„Vin navele de atac.” anunţă Aderam în timp ce trăgea cu toate armele de la pupa în direcţia micilor semnale electronice care erau navele rapide de atac.
NRA-urile, nelăsându-se impresionate de focul sporatic, se apropiară în formaţie pentru a da lovitura finală monitorului. Lasere de luptă străluciră în noaptea eternă a spaţiului şi scuturile monitorului îşi pierdură din intensitate.
Aroganţa atacatorilor îi servi lui Aderam. Crezuseră că pot distruge monitorul doar cu laserele, dar nava avea o carapace multistrat extrem de groasă. Trecând prin faţa „Hylosaurului” deveniră vulnerabile la armele grele. Laserul principal şi tunurile grele îşi revărsară întreaga putere în zona motoarelor ultimei nave rapide de atac, unde scuturile erau cele mai subţiri.
Eforturile fură răsplătite, şi-o explozie puternică răbufni în nava de atac ce începu să se rotească fără putere prin spaţiu. Schimbând repede ţinta, monitorul mitralieră şi-o a doua NRA cu lasere şi gloanţe, făcând-o să iasă pe un vector ce-o ducea departe de luptă.
Dar sfârşitul monitorului era aproape. Matahala distrugătorului, împreună cu fregata, ajunseră în poziţie optimă de tragere.
Străfulgerările artileriei AMG principale se împleteau cu fascicolele rubinii ale laserelor şi proiectilele arzânde ale armelor liplasmatice, atât de grele încât nimic sub un distrugător nu le putea suporta.
Ericsson se strădui să învârtă monitorul, astfel încât să pună scuturile care încă ţineau în faţa torentului de distrugere.
Nu mai conta.
Scuturile cedară şi armura fu adânc muşcată de următoarele salve. „Hylosaurul” se dezintegra văzând cu ochii în jurul echipajului său.
Alte suliţe de lumină arzândă ale artileriei grele laser străpunseră armura, distrugând sisteme şi decompresând compartimente întregi.
„E timpul să abandonăm nava.” căpitanul trimise mesajul către întreg echipajul. „Nav, du-ne mai aproape de satelit, dacă poţi. Aderam, lansează toate ţintele false şi restul contramăsurilor. Fă cât de mult haos poţi. Să acopere scăparea capsulelor de salvare.”
„Singura şansă este să ajungă la suprafaţa planetoidului şi să dezactiveze semnalele de salvare.” strigă Primul Ofiţer peste zgomotul alarmei.
„Sper că este loc şi pentru noi într-o capsulă.” Aderam lansa tot ce avea în faţa flotei inamice.
„Evacuarea!” Primul Ofiţer îl trase pe Eric din cuşeta sa, smulgându-i cablurile neurotran ce-l ţineau prins de cuşetă.
Sărind din cuşeta sa Aderam sprintă prin uşa întredeschisă, blocată în acea poziţie de o explozie internă, trecu prin coridorul care lega puntea de restul navei şi atinse un panou pe dreapta. Irisul capsulei de salvare se deschise. Sărind înăuntru îi ajută pe ceilalţi să intre înăuntru şi-şi prinse harnaşamentul care urma să-l ţină întreg în mediul violent în care urma să fie expulzată capsula.
Odată ce fură toţi înghesuiţi în capsulă, sistemul ejectă capsula în spaţiu. Sistemul rudimentar de navigare îi permise lui Ericsson să îndrepte capsula spre planetoid, prin marea de sfărmături şi chaff. Odată cursul fixat, navigatorul tăie motoarele lăsând inerţia să-i poarte, o bucată de metal printre multe altele.
„Bătrânica încă trage.” făcu uimit un subofiţer uitându-se pe senzorii primitivi a capsulei.
„L-am lăsat pe automat, să-i ţină ocupaţi cât mai mult timp posibil.” zise Aderam în timp ce se chinuia să-şi prindă masca de oxigen.
Capsula, izbită, aruncată de colo în colo, zgâriată reuşi să aterizeze pe solul planetoidului.
„Şi acum rugaţi-vă să nu ne observe.” spuse căpitanul, gândidu-se câţi dintre membrii echipajului reuşiseră să scape, nu puteau să-şi activeze sistemul de comunicaţii aşa că pe moment stăteau în noaptea cosmică. Aşteptând.
Ceea ce ei nu ştiau era că forţele ce-i atacaseră erau afiliate corporaţiei MarSin şi aveau o ţintă mai importantă. Toate navele se îndreptau spre New Boston. Cu ordine clare să o ocupe cu orice preţ.
Iar colonia nu avea nici o şansă împotriva flotilei ce se apropia de ei. Cu toate acestea, coloniştii încercară să reziste infanteriei corporate în armuri de asalt. Puştile lor ac nici măcar nu străpunseră armurile de luptă, în timp ce infanteriştii corporaţi deschiseră focul cu automate grele. Peste cincizeci de colonişti muriră în timpul atacului şi alţii aproape o sută fură răniţi. New Boston era în mâinile MarSin.
Dar ştirile despre brutalitatea acţiunii se răspândiră. Şi în Frontieră temperamentele se aprinseră. Pentru ei situaţia devenise clară. Trebuiau să lupte, dacă vroiau să-şi păstreze măcar un gram de independenţă.