Săptămîna SF românească la SFMag.hu (Ungaria)
J.L. De ce scrieţi tocmai Science-Fiction/Fantasy ?
M.O. Scriu nu numai SF. Scriu și versuri, și proză cu subiecte mainstream. Scriu SF pentru că la nivelul său superior genul acesta poate îndeplini exigențele estetice ale literaturii bune, indiferent de subiectele și clișeele utilizate de autor.
Când aţi început să scrieţi ? Spuneţi-ne câteva cuvinte despre background-ul dvs. personal, despre ceea ce vă inspiră.
Bineînțeles, în tinerețe. Dar, cum pe neobservate tinerețea mea a rămas mult în urmă, sper să nu-i sperii prea tare pe fanii de astăzi spunându-le că volumul meu de debut poartă înscris pe el anul 1966. Ca absolvent al unei Facultăți de Filologie de la Cluj, mi-a fost imposibil să mă dezvolt spiritual într-o monocultură SF. N-am disprețuit literatura universală și pot enumera oricând o lungă listă de scriitori ale căror opere au reprezentat pentru mine momente de bucurie și lecții de literatură. Cum, însă, din adolescență m-au fascinat și diverse aspecte ale științei, înclinația mea către SF capătă o explicație.
Ce scrieri v-au apărut? Romane/nuvele , câte şi unde ?
Scrierile sunt multe, volume de povestiri și nuvele, câteva romane (unele cu subiect SF, altele doar cu unele motive și ecouri din gen), precum și cărți non-fiction dedicate SF-ului și utopiei. Ca să pun în valoare contribuția autorilor noștri, am scris Istoria SF-ului românesc, ajunsă deja la a treia ediție, iar de prin anul 2005 încoace scriu cronici literare despre cărțile colegilor mei de toate vârstele, sub deviza „SF-ul românesc după anul 2000”. În locul unei liste de cărți proprii, poate că e mai util să vă dau informația că am publicat, cu câteva decenii în urmă, trei antologii de SF românesc, una tradusă în maghiară (Az átlépett látóhatár) și două în germană, dintre care una apărută la München. Recent am pregătit o nouă antologie pentru un editor din Madrid. Sper să o văd publicată la sfârșitul acestui an sau în anul viitor.
Care sunt temele dvs. Preferate ? Care au fost ideile de bază în scrierile dvs. de până acum ? Prezentaţi-ne eventual pe scurt câteva scrieri ale dvs.
În povestirile mele mai vechi, am fost tentat să văd în ce măsură ideile SF de circulație atunci puteau fi „îmbrăcate” într-o haină personală și literară totodată. Scriind despre călătorii cosmice, despre lumi paralele sau despre explorările temporale, nu m-a interesat simpla aventură pe asemenea subiecte exotice, ci mai curând reflexele ei în conștiința personajelor, reacția umană și proiecția simbolică a experienței imaginate. În povestirile mai recente, realitatea contemporană cred că e destul de prezentă în relația sa cu SF-ul, ceea ce înseamnă și o schimbare a mijloacelor literare, o trecere, dinspre limbajele mele poetice de odinioară, către comic și ironie, către viziunea satirică. Ultimul meu roman, Călătorie în Capricia, folosește modelul „călătoriilor” lui Swift, la fel cum au făcut în Ungaria Karinthy Frigyes, iar în Spania și Italia alți câțiva scriitori.
O povestire science-fiction sau fantasy trebuie să conţină şi un mesaj etic sau scopul se reduce la a oferi ceva distractiv ?
Nu vreau să generalizez, obligându-i și pe alții să preia propriul meu mod de a scrie. Am citit lucrări reușite în care aspectul distractiv al subiectului pare să fi fost lucrul cel mai important. Am citit și texte bune în care autorul dezvoltă un mesaj etic. Am întâlnit, în schimb, și numeroase scrieri compromise, fie că urmăreau simplul amuzament, fie că își propuseseră să formuleze avertismente sau alte mesaje etice „cu greutate”. Totul depinde în cele din urmă de talent.
Cum vedeţi viitorul genului în România ? Nu doar problematica editorială mă interesează ci şi cât de pretentioşi sunt autorii cu propriile creaţii, se mulţumesc cu mediocritatea ori se străduiesc sa fie mereu originali ? Cât de bine cunosc operele considerate de bază ale scriitorilor anglofoni ?
Ca un bun cunoscător al istoriei SF-ului din România, cum mă pretind, n-am să obosesc niciodată să repet că, prin scrierile sale de vârf, genul este la nivelul pe care ni-l prezintă literatura română de azi. Scriitorii mai vechi, Vladimir Colin, Ion Hobana și mulți alții, apoi cei din generația mea, Gheorghe Săsărman, Voicu Bugariu, Florin Manolescu etc., au fost și sunt membri ai Uniunii Scriitorilor din România. Mulți dintre cei mai tineri decât mine (Liviu Radu, Dănuț Ungureanu, Silviu Genescu, Michael Haulică, Sebastian A. Corn, ca să-i numesc doar pe câțiva) au fost primiți la rândul lor în Uniune, iar asta aproape că vorbește de la sine despre performanță literară și valoare, despre originalitatea recunoscută a creației lor. Scrierile anglofone sunt destul de cunoscute la noi, fiindcă editorii specializați în publicarea genului se grăbesc să le publice, traduse, chiar în anul când au fost editate sau premiate dincolo de Ocean. Nu tot ce se traduce e cu adevărat important, dar presupun că o bună experiență de lectură permite fiecăruia să facă selecții și ierarhizări proprii. Mă rog, există și un anumit nivel de lectură la care se „înghite” orice, dar așa se întâmplă peste tot în lume. Exigența, cu tine și cu alții, începe acolo unde cel pasionat de SF poate fi și dorește să fie cu adevărat creator.
Ce şanse credeţi că are un scriitor român ca operele lui sa fie traduse şi editate în limba engleză? Există semnele unei astfel de străduinţe ?
Șansele sunt de mai multe feluri. Unii s-au străduit să-și traducă povestirile în engleză și să le publice în fanzine și reviste din Anglia sau Statele Unite. Câțiva, care s-au mutat în Canada și în S.U.A., încearcă să se integreze în fandomul de acolo, scriind direct în engleză. Unele antologii tipărite în România au avut ca obiectiv un asemenea „export” de nume și de lucrări. Încă nu m-e foarte clar dacă aceste eforturi și-au atins ținta, dar cred că nu sunt inutile. Ceea ce vreau să spun, însă, este că trebuie avut în vedere nu doar spațiul anglofon, cu orgoliile lui imperiale și cu reticențele față de tot ce nu provine din uriașele rezervoare proprii. Antologiile în germană și franceză au avut poate un rol mai important, mai ales atunci când s-au editat în țările respective, ceea ce cred că o să se întâmple și cu antologia în spaniolă, care are,perspectiva să se difuzeze în Argentina, în Brazilia (se vorbește de pe acum de o posibilă retraducere a textelor în portugheză) și chiar în Statele Unite. Și, un lucru deosebit de important, nu trebuie scăpate oportunitățile aflate chiar la îndemână. Mă refer la țările din imediata noastră apropiere, la relația cu Ungaria în special. Când trăia, Adrian Rogoz a publicat în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” numere speciale dedicate SF-ului ungar, iar Péter Kuczka a tipărit și el, în Galaktika (seria veche) mai multe numere cu autori români. Rămân recunoscător memoriei lui pentru faptul că spațiul numărului 54 din 1984 mi l-a acordat mie. Mă bucur și că în vremea când lucram la Budapesta, ca director al Institutului Cultural Român de acolo, am reușit să colaborez excelent cu Attila Németh, încât două numere din seria nouă a revistei Galaktika au făcut cunoscute cititorilor din Ungaria numele câtorva autori români care sunt activi azi. Da, cred că asemenea șanse nu trebuie ratate, chiar dacă iluzoria descindere în America le pare unora mult mai importantă.
Ce credeţi, a trecut vremea convenţiilor science-fiction ?
Acolo unde există interes și se găsesc resurse financiare pentru organizare, vremea aceasta încă n-a trecut. Convențiile își au rostul și importanța lor, sunt prilejuri de întâlnire între scriitori și fani. Însă n-ar trebui să se uite că atât carnavalurile cu specific SF, cât și politicile de popularitate care se fac acolo, vin și trec, în vreme ce singura care asigură genului durată este creația însăși.
Ce aţi recomanda unui scriitor începător ?
Ceea ce mi-aș fi recomandat și mie: să gândească profund paginile citite din alții, să gîndească și mai profund paginile pe care le scrie el însuși, să aibă răbdare, dar răbdarea asta să nu și-o trăiască stând cu brațele încrucișate, ci muncind ca un miner cu gândul la lumina care îl așteaptă când se întoarce frânt de oboseală deasupra pământului.
Consideraţi că există vreun premiu autohton acordat strict pe criterii calitative şi care în concluzie ar putea constitui punctul de pornire unei edituri străine în depistarea unui autor român a cărui opere merită traduse ?
Principalele distincții românești care se acordă autorilor și scrierilor SF poartă numele unor cunoscuți promotori ai acestei literaturi, care, din păcate, nu mai sunt printre noi. Premiul „Vladimir Colin” s-a decernat nu demult pentru a cincea oară, iar în listele lui figurează titluri importante pentru aspectul contemporan al SF-ului din România. Premiul „Ion Hobana” a început să se acorde anul trecut, dar intențiile serioase ale juriului se văd și din faptul că îl girează Asociația Scriitorilor din București, Ministerul Culturii, iar din interiorul genului Societatea Română de SF și Fantasy (SRSFF). Premiul „Galileo” e acordat prin vot de abonații revistei cu acest titlu (tipărită de Millennium Books din Satu Mare) și, din ce observ până acum, s-a distribuit și el unor autori merituoși. În sfârșit, o altă editură, Eagle Publishing House, cu sediul în București, și-a propus un concurs anual de romane, ale cărui titluri premiate ar urma să fie publicate și în Statele Unite, în colaborare cu o editură americană.