred că am să rezolv chiar eu problema. Ce te face să crezi că aş avea nevoie de ajutor?
– Păi despre asta-mi tot vorbeşti. Prima dată când te-am văzut, erai panicat de-a binelea. Acum, ce-ar fi să trecem la oile noastre?
– Vrei să spui că am apărut pe-aici de mai multe ori?
– Da, te tot întorci aici.
Bărbatul se încruntă.
– Păi, nu-s veşti prea bune atunci. Asta nu poate însemna altceva decât că…
Vocea i s-a stins, ca şi cum s-ar fi adâncit în gânduri.
– Ai pomenit de un experiment care a luat-o razna. Nu-i nevoie să intri în detalii, dar dacă e să te ajut, ar trebui să ştiu măcar cât să am o idee. Acum, rogu-te povesteşte-mi despre ce-i vorba.
Bărbatul m-a privit aiurit.
– Nu am dreptul de a divulga nimic. Dar dacă ţi-am spus deja atât, trebuie că am fost foarte disperat.
– Ziceai de ceva salt înainte şi-napoi.
– Da. Ei bine, tu ai asistat numai la momentele petrecute de mine în această perioadă specifică, nicidecum suficientă pentru a-ţi oferi o imagine completă asupra operaţiunii, care-i o treabă destul de secretă. Aşadar, din motive de înţeles, nu-ţi pot spune nimic despre ce se întâmplă de partea cealaltă a balansului meu…
Bărbatul dispăru, luând cu el secretul şi rugăminţile sale. Felul în care acest tip continua să oscileze, sosind la un punct mai în urmă pe axa timpului, nu era indicat pentru continuarea unei conversaţii normale, explicarea unei situaţii complexe sau oferirea de ajutor. Şi totuşi, nu puteam să fac prea multe. Aş putea să încerc să termin măcar gardul viu.
Capitolul 5
Am aruncat o ultimă privire spre gard, tuns până la perfecţiune, şi eram pe cale să-mi duc ustensilele la loc în şopron, când bărbatul apăru încă o dată.
– Iată-te din nou, am zis. Deci, cum aş putea să te ajut?
– Mă cunoşti? a întrebat bărbatul uluit. Unde ne-a fi putut întâlni? Şi cu ce ai vrea să mă ajuţi?
– Mă numesc Eric, am spus. Eşti un vizitator de-al casei pe aici. Pari să balansezi înainte şi înapoi în timp şi eşti disperat să obţii ajutor. Ei bine, ai apărut aici prima dată. Din punctul tău de vedere, asta a fost ultima dată. Sau, mai degrabă, va fi ultima dată. Totul e puţin cam aiuritor.
– N-am nici cea mai vagă idee despre ce tot vorbeşti, a spus bărbatul, privindu-mă cu suspiciune. Şi sunt sigur că nu ne-am mai întâlnit până acum. Aşadar, te rog, ţi-aş fi recunoscător dacă m-ai lăsa în pace şi ai înceta să vorbeşti despre aşa zisa problemă temporală.
– Nu-mi poţi cere să te las în pace, din moment ce apari aşa în grădina mea, l-am contrazis. Dar stai un minut, doar un minut.
Am început să înţeleg situaţia.
– Când te-am văzut prima dată, deja discutaseşi cu mine în mai multe rânduri şi erai disperat să rezolvi această problemă groaznică de-a ta. Fără nicio îndoială că până atunci îţi dăduseşi seama ce n-a mers bine şi cât de grav era. Însă acum, pentru tine, este pentru prima dată când ne întâlnim şi n-ai nici o idee despre ce-mi vei spune mai departe despre experimentele secrete care s-au rasolit în stil mare, şi te întrebi, probabil, cine sunt şi de ce-mi tot spui astea.
Bărbatul mi-a aruncat o privire iritată şi-a spus:
– Sincer să fiu, nu ştiu ce să zic. S-a mers prea departe. Acum, te rog să mă scuzi, trebuie să mă asigur că…
Iar i s-a tăiat macaroana şi-am rămas din nou singur. Acum, dacă acesta a fost, cu adevărat, primul salt în timp al omului, s-ar putea să nu-l mai văd niciodată. Am aşteptat câteva secunde şi cum nu s-a întâmplat nimic, m-am dus la şopronul din grădină să las ustensilele de grădinărit. Se pare că avusesem dreptate. Probabil, tipul nu se va mai arăta niciodată.
M-am întors în casă şi m-am ciocnit de Cecilia, tocmai ieşită din baie.
– Te-am auzit discutând, a zis, cu o undă de îngrijorare în voce. A fost cineva în grădină? Cine era bărbatul acela?
– N-are nicio importanţă, am răspuns liniştit. N-a fost nicio problemă. Doar un tip care nu putea fi ajutat. A plecat acum. Nu-ţi fă griji.
© Frank Roger
Textul a fost tradus și publicat cu acordul autorului. Îi mulțumim.
Titlul original : „Beyond Help”
Traducere de Silviu Genescu
Frank Roger (născut în 1957 în Ghent/Gand, Belgia) este pseudonimul literar al lui Frank Roger Florimond De Cuyper. Este fiul pictorului Roger De Cuyper (1921-2008) şi strănepotul scriitorului şi pictorului Gerard Ceunis (1885-1964). A studiat filologia (anglistica) la Universitatea din Ghent pe care a absolvit-o în 1981 cu o teză de licenţă despre Philip K. Dick.
Prima povestire publicată i-a apărut în 1975 în revista belgiană SF-Magazine. A continuat să colaboreze cu reviste belgiene şi olandeze şi textele i-au apărut şi în diverse antologii. Din anii ’80 a început să scrie în engleză, şi-a tradus în franceză povestirile şi a publicat într-un număr impresionant de ţări. Frank Roger este şi artist grafic, colajele şi lucrările sale aparţinînd tradiţiei suprarealist-satirice au fost publicate de editura Het Zinkend Schip, webzinul Glock, în albumul “Geknipt en geplakt” (Tăiat şi lipit) și vernisate în cadrul expoziţiei Schaperye, din Ostend, Belgia, 10/2009-02/2010.
Frank Roger a publicat peste 700 de povestiri în mai mult de treizeci de limbi. A fost Guest of Honor la două convenţii de SF : LausitzCon 3 (1995, Hoyerswerda, Germania) şi Distichon/Beneluxcon 26 (2004, Blankenberge, Belgia). Opera sa este o împletire de genuri şi stiluri : fantasy, satiră, suprealism, science fiction şi umor negru.
Bibliografie :
“The Burning Woman And Other Stories”, 2012
culegere de povestiri în engleză
“Graal R.I.P.”, 2009
culegere de povestiri (ediţie franceză)
“Allein gegen das Universum” (Singur împotriva universului), 2007
culegere de povestiri (ediţie germană)
“Bonobo Sapiens”, 2007
roman (ediţie olandeză)
“De trein naar nergens en andere verhalen” (Trenul spre nicăieri şi alte povestiri), 2005
culegere de povestiri (ediţie în olandeză)
“De zeven smaken van de vooruitgang “ (Cele şapte arome ale progresului), 2005
Ediţie bibliofilă (Olanda) a unui volum de povestiri şi colaje/grafică
“L’Ephémere immortel” (Efemerul nemuritor), 2005
Ediţie bibliofilă (Franţa) a unui volum de povestiri şi colaje/grafică
“Omegalfa”, 2005
culegere de povestiri (ediţie în bretonă)
“Een glimp van goud” (O bucăţică de aur), 2005
culegere de povestiri (ediţie în olandeză)
“Het zand dat eeuwen bedekte en andere verhalen” – “The Sand That Covered Ages And Other Stories”
culegere bilingvă de povestiri (olandeză şi engleză), proiectul “Babylonia” al editurii macedonene Blesok, 2003/2004
“Kirks Dschihad und andere seltsame Ereignisse” (Jihadul lui Kirk şi alte evenimente ciudate)
culegere de povestiri (în germană, avînd un conţinut diferit de e-book)
Solar-X Editions, 2002 (sold out)
“Collagissimo”, 2012
colaje (ediţie trilingvă : în engleză, franceză şi olandeză)
“Geknipt en geplakt. Reisimpressies uit Collagistan” (Tăiat şi lipit. Impresii de călătorie din Colagistan), 2009
colaje (ediţie în olandeză)
e-books
“Bonobo Sapiens”
roman, ediţie în engleză, OnlineBookDirect, 2001
“Kirks Dschihad und andere seltsame Ereignisse”
culegere de povestiri, ediţie în germană, OnlineBookDirect, 2000
“Kirk’s Jihad and other Strange Events”
culegere de povestiri, ediţie în engleză, OnlineBookDirect, 2000
“Eyecatcher”
roman, ediţie în engleză, OnlineBookDirect, 2000