Programul de căutare a inteligenţei extraterestre SETI nu a scăpat neafectat de recentele turbulenţe de pe piaţa economică mondială. În luna aprilie a anului trecut, emblematicul său câmp de radare a fost închis. Cu toate acestea, fondurile disponibile au mutat radarele în mediul online şi programul a fost susţinut doar de aria de telescoape Allen (telescopul Allen), denumit astfel după donatorul său principal, Steve Allen.
În timp ce SETI părea a fi ajuns la sfârşitul său, au apărut o serie de poveşti mai mult sau mai puţin susţinute de dovezi despre descoperirea unor planete care ar putea fi propice vieţii. În plus, au apărut ştiri cum că Marte, dar chiar şi Luna, ar fi avut în trecut condiţii prielnice dezvoltării vieţii, în ciuda a tot ceea ce se ştiuse anterior. Un savant de la Universitatea din Arizona a sugerat chiar să se revizuiască imaginile de înaltă rezoluţie ale Lunii pentru a putea fi posibilă identificarea semnelor unei civilizaţii extraterestre străvechi.
Frenezia descoperirii potenţialului de viaţă dincolo de planeta noastră atinsese cote înalte şi tocmai acesta a fost motivul pentru care telescopul Allen a revenit, chiar şi online. Drept urmare, în decembrie 2011 a reînceput programul de ascultare a semnalelor radio parazite sosite de dincolo de planeta noastre.
Mai multe veşti bune pentru SETI au venit însă de peste hotare. Olanda s-a alăturat online programului cu cel mai mare radiotelescop din lume, denumit LOFAR, care va consta într-un sistem de 20.000 de antene legate prin fibră optică, dispuse în Europa. Datele pe care le colectează sunt transmise la un supercomputer de la Universitatea din Groningen şi apoi către Institutul de Radioastronomie olandez. Potrivit Daily Galaxy, când sistemul va fi gata, “LOFAR va avea o rezoluţie echivalentă cu un telescop de 1.000 kilometri în diametru”. În prezent, sistemul dispune de 16.000 de antene conectate online, iar planul de finalizare a proiectului se situează la jumătatea anului 2012.
Masivul radiotelescop va servi mai multor scopuri, unul fiind acela de a asculta semnalele pentru SETI. Cu toată această putere se poate crede că este doar o chestiune de timp până vom intra pe frecvenţa radio potrivită şi vom capta vreun semnal extraterestru. Şi aceasta, bine-înţeles, dacă presupunem că extratereştrii folosesc undele radio pentru a comunica! Dar ei ar putea folosi cu totul alte tipuri de tehnologii pentru comunicare, însă, cel puţin pentru moment, se pare că specialiştii de la SETI au depăşit un obstacol destul de pământean – criza economică globală – şi ne pot da asigurări că sunt capabili să-şi continue misiunea pentru care a fost creat programul: ascultarea mesajelor dinspre stele.
Cătălin Cofaru