Sâmbătă seară, în Buzău, la Cafeneaua Artiştilor a avut loc conferinţa prezentată de Roberto Quaglia: „Magia spălării în masă a creierelor în epoca modernă”.
Conferinţa a prezentat printre altele idei expuse în două dintre cărţile autorului: „Avatar: noile orizonturi fantastice ale justiţiei onirice” şi „11 septembrie. Mitul – Culisele unei crize programate”
„Mintea umană este mult mai flexibilă decât s-ar putea crede, iar viziunea asupra lumii poate să difere incredibil de mult în funcţie de locul şi epoca în care se află specia umană. E suficient să ne gândim la celebrul episod de la începuturile cinematografiei când fraţii Lumiere au proiectat primul film, în urmă cu aproape o sută de ani. Înfăţişa imaginea unei locomotive cu aburi care se îndrepta înspre camera de luat vederi (şi deci înspre voi, cei care priviţi ecranul). Se povesteşte că spectatorii au luat-o la fugă îngroziţi, crezând că locomotiva era reală.
Ulterior, mintea umană a învăţat să se bucure de film cu ajutorul aşa-numitului proces de „suspendare a neîncrederii”. Altfel spus, noi ştim că lucrurile pe care le vedem sunt fictive, prin urmare, suntem neîncrezători în esenţă dar, cu toate astea, suspendăm cu dibăcie neîncrederea pe durata filmului, prefăcându-ne ca întâmplările vizionate sunt reale. Doar aşa reuşim să vedem un film şi să ne bucurăm de el, să suferim şi să trăim fericirea odată cu presonajele. Când un film e prost, micul miracol al suspendării neîncrederii nu se împlineşte. Întâmplările nu reuşesc să ne prindă şi ni se pare totul doar o pierdere de timp.”
Citat din „Avatar: noile orizonturi fantastice ale justiţiei onirice”