Clubul Helion a decis ca anul acesta să-și organizeze Zilele tradiționale sub titulatura ambițioasă de Romcon.

Evenimentul timişorean dovedeşte că iniţiativa de anul trecut a SRSFF a fost una de bun augur şi a reprezentat, aşa cum anticipam de altfel, scânteia care urma să declanşeze detenta fandomului românesc spre organizarea unor evenimente, dacă nu naţionale, măcar de o anvergură mai mare decât un simplu eveniment local, chiar dacă foarte merituos.

Din păcate, documentul trimis pe post de invitaţie dă impresia de încropeală, de însăilare grăbită şi stângace. Exemplele se înșiră începând chiar cu primul punct din program:

Discutarea Statutului viitoarei organizaţii (amendamente la proiectul propus)”.

Este foarte bine că se discută un statut (sau Statut, dacă ținem morțiș la majusculă) al unei viitoare organizaţii. Din păcate, s-a omis esenţialul: ce este această „viitoare organizaţie”? Cum se numeşte ea? Ce scop are? Unde găsim proiectul acestei „viitoare organizaţii”? Se vor discuta doar amendamente la proiectul propus? Cine poate face parte din organizaţie? Şi lista întrebărilor rămâne deschisă.

Considerăm că ar fi fost necesară o informare ceva mai cuprinzătoare cu privire la „viitoarea organizaţie”, astfel încât fiecare ipotetic participant la aceste discuţii ale „Statutului” să fie, cât de cât, în temă. Ar fi fost şi o dovadă de respect pentru participanţi.

Oricum, misteriosul „Statut” ar urma să fie „discutat”, după cum reiese din program, în fix o oră şi treizeci de minute. Presupunând că nimeni nu va avea nimic de obiectat la acel statut, timpul necesar „discuţiilor” este mai mult decât suficient. Ce ne facem, totuşi, dacă se vor găsi participanţi care să-i strice coregrafia organizatorului, venind cu amendamente la „Statut”? Se strică bunătate de orar…

Un alt punct oarecum bizar din program (împreună cu subpunctele aferente) este:

„ADUNAREA GENERALĂ A ASOCIAŢIEI
Aprobarea statutului şi regulamentului Asociaţiei
Alegerea Comitetului Director şi a Comisiei de Cenzori
Stabilirea delegaţiei României la Euroconul de la Zagreb
Stabilirea datei şi aprobarea locului viitoarei Reuniuni anuale (Romcon)”

Înţelegem că se vor aproba statutul şi regulamentul unei „Asociaţii”. Dacă statutul se presupune că s-a discutat într-o oră şi treizeci de minute în ziua precedentă, se pare că regulamentul nu mai are nevoie de „discuţii”, el urmând a fi „aprobat” direct. Ar fi de presupus totuşi că măcar va fi citit înainte de „aprobare”. Şi, dacă tot vorbim de o şedinţă denumită „ADUNAREA GENERALĂ A ASOCIAŢIEI”, ar fi bine de ştiut cine va face parte din această „adunare generală”. Toţi participanţii care au plătit taxa de participare? Oricine doreşte? Poate că vor exista participanţi care au plătit taxa (în schimbul căreia vor primi o mapă), dar care nu doresc să facă parte din „adunarea generală”. În fine, ce se întâmplă cu aceia care, din varii motive, nu pot veni la Timişoara, deşi îşi doresc cu ardoare să participe la acest eveniment? Aceştia nu vor face parte din „adunarea generală”? Va mai fi, cândva, o altă „adunare generală” sau evenimentul este unic și irepetabil? Apoi, când va veni vremea ca „Asociaţia” să fie înscrisă la tribunal, cine vor fi membrii fondatori care vor apărea în scripte? „Adunarea generală” în întregime? Doar unii membri, mai fondatori decât alţii?

Mai înţelegem că, tot atunci, vor fi alese un „comitet” şi o comisie de cenzori, aşa cum îi şade bine unei organizaţii proaspăt înfiinţate, aşadar „organismele de conducere şi control ale asociaţiei”, ca să fim în ton cu limbajul vag lemnos al programului.

După aceste alegeri (cine pe cine va alege nu este clar deloc, în ciuda unor păreri cum că jocurile sunt deja făcute), se va trece rapid la „stabilirea delegaţiei României la Euroconul de la Zagreb”. Acest subpunct conţine o mare eroare. Organizatorul ar trebui să ştie că nu se poate „stabili” o delegaţie a unei ţări la un Eurocon, din simplul motiv că… oricine doreşte să participe la un Eurocon este liber să o facă. Pe de altă parte, nu este deloc limpede cine „va stabili” o asemenea delegaţie. Adunarea generală a „asociaţiei”? „Comitetul”? Cu ce drept sau cu ce legitimitate? Şi dacă altcineva din ţară va dori să participe la Eurocon, dar fără să treacă pe la Timişoara, ce se va întâmpla? Va fi dat în consemn la frontieră? I se va interzice accesul la Zagreb? Va fi dat afară de la Eurocon? Va fi excomunicat?

Un astfel de subpunct la o manifestare care se doreşte a fi „naţională” este de-a dreptul aberant. Poate că mai fericită ar fi fost formularea: Stabilirea delegaţiei „viitoarei asociaţii” la Euroconul de la Zagreb. Dacă amintim faptul că, în urmă cu o lună sau două, Clubul Helion a anunţat că şi-a stabilit propria echipă care va participa la Eurocon şi suprapunem această informaţie peste anunţul din program cu privire la „stabilirea unei delegaţii naţionale” avem demonstraţia perfectă a ideii că organizarea manifestării de anul acesta a fost decisă recent, abrupt şi sub semnul improvizaţiei şi nu este nicidecum rodul unui proces analitic serios.

Sigur, o „delegaţie” a României se poate constitui ad-hoc, la faţa locului în Zagreb, din toţi participanţii români la Eurocon, în măsura în care există dorinţa unui dialog civilizat, aşa cum s-a şi întâmplat la ultimele două ediţii, atunci când, pe lângă membrii SRSFF, au fost şi alţi români, fără să fie „stabiliţi” în prealabil de nimeni. Prin urmare, componenţa acestei „delegaţii” nu o stabileşte nici „Comitetul” şi nici altcineva.

În fine, ultimul subpunct ne oferă încă o mostră de amatorism: „Stabilirea datei şi aprobarea locului viitoarei reuniuni anuale”. Sigur, dorinţa de a stabili din vreme un loc şi o dată a unui eveniment naţional dedicat sefeului este de salutat. Din păcate, a stabili în martie anul acesta ce se va întâmpla anul viitor pare puţin cam naiv. Pe de altă parte, „stabilirea şi aprobarea” de către cine? Cineva stabileşte şi altcineva aprobă? E destul de confuz. Nu este clar dacă acelaşi organism/entitate stabileşte şi aprobă, ceea ce sună la fel de caraghios precum expresia „noi centrăm, noi dăm cu capul”.

Sigur, în cazul în care „viitoarea organizaţie” îşi va asuma, de acum înainte, organizarea Zilelor Helion (sub titulatura de Romcon) în oricare oraş din România doreşte „comitetul”, lucrurile sunt clare şi nu mai necesită niciun comentariu. În acest caz, pasul de la sublim la ridicol este făcut en fanfare, cu confetti, baloane de săpun şi trompete de hârtie.

Din invitaţie am mai aflat că anul acesta se vor da şi nişte „premii Romcon”. Iată o iniţiativă care ar merita salutată şi sprijinită. Din păcate, şi aici îşi face loc improvizaţia, propunându-se un sistem de atribuire a premiilor nemaivăzut. Pe scurt, este vorba despre o struţo-cămilă, un fel de premiile fanilor stabilite de un juriu. Sau invers. Conform invitaţiei:

În urma consultărilor realizate în perioada 8-17 februarie, s-a convenit ca premiile ROMCON să se acorde în proporţie de 50% de către un juriu format din cinci membri, iar 50% să fie acordat participanţilor (plătitori, bineînţeles, ai taxei de participare)”.

Lăsând la o parte formularea neglijentă din care rezultă că 50% din premii vor fi acordate participanţilor (cred că organizatorul a dorit să spună că ponderea premiilor este dată 50% de juriu şi 50% de voturile participanţilor „plătitori de taxe şi impozite” în contul Helion), nu este deloc clar cum se pot împăca voturile juriului cu voturile participanţilor. Dacă juriul, a cărui competenţă este mai presus de orice comentariu, va propune o listă, iar publicul o cu totul altă listă, cum se vor armoniza acestea? Prin simpla medie aritmetică? În acest caz judecata de valoare (a juriului) va fi diluată de vocea poporului care, după cum am învăţat din istorie, poate să strige Barabas! ori de câte ori este necesar şi convenabil.

În plus, să nu uităm de strania precizare care stipulează că „Fiecare participant, indiferent de rang şi funcţie (inclusiv membrii juriului, dacă doresc să participe la votul individual), va plăti taxa de participare”. Prin urmare, juriul, dacă are chef şi dacă bagă treizeci de arginţi la puşculiţă, va coborî de la tribună, se va amesteca democratic cu poporul şi va completa bileţelul de vot cu favoriţii săi. Situaţia este de-a dreptul hilară…

De ce a considerat nimerit organizatorul să dea premiilor şi o componentă populistă nu ni se explică, dar putem bănui. Să amesteci un premiu de popularitate (premiul fanilor) cu o judecată de valoare (premiul unui juriu) poate fi o experienţă interesantă, dar, în final, deloc relevantă. Probabil organizatorul a pariat că listele vor coincide sau, dacă nu se vor suprapune exact, se vor putea „ajusta” convenabil atunci când se va face media.

Dacă facem un pas înapoi, să vedem întregul program, vom descoperi, din păcate, un peisaj rarefiat şi deprimant.

„FANDOMUL ROMÂNESC ŞI IDEEA ASOCIERII ÎN DIVERSITATE DUPĂ ‘89”
şi
„SCIENCE-FICTIONUL ROMÂNESC CONTEMPORAN: O RADIOGRAFIE”

sunt celelalte puncte din meniu. Nu încape nicio îndoială că pot provoca discuţii aprinse şi valoroase, de un înalt academism. Dar la fel de utile sefeului românesc şi fandomului precum Farandola lui Bizet la o nuntă din suburbii. Tot atât de bine se puteau imagina discuţii despre „Succesul literar al textelor cu număr impar de semne tipografice, în dauna celor cu număr par de semne”. Titlurile celor două puncte amintite mai sus par mai degrabă desprinse din articolele brigăzii ştiinţifice din revista Magazin, cea de dinainte de ’89, decât puncte de interes la o convenţie modernă.

O remarcă specială pentru:
„CHRONOGLIDING – gală de filme realizate de Adrian Chifu”,
care va produce cu siguranță o impresie puternică. Am văzut anul trecut câteva din filmele lui Adrian Chifu, cunoscut probabil cititorilor noştri şi recomandăm călduros celor care vor merge la Timişoara, la evenimentul Clubului Helion, să participe la această gală. Merită cu vârf şi îndesat.

După cum se vede, prea multe nebuloase, prea multe lucruri lăsate la voia întâmplării care conduc, în final, la o impresie de încropeală. Din nefericire, în cazul de faţă se poate observa limpede că peste Zilele Helion a fost grefată denumirea de Romcon. Numai că nu a existat suficientă răbdare ca suturile să se vindece, ele se văd cu suficientă claritate. Dacă Romconul ar fi fost asumat în întregime de către Clubul Helion, credem că lucrurile ar fi arătat cu totul altfel. Mult mai bine şi mai firesc. Apelul la alte două cluburi (Quasar din Iaşi şi SFVA din Craiova – îi salutăm pe toţi membrii Quasar şi SFVA) poate fi văzut doar ca o încercare de legitimare a unui demers întortocheat şi neclar: o enigmatică „asociaţie” cu un scop nedeclarat.

SRSFF