Săptămâna SF românească la SFmag (Ungaria)
J.L. De ce scrii tocmai Science-Fiction/Fantasy ?
S.A.C. Mi se pare că literatura science-fiction este o scurtătură bună atunci când vrei să iei în discuţie subiecte serioase. Settingul acestui tip de literatură permite atingerea rapidă şi fără eforturi a problemelor care mi se par interesante. Ceea ce în mainstream ar arăta patetic sau forţat, în science-fiction arată natural, plăcut, ba chiar poetic.
Când ai început să scrii ? Spune-ne câteva cuvinte despre background-ul tău personal, despre ceea ce te inspiră.
Am început să scriu pe la 11 – 12 ani. Pe atunci îmi plăceau mult romanele cu indieni, aşa că am scris şi eu unul, extrem de mult influenţat de Karl May. Actualmente, sper că am progresat cât de cât J. Mă motivează, probabil cel mai mult, informaţia – modul în care aceasta se rătăceşte, se „subţiază” sau este folosită prin mascare. În context, speculaţia istorică îmi dă, cu adevărat, fiori.
Ce scrieri ţi-au apărut? Romane/nuvele , câte şi unde ?
N-o să menţionez decât romanele care mi se par reuşite. „2484, Quirinal Ave.” şi „Să mă tai cu tăişul bisturiului tău, scrise Josephine”, la editura Nemira, „Imperiul Marelui Graal”, la aditura Amalteea, „Vindecătorul”, la editura Cartea Românească şi „Adrenergic!”, la editura Millenium Books.
Care sunt temele tale preferate ? Care au fost ideile de bază în scrierile tale de până acum ? Prezintă-ne eventual pe scurt câteva scrieri ale tale.
Tema preferată este utilizarea informaţiei. Distopiile şi istoriile alternative mă motivează foarte mult. De fapt, mă apuc să scriu şi abia după aceea îmi dau seama cam care e tema “profundă” care aşteaptă în poveste. În fond, cel mai mult îmi place să spun poveşti. Probabil că un motiv recurent în textele mele este că nimic nu e ce pare a fi.
O povestire science-fiction sau fantasy trebuie să conţină şi un mesaj etic sau scopul se reduce la a oferi ceva distractiv ?
Cred că orice text literar, indiferent de gen, trebuie să ofere şi un mesaj etic. Nu-mi imaginez că a scrie un text nu implică şi o dimensiune etică, chiar dacă aceasta nu trebuie afirmată făţiş. Nu ai cum să imaginezi nişte personaje care să nu aibă opţiuni, iar opţiunile grave ale unui om încalcă ceva sau salvează ceva – prin urmare fac parte din morala dreaptă sau strâmbă.
Cum vezi viitorul genului în România ? Nu doar problematica editorială mă interesează ci şi cât de pretentiosi sunt autorii cu propriile creaţii, se mulţumesc cu mediocritatea ori sa străduiesc sa fie mereu originali ? Cât de bine cunosc operele considerate de bază ale scriitorilor anglofoni ?
Cunosc scriitori români îngrozitor de pretenţioşi cu ei înşişi. Pe de altă parte, mi se pare un oximoron să fii scriitor de science-fiction şi să nu fii preocupat de originalitate. Cât despre scriitorii anglofoni, poate că sunt cunoscuţi prea bine. Pe de o parte, toţi scriitorii români ar dori să aibă o cadenţă a textului cât mai aproape de a anglofonilor, pe de alta ar dori să-şi vadă cu toţii propria originalitate în texte, ceva care să arate clar că NU sunt anglofoni. De aici, senzaţia unei oarecare ezitări în ce priveşte căutarea temelor şi alegerea manierelor stilistice. Probabil că mai e nevoie de câteva decenii, două, poate trei şi, dacă literatura nu va sucomba cu totul, scriitorii români de science-fiction vor găsi nişa care să-i descrie cel mai bine în peisajul literar s-f.
Ce şanse crezi că are un scriitor român ca operele lui sa fie traduse şi editate în limba engleză? Există semnele unei astfel de străduinţe ?
Speranţa moare ultima.
Ce crezi, a trecut vremea convenţiilor science-fiction ?
Nu mi-e clar ce se întâmplă cu convenţiile în general. Lumea se poate aşeza acum în faţa tastaturii ca să ajungă oriunde. Cred că ne îndreptăm spre un asemenea tip de intercomunicare şi socializare, chiar dacă nu sunt de acord cu chestia asta. Dar, poate că am cam îmbătrânit. În ce mă priveşte, nu mi-au plăcut niciodată convenţiile prin prisma lucrărilor – întâlnirile de pe culoare şi discuţiile târzii, din noapte, m-au excitat însă nespus.
Ce ai recomanda unui scriitor începător ?
Să scrie povestea – să înveţe să scrie povestea.
Consideri că există vreun premiu autohton acordat strict pe criterii calitative şi care în concluzie ar putea constitui punctul de pornire unei edituri străine în depistarea unui autor român a cărui opere merită traduse ?
Cred că da. De fapt, sunt sigur, numai că lumea este atât de volatilă în ultima vreme încât e greu să spun acum un singur nume de premiu care să consacre calitatea. Au fost premiile Nemira, acum este premiul SRSFF şi Vladimir Colin. Ne trebuie timp ca să căpătăm tradiţie. Aşa sunt lucrurile – e nevoie de răbdare şi de transpiraţie.