Clubul Helion a decis ca anul acesta să-și organizeze Zilele tradiționale sub titulatura ambițioasă de Romcon.
Evenimentul timişorean dovedeşte că iniţiativa de anul trecut a SRSFF a fost una de bun augur şi a reprezentat, aşa cum anticipam de altfel, scânteia care urma să declanşeze detenta fandomului românesc spre organizarea unor evenimente, dacă nu naţionale, măcar de o anvergură mai mare decât un simplu eveniment local, chiar dacă foarte merituos.
Din păcate, documentul trimis pe post de invitaţie dă impresia de încropeală, de însăilare grăbită şi stângace. Exemplele se înșiră începând chiar cu primul punct din program:
„Discutarea Statutului viitoarei organizaţii (amendamente la proiectul propus)”.
Este foarte bine că se discută un statut (sau Statut, dacă ținem morțiș la majusculă) al unei viitoare organizaţii. Din păcate, s-a omis esenţialul: ce este această „viitoare organizaţie”? Cum se numeşte ea? Ce scop are? Unde găsim proiectul acestei „viitoare organizaţii”? Se vor discuta doar amendamente la proiectul propus? Cine poate face parte din organizaţie? Şi lista întrebărilor rămâne deschisă.
Considerăm că ar fi fost necesară o informare ceva mai cuprinzătoare cu privire la „viitoarea organizaţie”, astfel încât fiecare ipotetic participant la aceste discuţii ale „Statutului” să fie, cât de cât, în temă. Ar fi fost şi o dovadă de respect pentru participanţi.
Oricum, misteriosul „Statut” ar urma să fie „discutat”, după cum reiese din program, în fix o oră şi treizeci de minute. Presupunând că nimeni nu va avea nimic de obiectat la acel statut, timpul necesar „discuţiilor” este mai mult decât suficient. Ce ne facem, totuşi, dacă se vor găsi participanţi care să-i strice coregrafia organizatorului, venind cu amendamente la „Statut”? Se strică bunătate de orar…
Un alt punct oarecum bizar din program (împreună cu subpunctele aferente) este:
„ADUNAREA GENERALĂ A ASOCIAŢIEI
Aprobarea statutului şi regulamentului Asociaţiei
Alegerea Comitetului Director şi a Comisiei de Cenzori
Stabilirea delegaţiei României la Euroconul de la Zagreb
Stabilirea datei şi aprobarea locului viitoarei Reuniuni anuale (Romcon)”
Înţelegem că se vor aproba statutul şi regulamentul unei „Asociaţii”. Dacă statutul se presupune că s-a discutat într-o oră şi treizeci de minute în ziua precedentă, se pare că regulamentul nu mai are nevoie de „discuţii”, el urmând a fi „aprobat” direct. Ar fi de presupus totuşi că măcar va fi citit înainte de „aprobare”. Şi, dacă tot vorbim de o şedinţă denumită „ADUNAREA GENERALĂ A ASOCIAŢIEI”, ar fi bine de ştiut cine va face parte din această „adunare generală”. Toţi participanţii care au plătit taxa de participare? Oricine doreşte? Poate că vor exista participanţi care au plătit taxa (în schimbul căreia vor primi o mapă), dar care nu doresc să facă parte din „adunarea generală”. În fine, ce se întâmplă cu aceia care, din varii motive, nu pot veni la Timişoara, deşi îşi doresc cu ardoare să participe la acest eveniment? Aceştia nu vor face parte din „adunarea generală”? Va mai fi, cândva, o altă „adunare generală” sau evenimentul este unic și irepetabil? Apoi, când va veni vremea ca „Asociaţia” să fie înscrisă la tribunal, cine vor fi membrii fondatori care vor apărea în scripte? „Adunarea generală” în întregime? Doar unii membri, mai fondatori decât alţii?
Mai înţelegem că, tot atunci, vor fi alese un „comitet” şi o comisie de cenzori, aşa cum îi şade bine unei organizaţii proaspăt înfiinţate, aşadar „organismele de conducere şi control ale asociaţiei”, ca să fim în ton cu limbajul vag lemnos al programului.
După aceste alegeri (cine pe cine va alege nu este clar deloc, în ciuda unor păreri cum că jocurile sunt deja făcute), se va trece rapid la „stabilirea delegaţiei României la Euroconul de la Zagreb”. Acest subpunct conţine o mare eroare. Organizatorul ar trebui să ştie că nu se poate „stabili” o delegaţie a unei ţări la un Eurocon, din simplul motiv că… oricine doreşte să participe la un Eurocon este liber să o facă. Pe de altă parte, nu este deloc limpede cine „va stabili” o asemenea delegaţie. Adunarea generală a „asociaţiei”? „Comitetul”? Cu ce drept sau cu ce legitimitate? Şi dacă altcineva din ţară va dori să participe la Eurocon, dar fără să treacă pe la Timişoara, ce se va întâmpla? Va fi dat în consemn la frontieră? I se va interzice accesul la Zagreb? Va fi dat afară de la Eurocon? Va fi excomunicat?
Un astfel de subpunct la o manifestare care se doreşte a fi „naţională” este de-a dreptul aberant. Poate că mai fericită ar fi fost formularea: Stabilirea delegaţiei „viitoarei asociaţii” la Euroconul de la Zagreb. Dacă amintim faptul că, în urmă cu o lună sau două, Clubul Helion a anunţat că şi-a stabilit propria echipă care va participa la Eurocon şi suprapunem această informaţie peste anunţul din program cu privire la „stabilirea unei delegaţii naţionale” avem demonstraţia perfectă a ideii că organizarea manifestării de anul acesta a fost decisă recent, abrupt şi sub semnul improvizaţiei şi nu este nicidecum rodul unui proces analitic serios.
Sigur, o „delegaţie” a României se poate constitui ad-hoc, la faţa locului în Zagreb, din toţi participanţii români la Eurocon, în măsura în care există dorinţa unui dialog civilizat, aşa cum s-a şi întâmplat la ultimele două ediţii, atunci când, pe lângă membrii SRSFF, au fost şi alţi români, fără să fie „stabiliţi” în prealabil de nimeni. Prin urmare, componenţa acestei „delegaţii” nu o stabileşte nici „Comitetul” şi nici altcineva.
În fine, ultimul subpunct ne oferă încă o mostră de amatorism: „Stabilirea datei şi aprobarea locului viitoarei reuniuni anuale”. Sigur, dorinţa de a stabili din vreme un loc şi o dată a unui eveniment naţional dedicat sefeului este de salutat. Din păcate, a stabili în martie anul acesta ce se va întâmpla anul viitor pare puţin cam naiv. Pe de altă parte, „stabilirea şi aprobarea” de către cine? Cineva stabileşte şi altcineva aprobă? E destul de confuz. Nu este clar dacă acelaşi organism/entitate stabileşte şi aprobă, ceea ce sună la fel de caraghios precum expresia „noi centrăm, noi dăm cu capul”.
Sigur, în cazul în care „viitoarea organizaţie” îşi va asuma, de acum înainte, organizarea Zilelor Helion (sub titulatura de Romcon) în oricare oraş din România doreşte „comitetul”, lucrurile sunt clare şi nu mai necesită niciun comentariu. În acest caz, pasul de la sublim la ridicol este făcut en fanfare, cu confetti, baloane de săpun şi trompete de hârtie.
Din invitaţie am mai aflat că anul acesta se vor da şi nişte „premii Romcon”. Iată o iniţiativă care ar merita salutată şi sprijinită. Din păcate, şi aici îşi face loc improvizaţia, propunându-se un sistem de atribuire a premiilor nemaivăzut. Pe scurt, este vorba despre o struţo-cămilă, un fel de premiile fanilor stabilite de un juriu. Sau invers. Conform invitaţiei:
„În urma consultărilor realizate în perioada 8-17 februarie, s-a convenit ca premiile ROMCON să se acorde în proporţie de 50% de către un juriu format din cinci membri, iar 50% să fie acordat participanţilor (plătitori, bineînţeles, ai taxei de participare)”.
Lăsând la o parte formularea neglijentă din care rezultă că 50% din premii vor fi acordate participanţilor (cred că organizatorul a dorit să spună că ponderea premiilor este dată 50% de juriu şi 50% de voturile participanţilor „plătitori de taxe şi impozite” în contul Helion), nu este deloc clar cum se pot împăca voturile juriului cu voturile participanţilor. Dacă juriul, a cărui competenţă este mai presus de orice comentariu, va propune o listă, iar publicul o cu totul altă listă, cum se vor armoniza acestea? Prin simpla medie aritmetică? În acest caz judecata de valoare (a juriului) va fi diluată de vocea poporului care, după cum am învăţat din istorie, poate să strige Barabas! ori de câte ori este necesar şi convenabil.
În plus, să nu uităm de strania precizare care stipulează că „Fiecare participant, indiferent de rang şi funcţie (inclusiv membrii juriului, dacă doresc să participe la votul individual), va plăti taxa de participare”. Prin urmare, juriul, dacă are chef şi dacă bagă treizeci de arginţi la puşculiţă, va coborî de la tribună, se va amesteca democratic cu poporul şi va completa bileţelul de vot cu favoriţii săi. Situaţia este de-a dreptul hilară…
De ce a considerat nimerit organizatorul să dea premiilor şi o componentă populistă nu ni se explică, dar putem bănui. Să amesteci un premiu de popularitate (premiul fanilor) cu o judecată de valoare (premiul unui juriu) poate fi o experienţă interesantă, dar, în final, deloc relevantă. Probabil organizatorul a pariat că listele vor coincide sau, dacă nu se vor suprapune exact, se vor putea „ajusta” convenabil atunci când se va face media.
Dacă facem un pas înapoi, să vedem întregul program, vom descoperi, din păcate, un peisaj rarefiat şi deprimant.
„FANDOMUL ROMÂNESC ŞI IDEEA ASOCIERII ÎN DIVERSITATE DUPĂ ‘89”
şi
„SCIENCE-FICTIONUL ROMÂNESC CONTEMPORAN: O RADIOGRAFIE”
sunt celelalte puncte din meniu. Nu încape nicio îndoială că pot provoca discuţii aprinse şi valoroase, de un înalt academism. Dar la fel de utile sefeului românesc şi fandomului precum Farandola lui Bizet la o nuntă din suburbii. Tot atât de bine se puteau imagina discuţii despre „Succesul literar al textelor cu număr impar de semne tipografice, în dauna celor cu număr par de semne”. Titlurile celor două puncte amintite mai sus par mai degrabă desprinse din articolele brigăzii ştiinţifice din revista Magazin, cea de dinainte de ’89, decât puncte de interes la o convenţie modernă.
O remarcă specială pentru:
„CHRONOGLIDING – gală de filme realizate de Adrian Chifu”,
care va produce cu siguranță o impresie puternică. Am văzut anul trecut câteva din filmele lui Adrian Chifu, cunoscut probabil cititorilor noştri şi recomandăm călduros celor care vor merge la Timişoara, la evenimentul Clubului Helion, să participe la această gală. Merită cu vârf şi îndesat.
După cum se vede, prea multe nebuloase, prea multe lucruri lăsate la voia întâmplării care conduc, în final, la o impresie de încropeală. Din nefericire, în cazul de faţă se poate observa limpede că peste Zilele Helion a fost grefată denumirea de Romcon. Numai că nu a existat suficientă răbdare ca suturile să se vindece, ele se văd cu suficientă claritate. Dacă Romconul ar fi fost asumat în întregime de către Clubul Helion, credem că lucrurile ar fi arătat cu totul altfel. Mult mai bine şi mai firesc. Apelul la alte două cluburi (Quasar din Iaşi şi SFVA din Craiova – îi salutăm pe toţi membrii Quasar şi SFVA) poate fi văzut doar ca o încercare de legitimare a unui demers întortocheat şi neclar: o enigmatică „asociaţie” cu un scop nedeclarat.
SRSFF
Cand timisorenii vor avea un scriitor de science fiction de valoarea lui Teodorescu, discutia va fi de la egal la egal. Daca au, ii rog sa-l numeasca; eu nu l-am observat.
Cele scrise mai sus par a fi iscalite de cineva care nu face parte din nici un club, caci altfel ar fi aflat raspunsurile de la presedintele sau secretarul clubului sau… Pe http://www.helionsf.eu/invita-ie-romcon/ sunt trecute si cluburile organizatoare, deci oricine are intrebari, stie cui sa i le puna. Daca vrea sa afle raspunsuri, bineinteles, altfel ar fi doar retorice.
Victor Martin: Timisorenii recunosc ca nu au un scriitor de SF (inafara de Gheorghe Sasarman, poate) de talia lui Mihai Cristian Teodorescu, de aceea l-au si publicat tot ei, timisorenii! (SF Doi – Editura Bastion, Timisoara).
Draga Adrian, sa intelegem ca de fapt ai pornit o campanie de marketing, iar part-time faci si jobul de purtator de cuvant al Helion? Bravos! Dar campaniile de marketing le acceptam doar daca sunt organizate de noi, iar ca purtator de cuvant ai pornit intr-un fel cu stangul. Iti dorim succes.
Singurul pe care l-am laudat eu a fost M. C. Teodorescu ; ii fac reclama oricand cu mandrie, nu vad de ce ar fi asta un pas cu “stangul”…
Domnule Adrian Bancu! Dumneata incerci sa scoti singur castanele din foc, prin metoda substituirii cauzei cu efectul. Nu e vorba de faptul ca domnul M.C.Teodorescu e genial sau nu, nici daca il apreciezi sau nu. Problema e ca Timisoara produce doar mediocritate; domnul Sasarman e munchenez sau nu, nu are importanta. E ca si cum ar veni cineva si ar spune despre mine ca sunt scriitor craiovean sau despre Caragiale ca e scriitor ploiestean. Nu cred ca esti bagat in fata de domnul Secu, ci de toata lumea. Exemplific. Prin 1992-1993, ca membru fondator al ARSFAN, cei din Timisoara m-au premiat pe principiul coteriei, cam cum se dau premiile azi, si m-au cooptat in comitetul de organizare al Euroconului ce urma sa vina. Drept multumire ca am batut drumul Craiova-Timisoara lunar, timp de mai mult de un an, nefiind inca Internet, timisorenii m-au cazat, in timpul Eurocon-ului, la un camin paduchios si mi-au pus in piept un ecuson de participant. Multi, foarte multi, au de invatat din acest exemplu. Nu cred ca ii convine cuiva sa participe la un Eurocon, unde e organizator, de pe terasa din fata Teatrului. Domnul Secu e doar varful aisbergului.
Domnule Victor Martin, te cred, pentru ca si eu am avut o experienta similara la Eurocon 94. Nu incerc sa scot castanele nimanui din foc, sunt doar un sufletist care nu isi doreste sa aiba meciuri cu nimeni, eu doar ador SF-ul. Daca cineva vrea sa se bata cu altcineva, e treaba lor, eu doar vreau sa vad ca se face ceva concret, oriunde s-ar face, fie la Craiova, fie la Suceava. Imi plac oamenii de actiune, vreau sa-i vad pe toti ca scot ceea ce au mai bun din ei. Cand incep sa scoata raul din ei, ii ocolesc. E prea scurta viata ca sa nu ma bucur de partile frumoase ale ei. Doar de ele.
Dl Sasarman a creeat SF cand era in Romania, acum, din Germania, a publicat un roman- jurnal mainstream interesant. Faptul ca romanii l-au instrainat de tara lui e tot din cauza unor intriganti si a unor suflete negre. Eu totusi mai sper ca nu la asta se rezuma Romania de azi. Nu cred ca au mai ramas in tara numai oameni ” negri”…
Daca nu sunt binevenit pe pagina aceasta, spuneti-mi-o direct. Nu dati in mine vrand sa dati in Secu, ca el nici nu are habar ca eu scriu pe pagina voastra. Daca incomodez, stergeti-mi postarile si traiti fericiti in Universul voastru inchis! Voi recomanda si celorlalti mediocri din Banat sa va ocoleasca Turnul de Fildes.
Draga Adrian, daca ne-ai fi incomodat, poate ne-am fi gandit la asta inainte sa validam comentariile tale, nu crezi? Iar in dialog cu VM, te asiguram ca Victor spune exact ce are pe suflet si in nici un caz n-ar fi acceptat sugestii de la noi, daca la asta te gandesti.
Eu personal ma bucur sa vad ca exista diversitate de opinii in Timisoara şi mi-aş dori un minim de conflicte neconstructive.
Adrian, nici eu n-am ceva cu cineva. Sunt sigur ca la Helion au loc si lucruri bune si nu m-as supara deloc ca science fiction-ul banatean sa ajunga cel mai bun. Am citit toate noutatile trimise de tine despre Helion si le voi mai citi, in continuare. Parerea mea este ca, deocamdata, SRSFF este cel mai deschis site si aplica cel mai nediscriminativ principiu: cel al unitatii in diversitate.
Cred că un editorial ar trebui semnat. Cu nume și prenume, ori măcar cu porecla. Nu merge SRSFF, nu SRSFF l-a scris. Ar fi putut fi făcută specificația, articolul reprezintă punctul de vedere al întregii suflări SRSFF! Eventual.
N-am citit anunțul, sau invitația, ori anunț pe post de invitație, ori invers, tocat(ă) mărunt pe puncte și subpuncte în editorialul de față, nu-mi pot da cu părerea cât de ambiguu e, neglijent, prost formulat sau amatorist, însă un lucru sare în ochi. Și anume miștoul. Kașa-i românul. Românul mi(ori)tic.
În contraversa lansată de Victor Martin, care scriitor timișorean are c…le mai mari decât Cristi Teodorescu, eu l-aș nominaliza pe György Mandics cu riscul să-l supăr pe Cristi, risc pe care mi-l asum. Și pe Constantin Cozmiuc. Vorbind de timișoreni. Marcel Luca și Lucian Ionică. Silviu Genescu, Dușan Baiski, Val Antim, Radu Pavel Gheo, Laurențiu Nistorescu și dacă fac un mic efort de memorie mai găsesc. Toți îmi plac mai mult decât Cristian Teodorescu. Am înșiruit aici toți mediocrii pomeniți de Victor Martin care nu face altceva decât să dea palme c…tului pentru că domnia sa e supărat pe timișorenii care l-au cazat într-un cămin păduchios. […] Probabil și Sânicolau Mare (nu foarte departe de Timișoara) l-a dat pe mediocrul Ion Hobana…
Îmi place și Cristian Teodorescu, nu pot să neg. Dar nu ca Mihai Grămescu, respectând niște distanțe, Marian Truță sau Mircea Opriță (ca să dau și niște exemple din afara peisajului bănățean).
Mi-e dor de când SRSFF-ul era condus de Dănuț Ungureanu. Care, cel puțin, se semna sub editoriale.
Desigur, aș avea ceva de spus și despre Romcon, dacă tot a fost adus în discuție, consfătuire SF națională confiscată mereu de câte cineva în numele ”tutulor”. Poate cu altă ocazie, când o să fiu băgat și eu în față de Cornel Secu sau de toți. Până la urmă mă dumiresc eu și cine e ”toți” ăsta.
Draga Costel,
Evident ca nu ai citit invitatia, care te-ar fi distrat copios. Chiar si fara a sti cum a fost introdusa si prezentata. Mie mi s-a spus ca nu as vrea sa stiu in detaliu.
Apoi nu mai povestesc de alte articole, neamintite din decenta, dar pe care cred ca nu le-ai citit. Poate ca altfel articolul de fata ti s-ar fi parut ceva mai bland. Asa, ca o ploaie calduta de mai. O ploaie calduţă insoţită sau urmata de fulgere jupiterine. Care au si precedat-o bineinteles. Troznetele si fulgerele jupiterine. Ne asteptam si la alte fulgere si tornade provenite din aceeasi sursa, de aceea in consiliu am considerat nedrept ca o singura persoana sa fie tinta artileriei de baraj, de vreme ce opiniile exprimate sunt comune unei majoritati.
Cat despre opiniile lui Victor Martin, nu-i pot nega dreptul la opinie, la fel cum nu l-as nega nici pe al tau, deşi multi din timisorenii insiruiti nu-mi starnesc dorinta de a le citi lucrarile.
Iar drept cadou de impacare, îţi oferim azi un editorial semnat de chiar Dănuţ Ungureanu.