Conform unei echipe de fizicieni din Germania, o reţea de stele neutronice ar putea forma baza unui sistem fiabil de poziţionare interstelar (IPS) pentru navele spaţiale aflate departe de Pământ. Într-o extensie a GPS-ului terestru, noua tehnică, dezvoltată de profesorul Werner Becker la Max-Planck Institute for Extraterrestrial Physics din München va depinde de pulsaţiile ultraprecise de raze X provenite de la rotirea rapidă a stelelor neutronice (pulsarilor).
Galaxia este plină de ei, toţi acţionând întocmai ca şi nişte faruri aflate departe în spaţiu, cu excepţia faptului că fasciculul de lumină se roteşte de până la sute de ori pe secundă. Când o navă spaţială detectează pulsaţiile, timpii săi de sosire ar fi comparabili cu aceia stabiliţi pentru o locaţie de referinţă. Acest lucru ar putea permite navei să-şi stabilească poziţia cu o precizie de doar cinci kilometri, oriunde în spaţiu.
„Principiul este atât de simplu, încât acesta va avea într-un final aplicaţii” afirmă Becker. „Aceşti pulsari sunt peste tot în Univers şi intermitenţa lor este atât de predictibilă încât se face o astfel de abordare într-adevăr într-un mod facil” a declarat el pentru BBC News.
O provocare de a produce un sistem care să lucreze pe o navă spaţială aflată departe în spaţiu este proiectarea de detectori de pulsari atât de mici încât să fie uşor transportabili. Ori, hardware-ul telescopului de pe orbita terestră, destinat detectării razelor X, este mare şi greoi, iar inginerii vor trebui mai întâi să proiecteze oglinzi de dimensiuni mult mai reduse pentru o navigare mult mai practică.
Ceea ce este fascinant este tot acest potenţial pe care reţeaua de pulsari l-ar putea oferi în vederea punerii bazelor unui calendar spaţiu-timp universal, prin intermediul căruia toate navele spaţiale şi-ar putea sincroniza timpii lor de zbor.
Un adevărat calendar stelar, pe care echipa profesorului Becker este posibil să-l fi gândit deja…
Cătălin Cofaru