Sistemul Sol – Terra
„Trebuie să-ţi mărturisesc că mă aşteptam la ceva mai mult.” remarcă Satter O., reprezentant a staţiei Niflheim pe Pământ, în timp ce privea megapolisul care se întindea cât vedea cu ochii.
„Dacă vrei să vezi păduri sau animale sălbatice îţi sugerez o rezervaţie naturală.” îi spuse ironică Negha Itara.
Femeia înaltă, cu trăsături asiatice, cu care se afla la masă în unul dintre cele mai elegante restaurante din Atlanta, undeva la etajul trei sute a masivului zgârienori care domina oraşul nu numai prin înălţimea sa ci şi prin faptul că baza clădirii era cu adevărat masivă, semănând cu o piramidă, se uita la lista de plast aflată în faţa ei.
„De unde ştii că mă refeream la păduri?”
Pământeanca înălţă din umeri:
„Marea majoritate a exterilor care vin pe Pământ cred că vor vedea păduri, jungle, oceane, neatinse de om. Întotdeauna le vine greu să creadă că singurele locuri neatinse de civilizaţie rămân cele câteva rezervaţii naturale şi proprietăţile unor Corporaţii.”
„Cred că totuşi, ca să nu ies din tipar, voi vizita o rezervaţie înainte de-a pleca. Dar să revenim la ceea ce discutam. Ai posibilitatea să procuri ceea ce dorim?”.
Femeia privi din nou folia de pe masă:
„Ai o listă lungă de cumpărături. Şi pretenţioasă. Centre de memorie de ultimă generaţie, module pentru comunicaţii tach, relee superconductoare de transmitere a energiei, bobine superaccelerante, tuburi de carbofibră, magtuburi. Dacă cineva ar fi cârcotaş ar putea specula că, construiţi sisteme de armament sau sisteme de CEM.”
„De ce am avea nevoie de arme? Flota Stelară a Guvernului Sol ne apără pe toţi. Din nefericire avem mereu probleme cu indivizi care se dedau la acte de piraterie, iar oricât de mult ar vrea, Flota nu poate fi peste tot în acelaşi timp.”
„Chorath se află în zona voastră, nu-i aşa? Patronii mei ar fi cu mult mai uşor de convins dacă ar crede că aveţi nevoie de protecţie împotriva extratereştrilor.”
„Le poţi spune ce vrei. Dar sunt sigur că-ţi vei da seama că suntem foarte generoşi cu cei care ne ajută, chiar dacă este vorba de simple componente.”
„Corporaţiile sunt foarte, să spunem neinteresate, când vine vorba să vândă componente ce ar putea fi folosite la construcţia unor sisteme de armament. Mai ales acum, şi mai ales când vine vorba de Frontieră.” murmură pământeanca.
„Sunt sigur că poţi rezolva orice mică neânţelegere. Ai cele mai bune recomandări din câte am văzut. Sunt sigur că la sfârşitul tranzacţiei vei fi mulţumită – exterul împinse un dosar pe masă – Aici sunt specificaţiile exacte pentru întreg inventarul de care avem nevoie.”
*****
Mai târziu Satter O. purta o conversaţie asemănătoare dar, într-un cu totul alt peisaj. Tomber este unul dintre acele locuri pe care nu le găseşti niciodată, dacă nu ştii exact unde este. În primul rând se afla la demisol, într-un oraş de zgârie-nori, şi-n al doilea rând intrarea se făcea printr-un iris de duraliaj dublat cu câmpuri de forţă care se deschideau doar la o anumită parolă.
Gărzi de corp burduşite cu implanturi militare stăteau de pază pe terase, la nivelul superior al barului, fiind gata să deschidă focul asupra oricui ar fi tulburat liniştea localului. Fiecare dintre cele douăzeci de separeuri putea fi închis printr-un câmp holografic pentru deplină intimitate. Alte dispozitive ridicau un bruiaj împotriva mijloacelor de supraveghere electronice.
Interlocutorul exterului îl fixa cu ochiul organic, în timp ce ochiul artificial scana lista pe care i-o înmânase Satter.
„Şii că este imposibil, nu-i aşa?”
„Nu, doar greu de obţinut.” contră reprezentantul Niflheim.
„Poate. Dar ceea ce nu cred că ştii, este că eşti supravegheat de-o „urmă” info care-ţi monitorizează toate acţiunile. Şi-n acelaşi timp un mic flotor militar te aşteaptă afară.”
„Nu mă credeam atât de important pentru a fi urmărit.”
„Poate au aflat ce faci pe Pământ?”
„Improbabil. Poţi să-mi faci rost de ceea ce am nevoie?”
„Vrei nave! Ai idee cât de greu sunt de procurat? Şi nici nu vrei chestii mici, ci nave capabile de tunelare.”
„Ceea ce vreu eu sunt vechituri de-un sfert de secol. Nave din cimitire. Nu este nevoie neapărat să aibă motoare de tunelare instalate, ci doar capacitatea de-a monta unele pe ele. Pot fi şi vase interplanetare.”
„Sunt sigur că găsim noi ceva.” răspunse cu glas teşit traficantul. Supravieţuise unui atac asupra vieţii sale şi o parte a gâtului fusese arsă pentru totdeauna şi înlocuită cu sintetice.
Ştia deja câteva cargoboturi depăşite care se aflau la marginea sistemului, împreună cu barje mari de pe vremea Colonizării. Se mişcau cu viteza melcului în spaţiul normal dar fuseseră proiectate pentru primele motoare de tunelare. Tarifele urmau să fie pe măsură.
Probabil ceva se întâmpla în adâncurile spaţiului, departe de Sistemul Sol şi puterea Guvernului Sol. Lui nu-i păsa câtuşi de puţin, cât timp el era plătit. Şi, aveau să-l plătească.
„Te voi contacta în câteva zile.” spuse Satter în timp ce se ridica de la masă.
„Nu. Te contactez eu pe tine. E mai sigur. Tu doar fii pregătit cu banii”, zise traficantul.
Reprezentantul Niflheim aprobă afirmativ din cap şi plecă.
Pe drumul până la orbitalul „Salvare”, Satter se uită la canalele de ştiri. Starea de spirit nu-i fu deloc îmbunătăţită de ceea ce se transmitea. Ştiri privind trecerea unora dintre Primele Staţii sub administrarea Corporaţiilor erau în prim plan. Nici locuitorii Centurii nu stăteau mai bine, pierdeau bătălia juridică privind drepturile mineraliere şi de extindere în Centură a corporaţiilor şi politicii Guvernului Sol.
Obosit de pe urma întâlnirilor din ultimele zile, scană pachetele de ştiri de la Frontieră. Atacuri ale piraţilor. Încă o posibilă planetă de tipul Pământului se dovedise a fi de nelocuit fără procesul de teraformare. O explozie pe staţia Freehold rezultând în moartea a douăzeci de persoane. Dar nimic despre conflictul mocnit dintre colonişti şi Corporaţii.
El ştia mai bine. Conflictul mocnea în întreaga Frontieră, fiind doar o chestiune de timp până ce escala la o confruntare militară deschisă. Alianţa Habitatelor Independente, din care şi Niflheim făcea parte, se formase în secret. Bazată pe un tratat de apărare mutuală, Alianţa urma să prezinte un front comun în faţa cerinţelor Corporaţiilor şi a Guvernului Pământean.
Iar Frontiera ascundea şi alte pericole. Nave dispărute fără urmă, nebuloase mortale, volume de spaţiu ocupând parseci întregi pline de anomalii, oceane de radiaţie concentrată, rase străine. Şi din câte spuneau poveştile echipajelor de nave nomade, creaturi capabile să înghită nave spaţiale întregi.
Atâtea pericole în jurul lor!
Cu toate acestea coloniştii îşi continuaseră drumul. Singuri în imensitatea cosmosului. Bazându-se doar pe curajul şi inventivitatea lor. Ir acum se vedeau ameninţaţi chiar de semenii lor.
De aceea coloniştii se vedeau nevoiţi să se înarmeze. Iar Pământul era locul cel mai potrivit pentru a o face. Chiar sub nasul Guvernului Sol, care întotdeauna preferase o Frontieră slabă, supusă.
Dacă partenerii săi pământeni şi marţieni se ţineau de cuvânt, atunci Alianţa urma să aibă destul echipament încât să formeze şi să înarmeze o mică flotilă.
Mediana/Sfera de Mijloc – Colonia New Boston
Guvernatorul Busset Duval privea harta holografică a coloniei New Boston. Diagrame peste diagrame se ridicau deasupra unor puncte indicând surse de probleme ale coloniei.
New Boston fusese întemeiată de către Departamentul de Explorare în prima epocă a colonizării sub numele de SSMD188. O mică bază ştiinţifică pe suprafaţa unui planetoid conţinând calote de gheaţă. Fiind în afara zonei lichide a sistemului, staţia trebuia să folosească generatoare interne pentru energie, în loc să se bizuie pe colectoarele solare. După ce-şi terminase munca ştiinţifică, Guvernul dorise să termine proiectul, dar un grup de întreprinzători din America, care doreau să înceapă o nouă viaţă, plătiseră drepturile pentru a ocupa avanpostul.
Două transportoare mari de colonizare fuseseră umplute cu cei dornici să înceapă o nouă viaţă printre stele. Ambele transportoare părăsiseră Sistemul Solar, dar unul dispăruse pe drum. Nefericirea făcuse să fie transportorul care ducea membrii grupului care deţineau puterea financiară din spatele cumpărării avanpostului.
Rămaşi fără sprijin financiar, coloniştii se descurcaseră cum putuseră. Guvernul Sol, extins la maxim în Sfera Interioară, şi ocupat cu propriile proiecte de extindere nu le oferise ajutor. Coloniştii se văzuseră nevoiţi să trăiască în condiţii mizere până unifaburile şi robominerii construiseră destule module pentru locuit în condiţii civilizate. Singurul sprijin îl primiseră de la câteva staţii din Frontieră, sub forma roboţilor grei de construcţie. Construiseră serele şi plantaţiile subterane care le permiteau să nu moară de foame dar tot erau dependenţi, cel puţin pe moment, de transporturi private de provizii.
Cavernele subterane fuseseră părăsite doar atunci când primul dom fusese gata. Membrana de nanofibră, captatoarele solare avansate, modulele de scut şi pompele de apă fiind instalate.
Colonia prosperase în ciuda adversităţiilor.
Şi, după opt ani de la stabilire, New Boston primise al doilea val de familii care fugeau de pe Pământ. Dar odată cu vasele pământene apăruse şi Corporaţia MarSin. Ei descoperiseră în apropiere de New Boston o pungă de anomalii energetice care se dovediseră o sursă de energie enormă. Bogăţia pungii era greu de măsurat şi MarSin ceruse imediat drepturile de-a procesa „punga” ca şi cele de-a prelua colonia New Boston sub aripa ei protectoare şi administrativă.
Şi le obţinuse.
Iar acum blocaseră căiile comerciale ale coloniei. Şi din câte se părea nave ale corporaţiei opriseră şi rechiziţionaseră nava „Vostia”, care transporta provizii din Sol. Alt cargou venind de la Frontieră, fusese întors din drum de MarSin.
„Duval!”
Guvernatorul se întoarse, soţia sa, care ocupa şi funcţia de tehnician de comunicaţii, avea o privire tensionată:
„Am pierdut orice contact cu „Varm”. Ultimul mesaj a indicat că urmăresc unele semnale ciudate în atmosfera gigantului gazos. Dar a fost un semnal laser, cu şapte ore în urmă. Şi acum raportul lor a întârziat cu o oră.”
„Nu avem nimic care să poată ajunge acolo înainte de câteva săptămâni.” spuse de la celălalt capăt al tăbliei holo căpitanul Sancadzst, însărcinat cu miliţia coloniei.