Scrie pentru antologia SRSFF din 2012! Ești fascinat de călătoria în timp? Ai visat să te așezi la comenzile fantasticei mașini concepute de H.G. Wells și să hoinărești prin secole? Ori să te înrolezi în Patrula Timpului înființată de Poul Anderson?
Mai întâi scrie o povestire science fiction și urcă la bordul viitoarei antologii a SRSFF, care urmează să fie lansată în toamna acestui an. Tema? Călătoriile temporale. Dimensiunile? Între 50 000 și 80 000 de simboluri. Termenul de predarea materialelor, într-un format compatibil Word sau OpenDocument, cu diacritice: 1 octombrie 2012. Lucrările pot fi expediate prin formularul de contact.
* * *
Titlul antologiei poate fi stabilit chiar de tine. Maşina timpului aşteaptă până la sfârșitul lunii aprilie, propunerea ta. Va avea loc un mini-concurs de titluri, iar câștigătorul va primi gratuit un exemplar al viitorului volum. Fă-ne cunoscută propunerea de titlu prin pagina de contact a Societății Române de Science Fiction și Fantasy.
Succes, inspirație, Forța fie cu tine!
cine va fi antologatorul?
Succes participanţilor şi să fie texte bune!
Interesant! Din fericire am o mulţime de idei vis-a-vis de subiectul propus. După mine, timpul este dimensiunea cea mai captivantă, din toate punctele de vedere. Este perceput de către materie drept vector şi cuantificat de oameni într-o liniaritate convenabilă care asigură o oarecare stabilitate şi limitează universul cunoscut la interpretarea de către cele cinci simţuri binecunoscute. Privind, adânc, în univers, vom folosi distanţele enorme drept maşini ale timpului şi vom putea vedea materia în manifestarea ei, în sens contrar acestui vector, pătrunzând spre origini. Atrăgător! Imaginaţi-vă, folosind aceeaşi încordare a minţii, că ori de câte ori ne uităm la obiecte sau la fiinţe,le vedem în trecut, chiar şi numai cu o fracţiune de secundă nemăsurabilă…Dar în trecut. Aşadar, timpul ne demonstrează un lucru extraordinar!Şi anume că, nu există prezent! Avem trecut şi viitor! Prin urmare nu este un vector!…Şi asta nu este decât o primă “calitate” a sa.
michael: titlul, coperta şi antologatorul se vor stabili in perioada urmatoare. deocamdata uram paste fericit scriitorilor si spor la scris dupa sarbatori.
Vitor-Nicusor: captivanta imagine! Eu as merge mai departe. Gândeşte-te la un calculator cuantic, cu multe milioane de qbiţi care colectează continuu informaţii din mediu, modelând o proiecţie a viitorului imediat şi anticipând (corectând modelul in permanenţă) cele mai probabile interacţiuni cu mediul.
Acesta este modelul pentru orice fiinta vie evoluată, care vede şi traieste viitorul in permanenta.
Aminteste-ti de cate ori te-ai ferit cu o fractiune de secunda inainte sa te loveasca ceva. Time is … everything.
Este foarte adevărat, domnule Lenghel! Ideea aceasta îmi dă târcoale de ceva vreme. Cu ajutorul unui supercalculator se poate realiza o proiecţie a viitorului. Se spune că, trecutul este static şi viitorul este în continuă mişcare. Eu sunt adeptul teoriei conform căreia,timpul este o dimensiune alcătuită dintr-o infinitate de imagini (ceva asemănător cu nişte felii )care interacţionează ,prin contacte influenţate de cumulul de acţiuni şi gânduri, declanşând drumul fiecărui atom. Şi mă explic:
Să zicem că, ţin în mână un obiect oarecare. Am ,astfel, o infinitate de posibilităţi de a interacţiona cu acesta. Pot să-l arunc,folosind un impuls variabil şi să trimit obiectul mai departe sau mai aproape, declanşând o sumedenie de viitoruri. Ori pot să-l scăp, într-o infinitate de unghiuri ,folosind constanta de atracţie gravitaţională, dezlegând o nouă infinitate de posibilităţi. Aceasta ar fi, după mine, exprimarea unui posibil viitor ,însă, într-un mod necorectat. Şi mă explic, din nou:
În desluşirea viitorul probabil, acţiunea mea asupra obiectului trebuie susţinută şi de interacţiunea tuturor factorilor externi evenimentului. Calculatorul cuantic analizează ,alături de actul în sine, toţi factorii externi şi ,apoi, realizează predicţia. Mai în glumă, mai în serios ,eu cred că ne confruntăm cu un univers realizat dintr-o infinitate de imagini ce interacţionează continuu, o amestecare ,la prima vedere browniană,dictată de fiecare gest sau gând al materiei. Şi, ca să închei, eu,Victor-Nicuşor, scriind aceste gânduri am ales, deja, o ramură din multiviitorul meu! Din păcate, nu putem ,încă,să ne ghicim sau să ne corectăm viitorul. Dacă am putea, aş încerca să-i vindec boala tatălui meu care ,în ianuarie ,a suferit un accident vascular sever.Pot, totuşi, să visez!
Eugen, n-am intrebat de titlu si coperta. Am intrebat de antologator pentru ca, de pilda, lui Teodorescu i-as trimite un anume gen de text, lui Truta altul, iar Antuzei altul. Ca sa nu mai vorbesc ca unui anumit domn nu i-as trimite deloc. Deci conteaza mult cine va face antologia.
Michael, am raspuns si altor intrebari nerostite, ale altor cititori. Revista se adreseaza unui public larg, nu este dedicata doar catorva persoane.
In ce priveste raspunsul la dilema ta, inca nu s-a hotarat nimic. Dar cel mai bine ar fi sa scrii un text bun, nu un text adaptat unui antologator sau altul.
ori am mancat eu oua stricate si vad ce NU ESTE scris, ori…
sigur Michael “pune problema” in felul asta?
sa fie de la drob? 🙁