Unele reviste literare au publicat numere tematice dedicate SF-ului. În mod fericit pentru anticipaţia noastră, drumul va fi deschis chiar de „artileria grea”. Aflată în primul său an de apariţie, revista Secolul 20 şi-a profilat numărul 9 din septembrie 1961 pe fantasticul ştiinţific. Iniţiativa trebuie legată nemijlocit de zborul primului om în Cosmos şi de senzaţia vie pe care a stârnit-o în lume acest eveniment epocal. Redacţia a şi obţinut, de altfel, un cuvânt de salut din partea lui Iuri Gagarin, tipărit ca preambul al volumului amintit. Fiind o publicaţie consacrată literaturii universale, textele literare vor fi selectate din SF-ul străin, cu grijă pentru reprezentarea echilibrată a relaţiei Est-Vest (în latura ei „progresistă, care ajută pe oameni să trăiască în pace şi fericire”, ca să folosim chiar cuvintele convenţionale ale primului cosmonaut). Centrul de greutate al selecţiei cade pe amplele fragmente extrase din romanele Drumul spre Lună de Alexandr Kazanţev şi Insule pe cer de Arthur C. Clarke, acesta din urmă în traducerea lui Eduard Jurist. Li se alătură povestirile Garoafa de aur de Pierre Gamarra şi Dimineaţa verde de Ray Bradbury, după care avea să fie făcută peste câţiva ani prima peliculă românească de amatori, cu subiect de anticipaţie. Contribuţia românească apare însă în capitolul de Sinteze, unde găsim articolele De la stăpânii visului la sclavii coşmarului de Adrian Rogoz şi Dincolo de „Zidul luminii” de Ion Hobana, îndeosebi primul marcat de limitele socio-politice ale momentului. Alte materiale „pe temă” din volum sunt: Cu Jules Verne în secolul 20 de Mihnea Gheorghiu, apoi un scurt istoric al filmului SF de Alice Mănoiu şi o recenzie semnată de Igor Block la o povestire-pamflet a lui Anatoli Dneprov (Lumea în care am dispărut), publicată în revista sovietică Znanie – sila.
Dacă Secolul 20 îşi asuma misiunea culturală de a transmite mesajele literaturii (în cazul dat: ale SF-ului) dinspre universal spre spaţiul naţional, cunoaştem şi un flux de sens invers, prezent în două numere din Romanian Review. Astfel, secvenţa centrală din numărul 1 pe 1981 al acestei reviste de popularizare a valorilor româneşti în străinătate se intitulează Science Fiction in Romania şi debutează cu un material redacţional despre condiţia acestui gen, considerat literar. Se publică povestiri de bună calitate produse în anii ’70: Vocea de Voicu Bugariu, Ceilalţi şi Un capitol de istorie literară de Ovid S. Crohmălniceanu, …Un fel de spaţiu de Ion Hobana, O falie în timp de Mircea Opriţă şi Evadarea lui Algernon de Gheorghe Săsărman. Studii consacrate anticipaţiei româneşti şi străine produc, pentru acest număr, Victor Kernbach, Hertha Perez, Vera Adam şi Sanda Radian. Un interviu despre Eurocon V (Stresa, Italia, 1980), de unde delegaţia română se întorsese cu şase premii şi două diplome de onoare, este realizat de Lucian Hanu cu autorul uneia dintre cărţile premiate, Ion Hobana. Revista publică de asemenea o recenzie la volumul Literatura SF de Florin Manolescu, lucrare apărută şi ea de puţină vreme. Coperta reproduce o pictură cu caracter simbolic şi suprarealist de Dan Erceanu, iar ilustraţiile interioare, de Erceanu, Marcel Chirnoagă, Mihai Olos şi alţi artişti contemporani, sunt în ton cu nota de stranietate pe care o are şi genul prezentat. Într-un alt număr special al revistei (nr. 5 pe 1988), SF-ul nostru este chiar mai bine reprezentat, pe o largă arie temporală, de la scriitorii clasici cu contribuţii incidentale la istoria anticipaţiei (Macedonski, Eftimiu, Tudor Arghezi), până la autori aparţinând Noului Val (Mihail Grămescu, Gheorghe Păun, Cristian Tudor Popescu, Alexandru Ungureanu). Câtorva nume existente şi în numărul special precedent (Bugariu, Crohmălniceanu, Hobana, Kernbach, Opriţă) li se adaugă acum Vladimir Colin, cu lucrarea intitulată În cerc, tot mai aproape, şi Horia Aramă, cu povestirea Test. Secţiunea rezervată studiilor şi comentariilor include articolele Scurtă istorie a literaturii SF de Florin Manolescu şi Un „Nou Val” al SF-ului de Dan Ursuleanu, alte aspecte fiind lămurite de Cornel Robu, Alexandru Mironov, György Mandics şi Alina Ungureanu în cadrul celorlalte rubrici ale volumului. Ilustraţia numărului a fost asigurată în cea mai mare măsură de Sergiu Nicola şi Radu Gavrilescu. Revista s-a editat în limbile engleză, franceză, germană şi rusă, având astfel şanse sporite de a face cunoscut peste hotare SF-ul românesc.
O altă revistă literară prestigioasă, Viaţa Românească, îşi construieşte numărul 7 din iulie 1966 în jurul unui mănunchi de texte SF. Sub titlul extravagant Nazrâmul, Camil Baciu publică o nuvelă care în ediţia sa definitivă se va numi Ilarion şi Hirondelle. Horia Aramă e prezent cu Pianul preparat al lui Electronicus, ambele texte fiind lucrări de vârf în proza scurtă a acetor autori. Li se adaugă versuri de Geo Dumitrescu, Virgil Gheorghiu şi Barbu Cioculescu, unele având doar vagi contacte cu universul anticipaţiei, însă poemul Glasurile lumii de Geo Dumitrescu reuşeşte să intre mai bine în atmosferă. SF-ul străin pătrunde în acest volum prin Valentina Juravliova şi Ray Bradbury, iar povestirea Aleful de Jorge Luís Borges este asimilată şi ea domeniului. Grupajul de studii conţine două materiale de rezistenţă: Posibilitate, utopie, mit de Silvian Iosifescu (text ajuns ulterior capitol în volumul Literatura de frontieră) şi Un nou tip de fantastic de Ovid S. Crohmălniceanu. Mai semnează D.I. Suchianu (ca de obicei, despre film), Ion Bălu (o cronică la romanul lui Kernbach Umbra timpului) şi Sanda Radian: articolul intitulat Demonul, drama şi fericirea cunoaşterii. Unele aluzii la Wells, la robot şi, în general, la maşina perfecţionată apar şi în amplul studiu al lui Roger Caillois, Universul animalului şi universul omului, de asemenea cuprins în volum. În rest, sumarul conţine materialele obişnuite ale revistei.
Dintre revistele culturale româneşti, Tribuna din Cluj a publicat de-a lungul timpului cele mai multe numere speciale rezervate literaturii ştiinţifico-fantastice. Seria începe cu nr. 36 din 3 septembrie 1970, unde imaginea genului încă nu e desprinsă total de fantasticul propriu-zis – dovadă faptul că dosarul SF se pune sub reflectorul micului studiu al lui Adrian Marino intitulat Fantasticul, azi, iar articolul lui D.I. Suchianu despre film priveşte, de asemenea, creaţiile cinematografice realizate în regimul supranaturalului şi al iraţionalului patentat (Realitatea fantasticului). Scurte proze SF publică Sergiu Fărcăşan şi Adrian Rogoz, iar traducerile se fac din Isaac Asimov (în versiunea românească a lui Virgil Stanciu) şi francezul Alain Mark, prezentat şi tălmăcit de Vladimir Colin. Sunt recenzate cărţile lui Dorel Dorian (Ficţiuni pentru revolver şi orchestră) şi Victor Kernbach (Enigmele miturilor astrale), iar Gheorghe Săsărman, în virtutea profesiei sale de bază, scrie articolul intitulat Arhitectura viitorului. Numărul este ilustrat cu o spectaculoasă imagine de proiect urban futuristic şi cu grafică de Damian Petrescu, una dintre lucrări fiind o fantezie grafică după Edgar Allan Poe, dintr-un volum încununat cu Marele premiu pentru cele mai frumoase ilustraţii ale anului 1969.
Trei ani mai târziu, Tribuna nr. 51 din 20 decembrie 1973 tratează SF-ul drept O literatură a năzuinţelor umane, conform titlului unui articol prin care Dan Rebreanu deschide secţiunea specială a publicaţiei. Din redacţie mai colaborează Vasile Sălăjan, care scrie despre CPSF, şi Ion Marcoş, cu un articol despre Vladimir Colin şi Horia Aramă. Recenzii la cartea străină (Mary Shelley, E.R. Burroughs, Gérard Klein şi antologia Fantascienza) semnează Mircea Opriţă şi, de asemenea, sub pseudonim, un comentariu la povestirile „deocamdată fantastice” ale lui Mihu Dragomir. Tot Opriţă publică povestirea Variante pentru Daniel (cu o prezentare de Ovid S. Crohmălniceanu), iar lui Gheorghe Săsărman îi apare o scurtă lucrare, intitulată Sinurbia, din volumul Cuadratura cercului, aflat în prag de editare la Dacia din Cluj. Anticipaţia românească mai veche este prezentă printr-un tablou din piesa, inedită la ora respectivă, Autorul huiduit de Victor Papilian, selectat de Constantin Cubleşan, prezentatorul lucrării. Partea de teorie a genului conţine articolul Portret robot al robotului, prin care Cornel Robu îşi făcea debutul în SF. Voicu Bugariu semnează un amplu interviu cu Ion Hobana, iar directorii editurilor Albatros şi Dacia vorbesc despre proiectele lor vizând publicarea literaturii ştiinţifico-fantastice. Din SF-ul străin, Vladimir Colin publică în traducere proprie un fragment din romanul lui Klein, Seniorii războiului, iar Virgil Stanciu traduce o povestire de Arthur C. Clarke. Rubricile de ştiinţă, film şi arte plastice dezvoltă, de asemenea, subiecte din domeniul SF. Numărul este ilustrat cu grafică de Damian Petrescu, Sabin Bălaşa, M.C. Escher şi alţii. De notat, în trecere, că și numărul 35, din 30 august 1973, încercase să fructifice în registru SF tema mai largă a călătoriei și a literaturii de călătorii. Sub titlul Călătoriile lui Cyrano în Lună, Ion Hobana publica o prezentare a utopistului francez și un fragment din ficțiunea sa selenară, iar Victor Kernbach este autorul materialului Vecinii cosmici în mit și în realitate.
În anii următori, revista Tribuna va mai da câteva numere dedicate anticipaţiei, chiar dacă nu atât de bogate şi notabile sub aspectul reprezentării diversificate a genului. Astfel, nr. 37 din 11 septembrie 1975 publică un fragment din romanul Babel de Vladimir Colin şi prezintă (sub semnătura lui Ion Hobana) romanul În anul 4000 sau O călătorie la Venus de Victor Anestin, cu prilejul centenarului naşterii acestuia. O ipoteză speculativă formulează Adrian Rogoz sub titlul De ce n-a scris Eminescu literatură ştiinţifico-fantastică?, în vreme ce Gheorghe Rotaru priveşte genul sub aspectul unei mitologii moderne, cu bune exemplificări atât din aria naţională, cât şi din cea internaţională a anticipaţiei. Între recenziile la cărţi recente de Colin, Rogoz şi Gérard Klein, traducătorul Zoltán Veress prezintă un număr din revista Galaktika de la Budapesta, consacrat integral SF-ului românesc. Deschis de comentariile lui Cornel Robu la cartea lui Florin Manolescu, Literatura SF, numărul 31 al Tribunei, din 5 august 1982, mizează acum pe proza unor autori din generaţia optzecistă (Leonard Oprea, Ovidiu Coriolan Pecican) şi pe traduceri din Robert Sheckley şi Anna Rinonapoli. Mircea Opriţă apare cu un fragment din cartea sa despre Wells (Comentarii la o capodoperă: Maşina timpului), iar recenziile discută volumele Noapte bună, Sofia de Lino Aldani, 2000 de Gheorghe Săsărman şi Semenii întru raţiune de Mihai E. Şerban. O cronică a cenaclurilor, o prezentare a tendinţelor momentului în grafica SF şi comentarii despre filmele ştiinţifice încheie dosarul genului din numărul amintit. Mai sărac este numărul 16 din Tribuna, datat 21 aprilie 1983, însă el continuă să publice autori români din generaţii diferite (Rodica Bretin alături de Gheorghe Săsărman) şi lărgeşte galeria scrierilor străine cu o povestire de Damon Knight, în traducerea lui Ion Doru Brana. Mai vechii colaboratori ai revistei clujene, Cornel Robu şi Mircea Opriţă, sunt din nou prezenţi cu articole: Ficţiunea de mâine, respectiv Dreptul la utopie, unde se explorează o limită intergenerică şi beneficiile ei pentru anticipaţie.
Următoarele două numere tematice ale Tribunei sunt tot sărace şi grupează textele genului pe pagini introduse printre cele cu rubricatura obişnuită, unde articolele politice, cronica literară, unele scrieri în versuri şi proză etc. îşi urmează cursul știut. Numărul 51 din 20 decembrie 1984 conţine, în secvenţele sale dedicate SF-ului, eseul lui Constantin Cubleşan intitulat Literatură – ştiinţă – fantezie, un articol al lui Mircea Opriţă despre Anticipaţia tinerilor, comentarii redacţionale privitoare la publicaţiile recent apărute ale genului, la prezenţa anticipaţiei în emisiunile radiofonice, precum şi despre cenaclul „Victor Papilian”, recent înfiinţat la Cluj. Ovidiu Pecican recenzează volumul de debut al lui Leonard Oprea, Domenii interzise, iar Horia Aramă comentează cartea lui Opriţă H. G. Wells: utopia modernă. Un scurt interviu i s-a solicitat lui Ion Hobana, iar Ştefan Ghidoveanu prezintă în traducere proprie o schiţă de Ray Bradbury. În numărul 32 din 11 august 1988 al publicaţiei figurează articolele Structuri narative în SF de Cornel Robu, Anticipaţie şi umanism de Mircea Opriţă, o schiţă de Ovidiu Bufnilă, patru poeme scurte pe care Ion Arcaş le declară răspunsuri la „semnalele unei stele foarte îndepărtate din emisfera boreală”, pregătite să fie transmise retur pe filieră SETI. În sfârşit, Ioana Robu traduce o povestire ceva mai amplă din britanicul Bob Shaw.
Revista va mai scoate numere speciale şi după 1989, în seria sa nouă, care presupune deja un alt colectiv redacţional, un format diferit de cel al seriei pre-decembriste, dar şi un ritm de apariţie devenit, într-o anume etapă, aproape aleatoriu. Numărul 12 din 26 martie-1 aprilie 1992 tratează o relaţie intergenerică, desfăşurându-şi contribuţiile, după cum arată un titlu, Între utopie şi science-fiction. În pagina de interviuri, I. Maxim Danciu şi Octavian Soviany dialoghează cu Mircea Opriţă şi, respectiv, Cornel Robu, acesta din urmă invitat să se pronunţe asupra voluminoasei sale antologii a SF-ului românesc, Timpul este umbra noastră, de curând apărută la Editura Dacia. Proza e reprezentată de Alexandru şi Ovidiu Pecican, cu un fragment din romanul Razzar, scris în colaborare. Două pagini ample susţin dezbaterea unui subiect incitant: SF-ul românesc: o galaxie în derivă?, la care participă Miron Scorobete (articolul SF între criză şi disperare), Coriolan Alexandru (probabil un pseudonim al înainte pomenitului cuplu Pecican) şi acelaşi Robu, cu un comentariu privitor la traduceri. Un răspuns mai optimist la întrebarea cu încărcătură catastrofică din titlul dezbaterii dă amplul material Figuri din „noul val”, pe care Mircea Opriţă avea să-l şi includă în ediţia a doua a Anticipaţiei româneşti. Joelle Wintrebert publică în traducere un fragment din romanul său Le Créateur chimérique. Numărul 28-31 din 8 iulie-4 august 1998 nu este integral SF, dar conţine un dosar demn de luat în seamă prin cele două studii ample, semnate de Adrian Barbu (Science fiction: paradoxul meta-logic) şi Cornel Robu („Aveţi o estetică?”), precum şi printr-un fragment din romanul Sud contra Nord de Gheorghe Săsărman. Numărul 29-32 din Tribuna, corespunzând perioadei 1-31 august 1999, este consacrat integral anticipaţiei şi se plasează sub genericul provocator „SF-ul nu este o «afacere» pentru sceptici”. Cornel Robu prefaţează revista cu articolul Secolul SF-ului. Anticipaţia autohtonă se bazează acum pe lideri de opinie ai promoţiilor ‘80, ‘90 şi chiar din generaţia care îşi pregătea locul în primul deceniu al secolului actual, respectiv Ovidiu Bufnilă, Radu Pavel Gheo şi Bogdan-Tudor Bucheru. „Profilul” numărului îi este rezervat americanului Poul Anderson, prezentat cu antologica povestire Kyrie, în traducerea Ioanei Robu. Originalitatea sumarului este dată de prezenţa în cadrul său a unor studii ample, cu caracter universitar, precum Literatura SF în căutarea unei identităţi de Mircea Naidin, Configuraţii ale textului şi registre ale discursului în Schismatrix Plus de Florin Pîtea (cu referire la inovaţiile din proza lui Bruce Sterling), Reflexe ale utopiei în science-fiction de Mircea Opriţă şi, în ciuda titlului de aparenţă mai puţin academică, Ce putem găsi (numai) în science-fiction de Cornel Robu, comentariu reluat din revista londoneză Foundation şi care avea să fie inclus ulterior în principalul volum al teoreticianului, O cheie pentru science-fiction. Tot ample sunt şi alte materiale, precum interviurile cu Voicu Bugariu şi Horia Nicola Ursu, acesta din urmă legat de proiectele colecţiei „Imago” de la Editura Dacia, dintre cărţile căreia sunt recenzate în continuare romanele Animalul de beton de Roberto R. Grant (alias Voicu Bugariu), Sfâşierea de Ona Frantz şi Trip-tic de Liviu Radu. Numărul este ilustrat integral de Adrian Barbu.
O ultimă semnalare legată de Tribuna: numărul din martie-mai 2001 concentrează în sine o multiplă performanţă, pentru care aproape că ar putea intra în Cartea Recordurilor. Dacă revistele ajunse la un moment dat în impas financiar şi de colaborări ne-au obişnuit cu soluţia numerelor duble sau chiar triple pentru a câştiga timp fără să întrerupă curgerea firească a seriei, exemplarul la care ne referim are înscris sub frontispiciu numărul 9-20. Nu e o glumă şi nici greşeală de tehnoredactare. Ca să arunce o punte peste golul de apariţii, redacţia a fost nevoită să grupeze nu mai puţin de 12 numere într-unul, ceea ce reprezintă doar prima performanţă din panoplie. Cea de-a doua ţine de conţinut: numărul respectiv este SF de la cap la coadă, fără nicio rubrică de tip clasic şi rutinier (articol de fond, cronici de carte non-SF, două-trei pagini de versuri şi proză, eventual comentariile despre teatru şi film) la care – de regulă – o publicaţie ţinând de mainstream nu renunţă nici atunci când oferă anticipaţiei ample spaţii de manifestare ocazională. A treia performanţă remarcabilă este că întreg numărul respectiv este scris de o singură persoană: Cornel Robu, cu materiale publicate fie sub nume propriu, fie sub numeroasele sale anagrame: Leon R. Corbu, Bruno Rolke, R. Burolenko. Numărul este dedicat istoriei contrafactuale în proiecţie SF, având prin urmare serioase tangenţe cu cronoplastia, cu ucronia, iar în subsidiar cu subiectul ceva mai particular pe care îl cunoaştem sub denumirea de Alte Românii. Practic, Robu a reuşit să speculeze excelent în interesul său şi al genului nostru criza redacţională a unei reviste în tranziţie. Însă, trebuie să recunoaştem, asemenea situaţii nu se întâmplă des, încât SF-ul, în speranţa permanentă a promovării sale spre centrul scenei culturale, rămâne să caute şi să folosească situaţiile obişnuite.
Pe lângă pagina de SF obişnuită, pe care a publicat-o ani de-a rândul (în coordonarea lui Dan Culcer), Vatra din Târgu Mureş are şi un număr special: nr. 9 din 20 septembrie 1975. Nu atât proza genului contează în el, reprezentată de povestirea Întoarcerea lui Robinson de Sorin Sighişanu), ci mai curând materialele critice şi de exegeză. Între acestea, „Science-fiction”-ul românesc la vârsta maturizării de Anton Cosma, Ecologia în literatura de ştiinţă-ficţiune de Bogdan Stugren şi fragmentele traduse din amplul studiu al lui Stanislaw Lem, Fantastyka i futurologia, sub titlul Determinantele structurale ale SF-ului. Numărul mai include recenzii la volumele Dinţii lui Cronos de Vladimir Colin, Preţul secant al genunii de Adrian Rogoz şi Cuadratura cercului de Gheorghe Săsărman. De asemenea, o prezentare a observaţiilor lui Marin Beşteliu despre science-fiction, existente în cartea dedicată de universitarul craiovean „realismului literaturii fantastice”.
Convorbiri literare avea, în numărul 7 din iulie 1978, prilejul de a pregăti un număr special SF „cu tot dichisul”, însă îl ratează, limitându-se la cele câteva pagini intitulate Literatura de anticipaţie, generic propus pentru o anchetă asupra genului realizată de redacţie la împlinirea unui veac şi jumătate de la naşterea lui Jules Verne. Răspunsurile celor solicitaţi sintetizează în înseşi titlurile lor fragmente de definiţii ale anticipaţiei: Datoria de a veghea (Ion Hobana), Un „specific” al anticipaţiei româneşti (Vladimir Colin), Prioritatea chestiunilor practice (Dan Culcer), A nu parodia terminologia ştiinţifică (Alex Ştefănescu), Meditaţie despre posibilele mutaţii sociale (Voicu Bugariu), Prelucrare superioară a motivelor şi ideilor (Mircea Opriţă). Ancheta aducea în scenă premisele unei reprezentări mai ample a anticipaţiei româneşti, inclusiv cu participarea unor tinere talente locale, care, în epocă, tocmai începeau să se organizeze în mediile studenţeşti din Iaşi.
Lucrul acesta n-avea să fie ratat de revista timişoreană Orizont: numărul 6 din 12 februarie 1981 pleacă tot de la o anchetă redacţională, însă exploatează şansele SF-ului pe multiple coordonate. Un Argument pentru legitimitatea literaturii SF orientează discret iniţiativa publicaţiei pe coordonate profitabile pentru gen. Interesată de descoperirea unor trăsături distincte în ştiinţifico-fantasticul românesc, ancheta conţine părerile asupra subiectului emise de Ion Hobana, Vladimir Colin, Mircea Opriţă, Alexandru Mironov şi Marcel Luca. Proză publică Florin Bănescu şi Lucian Ionică, aflat deja în faţa debutului editorial şi prezentat călduros de Cornel Ungureanu. Recenziile la cărţi de anticipaţie recent apărute le semnează Vasile Popovici şi Mircea Mihăieş. O deplasare a subiectului spre coordonate americane (Bradbury, Asimov, Kurt Vonnegut etc.) se produce în articolul Leviatanul – o stea a contrautopiei de Marcel Pop-Corniş. În sfârşit, informaţii utile despre periodicele şi fanzinele momentului, ca şi despre viaţa fandomului timişorean apar într-un articol scris de Cornel Secu şi în convorbirea purtată cu un mentor al cenaclului „H.G. Wells”, Mircea Şerbănescu.
Revista băcăuană Ateneu iniţiază în numărul său din martie 1983 un colocviu pe tema Science fiction şi recunoaşterea literară. Articolele primite la solicitarea redactorului Sergiu Adam sunt semnate de Ovid S. Crohmălniceanu, Ion Hobana, Vladimir Colin, Voicu Bugariu, Dan Culcer, Marcel Pop-Corniş şi Mircea Opriţă. Proză publică Alexandru Ungureanu, precum și tandemul Cristian Greţcu-George Ceauşu. Fragmente traduse apar din Isaac Asimov, Kurt Vonnegut Jr. şi Cordwainer Smith, acesta din urmă cu ultima parte din O planetă numită Shayol, publicată şi până atunci în serial. Traducătorii sunt Dan Iordache, George Stănică şi Dan Alexe. Rubrica intitulată Cenaclu SF include câte o schiţă de Răzvan Haritonovici şi Ovidiu Bufnilă, precum şi două poezii ale Rodicăi Cocu, de la Guranda-Botoşani. Mai sunt prezentate în scurte note cenaclurile „Sapiens” din capitală şi „Fahrenheit 451” din Bacău. Grafică SF semnează George Aaron, căruia i se reproduc lucrările Rănile paradisului, Seniorii războiului 1 şi 2, Stăpânul semnului şi Vânturi atomice.
Revista Echinox a studenţilor clujeni a publicat două numere duble consacrate anticipaţiei. Primul este numărul 6-7 din iunie-iulie 1979, cu un amplu dosar tematic, deschis de articolul lui Florin Manolescu, Condiţia literaturii SF. O amplă şi pasionată intervenţie pentru gen este Anticipaţia, pledoarie şi avertisment de Vladimir Colin. Tot acestui scriitor i se consacră o pagină de retrospecţie, cu articolele lui Dorin Serghie şi Mirel Constantin. Cornel Robu publică studiul Ştiinţificţiune, ştiinţifictor, iar cronica literară este consacrată de Mihai Dragolea romanului Paradoxala întoarcere de Constantin Cubleşan. Adrian Rogoz publică un set de Amintiri ale anticipaţiei, marcând astfel momente importante din evoluţia CPSF, la data respectivă dispărută. Interviul revistei i se ia lui Ion Hobana. Proză publică Gabriela Negreanu (Formula fantastică) şi Mircea Opriţă, prezentat de M.C. Runcanu drept Un vizionar candid. Recenziile numărului prevesc autori români (Henric Stahl. Miron Scorobete, Cornel Omescu) şi traduşi (Herbert W. Franke, Jan Weiss). Două pagini se rezervă unor articole de prezentare a SF-ului de pe alte meridiane: Science fiction, aria americană de Marc Saporta, Însemnări despre anticipaţia franceză de azi de Jacques Sadoul şi Literatura de ştiinţă fantastică din ţările Americii Latine de Bernard Goorden. Din SF-ul japonez, Sumiya Haruya traduce povestirea Recviem de dragoste de Toyoda Aritsune. Între curiozităţile numărului figurează (sub titlul Cântec pentru copiii spaţiului adânc) un ciclu de poeme scrise de computer. Ioan D. Brana prezintă sistematic Întâlnirile de aproape, iar pe pagina rezervată artelor Ioan Groşan discută filmul SF românesc ca „problemă de science-fiction”, Mihai Jalobeanu fiind prezentat, alături, de Mircea Ţoca, drept Un matematician artist. Mai multe lucrări de grafică pe computer ale acestuia ilustrează numărul.
„Recidiva” revistei Echinox se produce în numărul 5-6 din 1984, unde Mircea Opriţă, Cornel Robu şi Lucian Ionică fixează coordonatele critico-teoretice ale numărului, Ovidiu Pecican, Mircea Crăciun şi din nou Cornel Robu semnează articole critice la cărţi publicate de Miron Scorobete, Constantin Cubleşan, Horia Aramă etc. Paginile de literatură consemnează debutul publicistic al lui Cristian-Tudor Popescu (povestirea Grădina de cenuşă), alte colaborări fiind datorate lui Alexandru Pecican (trei poeme SF, dar şi schiţe în proză), Lucian Merişca (tot poezie), George Ceauşu, Victor Martin şi Ovidiu Pecican de asemenea cu proză scurtă. Lui Adrian Rogoz i se publică prima parte a piesei Privire din pom asupra realităţii, inclusiv postfaţa scrisă de autor (din păcate, partea a doua nu s-a mai publicat în numărul următor al revistei). Alexandru Mironov îl prezintă publicului român pe J.R.R. Tolkien, iar SF-ul internaţional figurează aici prin povestiri traduse din Gérard Klein, Robert Shackley şi Kurt Vonnegut, Jr. Un eseu de Marian B. Marian tratează despre Ficţiune şi artă SF, universul filmelor genului se explorează într-un articol tradus de Virgil Stanciu din Charles Nicol, iar o întreagă pagină de revistă prezintă SF-ul din Ungaria. Cele trei pagini în limba maghiară publică şi ele articole potrivite temei.
Altă revistă studenţească, Napoca universitară, a tipărit în numărul său dublu din martie-aprilie 1980 un supliment de 12 pagini consacrat SF-ului, ocupând astfel spaţiul unui număr obişnuit al publicaţiei. În mod firesc, redacţia şi-a concentrat atenţia asupra autorilor clujeni. Sunt prezenţi cu povestiri Constantin Cubleşan (O enigmatică maladie cosmică), Leonida Neamţu (Într-o dimineaţă la ora 7 fix), Miron Scorobete (Robotul de zăpadă) şi Mircea Opriţă (Aşteaptă vremea ta). În articolul Anticipaţie şi utopie, Anton Cosma încearcă să definească acest raport subtil pe seama unor meritorii texte româneşti. Cornel Robu publică ultima parte a studiului său Lumea ca menajerie, iar Mihai Pascaru şi Marius Lazăr scriu despre cărţile lui Scorobete, respectiv Săsărman. Doina Opriţă traduce povestirea Tehnocraţie integrală de Lino Aldani, un articol analizează SF-ul americanului Jack Williamson, iar din Panorama de la Science-Fiction de belgianul Jacques Van Herp se traduce un fragment instructiv, privitor la Space opera şi heroic fantasy. Mai există, în numărul discutat, şi un amplu profil al vechii Colecţii „Povestiri ştiinţifico-fantastice”, tribuna SF construită odinioară de Adrian Rogoz.
Mai poate fi amintită, în cazul unei reviste culturale apărute după 1990 la Bistriţa, Minerva, ideea de a-şi profila numărul 22 din ianuarie 1993 pe câteva coordonate SF. Ispitirea science-fiction se intitulează textul ce prefaţează micul florilegiu de texte adecvate temei. Cornel Cotuţiu în dialog cu Mircea Opriţă privesc manifestările anticipaţiei româneşti ca produse ale unei „duble evaziuni” sub vechiul regim politic. Lui Cornel Robu, în calitatea sa de critic şi teoretician al SF-ului, i se consacră un amplu profil literar. În fine, o povestire tradusă din americanul Alan Nelson (Narapoia) reprezintă mostra de text SF pe care redacţia o oferă cititorilor săi.
La mare distanță în timp, când se părea că interesul revistelor noastre literare față de domeniul genului părea complet stins sub presiunea altor serii de subiecte, Orizont revine cu un număr tematic SF (nr. 8 din 27 august 2012), proiectat – în virtutea tradiției – tot ca publicație estivală, de divertisment; servind, totuși, unei orientări mai generale astăzi, și anume: „consolidarea unui concept care definește, când admirativ, când concesiv, întreaga cultură a clipei de față: înnobilarea divertismentului”, ca „fenomen viu din societatea și cultura românească” (ca să cităm cuvintele lui Mircea Mihăieș dintr-un preambul la seria de materiale specializate). Tot redactorul-șef menționează contribuția lui Cornel Secu și a Asociației Helion la conceperea și organizarea acestui număr de revistă. Centrul de greutate al numărului cade pe articolele teoretice și de sinteză, începând cu materialul lui Cornel Ungureanu, SF după 1990, cu și fără bănățeni de performanță, continuat cu O panoramă a SF-ului din România, articol conceput de Cornel Robu pentru The Encyclopedia of Science Fiction și publicat în ediția on-line din 2011, cu O vedere asupra ficțiunii speculative românești la 2012 de Cătălin Badea-Gheracostea și cu eseurile lui Mircea Opriță intitulate Redefiniri necesare și Genul proxim. Un amplu interviu cu Mariano Martín Rodríguez (SF-ul, o poartă spre România) discută șansele de participare a anticipației românești la condiția internațională a genului și la remodelarea canonului critic din istoriografia românească. Există, apoi, articole aplicate unor secvențe distincte ale SF-ului, scrise de autori devotați acestora: Marian Mirescu despre banda desenată, Adrian Chifu despre film; altele rezervate unor aspecte speciale ale manifestărilor genului, precum însemnările lui Cătălin Badea-Gheracostea despre steampunk și gotic, ale lui Viorel Pîrligras despre Eurocon; o punere în cheie umoristică a SF-ului de inspirație cazonă (Eseu civil despre soldatul SF de Marcel Luca), în sfârșit, o pagină de evocare a capodoperei Solaris de Stanislaw Lem, cu contribuția Adinei Baya și a Cristinei Chevereșan. Partea de proză a numărului se bazează pe contribuția lui Adrian Buzdugan, George Ceaușu, Silviu Genescu, Lucian-Vasile Szabo, Cristian M. Teodorescu, Mircea Liviu Goga, Daniel Vighi, Laura Ceica și Mircea Boboc. Note interesante, amintiri, însemnări de jurnal semnează Radu Pavel Gheo, Viorel Marineasa și alții. Un nucleu de materiale consacrate Muzeului Anticipației Europene dorește să ne convingă că această inițiativă pornită tot dinspre Asociația Helion tinde să-și câștige în Timișoara sprijin oficial și sponsori, evoluând de la simplul proiect cu caracter utopic spre o materializare posibilă în viitorul nu prea îndepărtat. Grafica numărului cade în seama lui Traian Abruda, Sergiu Zegrean, George Varga și Denis Popescu.
Notă: articolul face parte dintr-o Enciclopedie a anticipației românești, în curs de elaborare.