„Nu-mi place să folosesc cuvântul «previziuni»”, susţinea el, explicând: „Prefer să le numesc «extrapolări». Alcătuiesc o gamă de posibilităţi în care includ ce se poate întâmpla şi ce sper că nu se va întâmpla. Îl citez mereu pe Ray Bradbury: «Eu nu încerc să prezic viitorul, ci să-l previn».”
Arthur C. Clarke, autorul spuselor de mai sus, deşi ne-a părăsit acum 4 ani, pe 19 martie 2008, este în continuare prezent în realitatea contemporană. Începând cu articolul din „Wireless World” – 1945, care a pus bazele industriei sateliţilor şi sistemelor de comunicaţii globale şi continuând cu prima imagine a unei tablete grafice în nemuritorul film „2001 – A Space Odyssey” din 1968, cât şi multe alte romane şi povestiri, în care descrie printre altele liftul orbital folosind fibre de carbon (nu întâmplător aplicaţiile miraculoase ale nanotuburilor de carbon sunt acum cercetate), Arthur C Clarke a investigat permanent spaţiul şi viitorul, considerând că supravieţuirea umanităţii e strâns legată de spaţiul interstelar.
Clarke este un artist al viitorului, perseverând în tentativa de a anticipa problemele viitorului şi a aduce rezolvări aparent fantastice dar la îndemâna umanităţii. Este printre puţinele personalităţi despre care se poate spune că au modelat activ suprafaţa societăţii mondiale şi printre cei mai cunoscuţi autori de Science Fiction.
Eugen Lenghel
Citiţi şi ştirea de pe Nautilus!