Sub o nouă haină, parcă mai uşor de urmărit, a apărut prima ediţie pe 2012 a Revistei Nautilus. Am citit cu interes „Anticipaţia românească sau legitimarea unui gen literar”, prezentare critică a cărţii lui Mircea Opriţă – „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară”. Pe lângă acest titlu care ţine capul de afiş, avem editorialul „Despre reviste, online, autori, cititori, proză şi o minciună” de Viorel Pîrligras, despre valoarea publicării în goana pentru recunoaştere a autorilor de SF, folosind suport cu sau fără ISSN, în epoca unui internet fără cenzură (deocamdată). Mai departe, „Radar”-ul lui Despina pare a fi o floare cam plină de spini. Insistând a ne trata drept „site-ul celor de la SRSFF” denotă de la bun început o oarecare ostilitate, vădită şi în conţinutul aşa-ziselor micro-texte critice, care se transformă în preţioase rezumate când este vorba de altă publicaţie. Nu mai insist asupra dorinţei „criticului” de a rescrie sau de a da sugestii despre cum se rescrie textul „criticat”. Personal, am simţit o oarecare dezamăgire, datorată evidentei discriminări, pline de subiectivism.
Ne-am revenit repede, citind excelentul serial „Rule Britania” al lui Cristian Tamaş, foiletonul lui Călin Sămărghiţan şi revenirea lui Mircea Liviu Goga la anul 2011. Mai sunt şi altele demne de remarcat şi exact de aceea vă urez lectură plăcută!
EL