– Maior Voicu, Miliţie, Direcţia a patra. Acum sper că am lămurit toate problemele, dom colonel. Iar dumnealor, şi arătă către cei doi care îl înacadrau pe Sandu, dumnealor sunt colegii mei şi au venit cu mine să mă ajute, tovarăşii căpitani Popescu şi Achim. Nu sunt nişte oameni răi, însă au un simţ al umorului ceva mai ciudat, cel puţin în situaţii de acest gen, şi nu îi poate nimeni învinovăţi, întrucât la câtă oboseală au acumulat cu congresul ăsta, nervii întinşi la maxim … aşadar, acuma, că am făcut prezentările, tovarăşe inginer, eşti amabil să ne spui cam în ce fel este sau cum arată dispozitivul respectiv şi în ce parte a apartamentului dumitale a fost montat?

– Nu am montat niciun dispozitiv acasă, tovarăşe Voicu. Toate cercetările le-am efectuat la noi la fabrică, unde conducerea mi-a şi pus la dispoziţie materialul necesar. De altfel, vă pot spune ca actuala luminozitate a terminalelor ce asigura iluminatul este mult mai puternică acum, după ce dumneavoastră ne-aţi decuplat de la reţeaua oraşului (care are o tensiune cam slabă, între noi fie vorba), decât atunci când suntem cuplaţi la reţelele electrice ale acestuia, ceea ce înseamnă că sursa la care suntem conectaţi acum, şi nu mă întrebaţi în ce fel suntem conectaţi, este diferită de cea pe care o folosim în mod uzual.

– Păi taman asta te întrebam, tinere inginer, îl întrerupse cel din stânga sa, cel numit Popescu. Dacă nu există conectare între tabloul electric al părinţilor dumitale, cum se face că aici, acum, avem curent electric?

– Nu ştiu, tovarăşe Popescu. Cercetările mele se referă la energia alternativă, adică alta decât electricitatea obţinută în mod tradiţional, să zicem, prin arderea unor combustibili fosili, a combustibililor nucleari sau a apelor curgătoare.

– Da, ştim asta, o tăie scurt Voicu. Ne-ai mai spus asta şi astăzi, la fabrica aia unde lucrezi dumneata, dar ţi-am spus că în ţara asta totul aparţine poporului, nu poţi să iei ceva de care să te foloseşti dumneata şi familia dumitale în interes personal, pentru că asta contravine principiilor noastre socialiste şi tot la exploatarea omului de către om ajungem. Apropo, Pandele, se adresă apoi el celui mai apropiat dintre cele două persoane care îl încadrau pe Sandu, dă şi tu un telefon la Uzina Electrică şi spune-le să întrerupă electricitatea în întreg oraşul.. spune-le că aşa a rămas stabilit de acum două ore, am vorbit eu cu directorul lor.

– Am înţeles, spuse Popescu şi se îndepărtă căutând telefonul.

– Total greşit, tovarăşe Voicu. Dimpotrivă, tot ceea ce am încercat să realizez până acum trebuia să vină în ajutorul omului, în ajutorul muncii sale în cadrul unităţii de producţie, şi asta tocmai ca să nu mai depindă de sursele tradiţionale de energie, care la un moment dat se vor epuiza.

– Măi copile, ce ştii tu despre toate astea? Am eu impresia sau educaţia ta nu prea s-a făcut în spiritul socialismului, aşa cum scrie la carte, nu-i aşa tovarăşe colonel? A fost cam răsfăţat băitaul dumneavoastră .. buuun, deci, dacă nu putem să ne înţelegem acum, vei veni cu noi să stăm un picuţ de vorbă, să ne cunoaştem mai bine, şi poate aşa vom reuşi să recem peste timidităţile astea.

– Dar de ce să vină cu voi, tovarăşe Voicu? îl întrebă bătrânul colonel. Nu aveţi niciun fel de probă în baza căreia să îl reţineţi.

– Zău? rînji Voicu. Tov colonel, nici dumneavoastră nu îmi puteţi oferi mie o explicaţie pe cât de normală pe atât de simplă referitoare la faptul că apartamentul dumneavoastră beneficiază şi consumă electricitatea statului, în modul gratuit întrucât nu văd ca aici nu se contorizează nimica, şi puteţi avea pretenţia ca eu să fiu de acord şi să spun ca miliţienii atunci când le este lene să investigheze vreun furt auto că a fost „autor necunoscut”? în fond, ce poate fi mai simplu de atât? Blocul nu are curent, apartamentul dumneavoastră are … .

Sunetul strident al telefonul îl întrerupse din pledoaria pe care începuse să o dezvolte. Se opri preţ de câteva secunde, cât să se deplaseze pînă la receptor şi să răspundă, întrucât ştia că pentru el era apelul, şi dialogă cu persoana de la capătul celălalt al firului. Dădu nişte indicaţii scurte, apoi îşi exprimă aprobarea dând din cap mulţumit; puse receptorul în furcă şi, făcând ochii roată prin încăpere, continuă:

– De altfel, aş dori să verificăm acest lucru imediat. Pentru o perioadă de un minut, va fi o pană de curent generală în întreg oraşul.

Şi a avut dreptate. În acea după-amiază, când ziua se grăbea să dispară iar înserarea îşi intra tot mai apăsat în drepturi, Uzina Electrică a întrerupt alimentarea cu energie electrică întregul oraş, astfel încât toată activitatea s-a oprit: tramvaiele şi troleibuzele îşi opriră călătoria, magazinele – câte mai erau deschise atunci – se cufundară în beznă, străzile în marea lor majoritate luminate de farurile câte vreunui automobil ce le traversa, iar cartierele întregi de blocuri şi cele de case de asemeni li se alăturară în bezna totală ce se instalase peste oraş.

Cu excepţia apartamentului de la etajul 4, care continua să fie luminat ca într-o zi de vară, spre stupefacţia celor prezenţi.

va urma