În anul 2008, o echipă de arheologi ruşi de la Institutul de Arheologie şi Etnologie din Novosibirsk au descoperit un fragment de os în peştera Denisova, în Munţii Altai din Siberia. Oamenii de ştiinţă au secvenţiat ulterior genomul unui tip de hominid necunoscut până atunci, cu ajutorul unor teste realizate pe fragmentul de os şi au relevat o înrudire a acelei populaţii cu omul de Neanderthal şi cu locuitorii actuali din Noua Guinee. Aceşti „noi” hominizi au fost denumiţi „Denisovani”, după numele acelei peşteri.

Cercetătorii, coordonaţi de antropologul Svante Pääbo de la Institutul Max-Plank din Germania, au secvenţiat genomul nuclear al fragmentului de os ce provine dintr-o falangă a acestui hominid dispărut în urmă cu aproximativ 30.000 de ani şi au ajuns la concluzia că fragmentele osoase au aparţinut unei femele, pe care au denumit-o „Femeia X”.

Ulterior, în 2011, un os de deget de la picior a fost descoperit în stratul 11 din peştera Denisova şi, prin urmare, s-a dovedit a fi contemporan cu osul descoperit iniţial. Echipa lui Svante Pääbo a analizat ADN-ul mitocondrial al osului şi a concluzionat că a aparţinut unui Neanderthal, nu unui Denisovan. Peştera Altai conţine, de asemenea, unelte de piatră şi artefacte osoase create de oamenii moderni.

De curând, echipa de antropologi a reuşit finalizarea decodării întregii secvenţe a genomului Denisovanilor. Echipa a dezvoltat tehnici noi care au permis secvenţierea genomului folosind ADN-ul extras de la mai puţin de 10 miligrame din os. Nivelul de rezoluţie a fost suficient pentru a stabili relaţia dintre Denisovani şi Neanderthalieni, precum şi legătura cu oamenii de astăzi, deşi de multe ori a fost imposibil pentru cercetători să studieze evoluţia unor părţi specifice ale genomului. Actuala versiune completă a genomului permite chiar şi identificarea a mici diferenţe între copiile genelor, fiind de foarte înaltă calitate. S-a ajuns chiar şi la acoperirea secvenţelor non-repetitive ale ADN-ului din genomul Deniosovanilor, iar numărul de erori este foarte scăzut.

Se speră că biologii vor putea folosi acest genom pentru a descoperi modificările genetice care au fost importante pentru dezvoltarea culturii umane moderne şi a tehnologiei şi a permis oamenilor moderni să părăsească Africa pentru a se răspândi rapid în toată lumea, începând cu aproximativ 100.000 de ani în urmă.

Cătălin Cofaru