Enormitatea Spaţiului este greu de înţeles pentru cei care trăiesc pe globurile de noroi prinse în hora nebună a sistemelor solare. La fel de greu de înţeles pentru ei sunt pericolele şi frumusețile oferite de adâncurile cosmosului.
Madassa Kover însă, înţelegea prea bine pericolele spaţiului. Propria ei navă avariată era tractată în interiorul enormelor docuri ale vasului arcă „Lumina Sublimă”. Fusese avariată în urma unei bătălii cu piraţii ce hărţuiau navele comerciale ale roiului. În loc să distrugă vasul pirat, îi urmăriseră până la baza lor, ascunsă într-un asteroid, şi-o distruseseră în întregime drept exemplu pentru felul în gauwdan tratau pe cei care încercau să-i jefuiască.
Madassa Kover, în fotoliul de comandă a navei ei, medita asupra acestor lucruri când o lumină de pe bordul mânerului din dreapta ei, începu să pâlpâie intermitent. Era un canal de comunicare prioritar cu însemnul Profetului Opylani.
„Profetule! Ce bucurie că te văd! Ce s-a întâmplat?” exclamă ea bucuroasă când faţa bătrânului gauwdan apăru pe ecran.
„Madassa, tatăl tău doreşte să vii imediat în Biserica Înaltă. Consiliul Roiului se întâlneşte şi tatăl tău vrea să fi acolo.”
„Dar sigur ştie că tocmai mă întorc din bătălie. Echipajul meu se aşteaptă să fiu alături de ei la celebrarea victoriei. Tradiţia noastră o cere.”
„Celebrarea unei victorii poate aştepta, Madassa. O Adunare a tuturor Roiurilor a fost anunţată. O dată ce întreg Roiul nostru se va fi strâns vom porni spre casă. Şi tatăl tău a insistat să vii la întrunirea consiliului.”
O Adunare a tuturor Roiurilor înainte de Timpul Pelerinajului! Ceva serios trebuie să se fi întâmplat ca să determine o adunare a Roiurilor înainte de termen.
„Spune-i tatălui meu că voi fi la întâlnire cât de repede pot.” zise ea înainte să închidă canalul.
Biserica Înaltă, cel mai impunător edificiu de pe „Lumina Sublimă”, era situată în cea mai mare ecozonă a vasului arcă. Biserica era o construcţie masivă, a cărei bază era o piramidă, dar care continua să se înalţe, un cilindru neregulat plin de balcoane şi terase luminate ce se ancora de „tavanul” navei arcă. În timpul nopţii artificiale de pe arcă, biserica arunca o lumină mută, dar liniştitoare. Modelele tăiate, o dantelărie în lemn ce împodobea biserica, aveau la bază reprezentări a fiinţelor mitice din trecutul gauwdan. Se spunea că Biserica fusese strămutată de pe solul planetei de baştină chiar înainte ca aceasta să fie distrusă. Era cea mai de preţ moştenire a clanului.
Urcând treptele ce duceau la porţile bisericii, Madassa văzu două rânduri de gărzi păzind drumul.
Gărzile Primului Abate alternau cu masivii soldaţi din garda personală a căpeteniei Roiului. Mulţi dintre aceştia din urmă o cunoşteau pe Madassa şi-o salutară. Trecând de porţi, văzu alte rânduri de santinele, dar nici unul dintre credincioşii care de obicei umpleau nivelele de jos a bisericii. Prezenţa militară în forţă nu putea însemna decât ceva important.
Soldaţi purtând însemnele bisericii, o conduseră printre coloanele de piatră naturală aduse de pe asteroizi, până ce profetul Opylani apăru însoţit de doi tineri acoliţi. Acesta le făcu semn gărzilor că pot pleca. Cu toate că era fiica căpeteniei Roiului, Madassa se afla pe teritoriul inviolabil al Bisericii şi trebuia respectată stricta etichetă religioasă.
Profetul o luă de braţ:
„Haide, suntem deja în întârziere.”
„Ştii despre ce este vorba, Profetule?”
„Doar că cercetaşii au adus un mercenar uman cu ei, unul din Compania Urdas, care a luptat alături de noi în multe conflicte.”
„Un om? Ştii cumva cine este?”
Madassa lucrase cu mercenarii umani, şi aceştia îi câştigaseră admiraţia mai ales în acțiunile de pe solul planetelor. Trupele gauwdan, după sutele de ani petrecuţi în spaţiu, pierduseră experienţa conflictelor pe solul planetar, dar fiind adevăraţi războinici apreciau arta războiului oriunde o întâlneau.
„Nu-i ştiu numele. Este un mercenar de-a lui Urdos, aşa că ar trebui să fie de încredere.”
Liftul îi urcă la nivelul superior, unde Abatele le pusese la dispoziţie sala cea mare a Bisericii. Doar câţiva din ierarhia Roiului erau prezenţi. Nobilii gauwdani erau foarte orgolioşi fiind extrem de sensibili când venea vorba de numele şi onoarea lor, aşa că tradiţiile privind Consiliul erau respectate. Inclusiv locul fiecăruia la masa Consiliului.
„Dacă Adunarea este convocată după spusele unui barbar, atunci într-adevăr am decăzut” spuse Perceptorul Roiului de la locul său.
Mercenarul uman, jignit, vru să sară de la locul lui, dar comandantul Flotei de Atac a Roiului îl ţinu în jilţul înalt:
„Prietenul nostru Hormund a venit de departe, trecând prin multe pericole, ca să ne aducă veşti despre o ameninţare la adresa Roiului. Orgoliile nu îşi au locul aici şi acum. Dar înainte să vorbim noi, poate ascultăm ce are el de spus.”
Căpetenia încuvinţă:
„Hormund ne va spune ce are de spus.”
Mercenarul puse un mic datapad pe masă, conectându-l la sistemul principal.
„În ultimele luni au circulat zvonuri ciudate, venind din „Sudul” galactic al vechiului spaţiu al Federaţiei. Se vorbea despre o nouă forţă care cucereşte lumile fostei Federaţii. Am fost angajaţi să verificăm şi să cercetăm zona. Nava noastră s-a deplasat în „Sud”, urmând rutele comercianţilor. La Ferrier am întâlnit primele semne de probleme. O navă cargou mare, încărcată cu refugiaţi, fugea de pe o mică lume liberă cu nivel tehnologic scăzut. De la unul dintre refugiaţi am obţinut această înregistrare.” omul atinse comenzile de pe tablă şi un ecran enorm prinse viaţă.
Primele imagini erau de bună calitate şi prezentau ruinele unui oraş, de pe vremea Federaţiei. Filmarea se făcea de pe o clădire mai înaltă. Apoi camera schimbă unghiul. Oraşul filmat acum părea a avea un nivel de tehnologie redusă dar se vedeau urme de activitate intensă. Imaginea se schimbă din nou. Un canal de ştiri, la care comentatorul transmitea decizia Parlamentului de-a respinge oferta făcută, în urmă cu ceva timp de-o navă necunoscută, de-a fi integraţi în ceva numit Noul Imperiu. Cu două nave de apărare pe urmele sale, vasul necunoscut fusese alungat din sistem, dar promisese că se va întoarce.
Şi timpul reîntoarcerii venise.
Primul semnal al venirii Noului Imperiu fu o străfulgerare la marginea sistemului. Apoi alte străfulgerări la marginea zonei limită de hiperspaţiu a planetei. Şi vocea panicată a comentatorului care prezenta răspunsul apărării planetare. La prima cameră de filmat imaginile se schimbară din nou. Mai multe dâre arzânde, cu zecile, puteau fi văzute coborând prin atmosferă. Şi după aceea urmară exploziile. Ciuperci nucleare se ridicară în atmosferă. Apoi totul se stinse.
În marea sală a Bisericii Înalte se aşternu un moment de linişte totală. Apoi în jurul mesei se auziră mai multe sunete de mânie. Mai scunzi decât oamenii, dar bine legaţi, cu piele reptiliană, sunetele scoase de gâturile gauwdanilor erau ca nişte şuierături.
„Au folosit armament nuclear într-un atac planetar!?” Căpetenia Roiului se ridicase în picioare şi lovi cu pumnalul lat în tăblia mesei, producând o serie de crăpături.
De la distrugerea Federaţiei, armele nucleare sau saturarea kinetică nu mai fuseseră folosite pentru bombardament planetar. Atunci, zeci de planete fuseseră distruse cu atomicele. Scuturile planetare apăraseră unele planete civilizate, dar nici ele nu puteau fi mult timp pavăză împotriva unei bombe cu fuziune detonată în interiorul perimetrului scutului. Sute de miliarde muriseră în furia focurilor atomice.
Atomicele semnaseră moartea Federaţiei. Iar acum veneau, din coşmaruri, să-i hăituiască din nou.
Abatele ridică mâna cu trei degete groase:
„Este de necrezut că cineva a folosit din nou, armele de distrugere în masă la scară planetară.”
Profetul Opylani vorbi pentru prima dată:
„Am auzit de ceva timp de întâmplări ciudate la periferia teritoriilor unde călătorim. După cum ştiţi noi stăm în apropierea centrului vechii Federaţii. Aici majoritatea planetelor au fost distruse în întregime sau aduse la stadiul de barbarie. Nu avem contact cu ceea ce se întâmplă în mai multe părţi care au scăpat mai uşor căderii Federaţiei, din ce-am auzit unele sectoare periferice au fost mai puţin atinse şi unele civilizaţii au început să apară acolo. Navele trimise să cerceteze nu s-au întors. Dar niciodată nu am crezut că s-ar putea să fie un pericol atât de mare şi iminent. S-ar părea că politica noastră de izolare nu ne serveşte atât de bine pe cât am crezut.”
„Două lumi s-au predat acelor barbari în urma atacului. Informaţia a venit chiar înainte să părăsim Ferris. Deci tactica lor funcţionează. Şi Ferris cere ajutorul Ligii, încercând între timp să se fortifice.” spuse mercenarul.
Comandantul Flotei de Luptă vorbi:
„Vorbiţi de parcă aceşti sălbatici ar fi un pericol real pentru Roi, sau pentru rasa gauwdan. Flota noastră stă gata de luptă. Imaginile pe care le-am văzut provin de la o civilizaţie redusă ca număr şi dezvoltare tehnologică. Deci ei nu au putut fi un adversar redutabil pentru necunoscuţi care se autodenumesc Noul Imperiu. De câte ori am văzut mici guverne dându-şi importantă şi atribuindu-şi nume pompoase. Acum însă este vorba de gauwdani.”
„Cred că nu mai trebuie să pierdem un timp preţios cu discuţiile. Hormund va veni cu noi la Adunare. Vom prezenta argumentele acolo.” zise Profetul. „Am văzut în viziunile mele tot ce a povestit el.”
„Foarte bine.” zise Căpetenia. „Vom întării patrulele cu rază lungă şi vom ridica nivelul de alertă a întregului Roi. Transmiteţi ordinele. Întregul Roi să fie gata de plecare. Ne întoarcem acasă.”
* * * * * *
Cred ca ar trebui sa faceti o rubrica separata pentru prozele de concurs, sa nu puneti tantarii si armasarii pe aceeasi pozitie.