Dr. John Stanley, biolog britanic şi co-autor al lucrării Un răspuns budist la urgenţa climatică, a lansat la un seminar avut loc anul trecut la New Delhi o serie de întrebări legate de ceea ce ar trebui să îngrijoreze lumea actuală legată de mediului înconjurător.
Ce ştim despre încălzirea globală?
Ştim că 80% din fenomen este cauzat de utilizarea combustibililor fosili şi 20% de defrişări! Această simplă informaţie pare să fi devenit însă foarte bine ascunsă de autorităţi. De ce există un atât de mare secret în jurul acestei probleme? Şi cât din acest secret este datorat atitudinii individuale a oamenilor, respectiv cât unui proiect social atent proiectat? Se pare că există fonduri imense destinate relaţiilor publice, dar mai ales publicităţii pe care şi-o fac marile corporaţii care produc combustibili fosili pentru a deturna atenţia de la adevăratele cauze ale schimbărilor climatice.
O nouă eră geologică?
În ultimii 10.000 de ani, Terra s-a aflat într-o eră geologică numită Holocen, care a început după o lungă succesiune de ere glaciare, iar civilizaţia umană şi-a desfăşurat viaţa în condiţii destul de propice. Aceste perioade geologice climatice sunt reglementate de ciclul de carbon al planetei şi factorul primordial care le reglementează îl constituie concentraţiile de dioxid de carbon din atmosferă. De la revoluţia industrială, oamenii au eliberat în atmosferă dioxid de carbon fosil prin arderea de petrol şi cărbune din sol, iar limita superioară a concentraţiei din atmosferă a fost atinsă chiar anul trecut. Acest lucru indică faptul că am intrat deja într-o nouă eră geologică, pe care chimistul Paul Crutzen, laureat al premiului Nobel, a denumit-o Antropocen – era geologică creată de om. Aceasta mai înseamnă şi că oamenii sunt acum agentul primar de pe planetă. Lucrurile au fost accelerate şi datorită faptului că numărul populaţiei a crescut foarte mult, direct proporţional cu consumul resurselor planetei. Amprenta de carbon a oamenilor este, în esenţă, dictată de publicitate şi, implicit, fabricarea de dorinţă pentru consum.
Urmează a şasea extincţie în masă?
Se pare că acest lucru se va întâmpla mult mai rapid decât se credea anterior! Un prim semnal de alarmă îl constituie recifele de corali care se află în mare pericol de a dispărea ca şi ecosistem. Şi aceasta foarte curând: poate chiar până în anul 2040! De asemenea, iniţial s-a spus că între o treime şi jumătate din specii vor dispărea până la finele secolului, iar acum s-a revizuit termenul la anul 2070. Această pierdere foarte mare de specii este acceptată de majoritatea biologilor evoluţionişti precum ar constituit a şasea extincţie în masă din istoria Terrei. Fenomenul se întâmplă în jurul nostru, însă este ignorat sau prea puţin cunoscut şi pare a fi devenit un subiect tabu. Sau, mai bine zis, o poveste nescrisă despre încălzirea globală.
Care ar trebui să fie răspunsul nostru colectiv?
Văzut cumva din afară, răspunsul nostru actual la problemele planetei sunt ca secvenţele unui film despre sinucidere, urmărit în slow-motion. Este aproape imperceptibil! Sunt tot mai frecvente fenomenele meteorologice extreme, anotimpurile parcă au luat-o razna, migraţiile păsărilor sunt date peste cap, iar acestea se întâmplă din ce în ce mai des, din ce în ce mai violent. Toate acestea sunt disponibile percepţiei noastre, a oamenilor, dar se remarcă acum un climat social de negare. Negarea este o strategie pe care oamenii o utilizează atunci când lucrurile devin prea greu de manevrat. Şi imensitatea acest lucru este extrem de dificil de manevrat, fără îndoială. Este mult mai uşor să renunţi la gradul de conştientizare a încălzirii globale şi extincţie în masă, decât să renunţi la nevoia pentru a merge la birou luni şi să aduci acasă pâinea, să-ţi plăteşti ipoteca şi ratele sau să planifici următoarea vacanţă a familiei. Aşadar, oamenii tind să se concentreze pe aceste lucruri imediate, iar guvernele şi corporaţiile au învăţat să “ecologizeze” situaţia dramatică în care ne aflăm cu toţii.
Ce este cu această “ecologizare”?
Este o deviere de la atenţia colectivă a unor probleme reale de mediu. Spre exemplu, există o tendinţă numită a “consumului eco”. Oamenii cred că dacă îşi izolează locuinţa şi cumpără o maşină hibrid ajută la rezolvarea problemelor. Realitatea este că acest comportament individual nu este cauza încălzirii globale şi nici soluţia. Cauza o constituie marile companii de producere a combustibililor fosili ale căror emisii sunt gigantice. Dar, deoarece aceste companii au o influenţă atât de mare faţă de guverne, care ar trebui să le reglementeze într-un fel sau altul, atenţia oamenilor este deviată pe consumul individual şi problema zilei de mâine.
Furăm din propriul nostru viitor?
În anul 2011 s-a emis o declaraţie prin care statele lumii se angajează să construiască tehnologii care să ajute la decarbonizarea economiei mondiale până în anul 2050. Cea mai importantăţarăcare nu a semnat au fost Statele Unite ale Americii…
De fapt, este o chestiune de intenţie. Este o problemă morală de ordinul întâi. Noi suntem strămoşii celor care vin după noi. Generaţiile anterioare nu ştiu ce facem noi acum. Iar dacă ar şti, probabil că ne-ar spune că ne furăm în mod deliberat din viitorul nostru şi al celor ce vin după noi doar pentru a alimenta nişte dorinţe artificiale din prezent.
Cătălin Cofaru