– Cine eşti?.. Sau, ce eşti?..

– Numele meu este Rhoor! Şi sunt, după cum ştii deja, un locuitor al planetei Terra…

Extraterestru era confuz. Avea în faţă o fiinţă pe care nu putea să o definească. Iar investigaţiile anatomice îl zăpăcise complet. Căci, cel asexuat avea treisprezece spirale de A. D. N… Şi ori de câte ori refăceau testele, rezultatul era acelaşi. Rasa lor avea codul genetic structurat în şase. Şi se considerau superiori. Fiinţele acelea jalnice, pământenii, de care se foloseau de atâta timp, doar două. Dar Rhoor deţinea treisprezece! Şi mai mare nedumerire era această, ultimă spirală. Un”impar”care nu îşi avea rostul. Cu toată tehnologia de care dispuneau această unicitate nu putea fi interpretată. Criptarea ultimului lanţ, transforma fiinţa încătuşată într-un potenţial pericol. Imediat după descoperire, Marele Zuph, conducătorul navei căută în arhive informaţii despre pământeni. Încerca să găsească vreun indiciu despre acest Rhoor. Dar nu descoperi nimic, doar rapoartele, ordinare, ale misiunilor trecute. În fiecare dintre ele, colectarea nu întâmpinase nici o împotrivire. Nava luxuriană se oprea pe orbita geostaţionară a Terrei, camuflată în spectrul vizibil şi cele douăzeci de mii de exemplare umane erau teleportate, de fiecare dată, fără nici o problemă. Extracţia endorfinelor se făcea imediat. Apoi, trupurile erau incinerate. Nici măcar frecvenţa acestor meniri nu divulga vreun secret. Se făceau, de câteva ori pe an, în ultimul secol, cu toleranţe admisibile. De alte informaţii nu mai dispunea. Şi o legătură cu rasa sa era peste putinţă, având în vedere distanţa de graniţele imperiului.

Acum se hotărî să-l elimine pe ciudatul… asexuat.

– Trebuie să–mi continui misiunea, şopti pentru sine. Îşi imagină Consiliul Luxurian. Îi convinsese că poate înzeci cantitatea de endorfine fără nici un fel de risc pentru donatori, sau pentru ei. Şi obţinuse aprobarea. Trebuia să distrugă nava Orion şi să îngroape visul “primitivilor” de a coloniza spaţiul. Apoi, urma recoltarea de pe Terra. Asta era misiunea!

Se trezi din visare în zâmbetul lui Rhoor. Uitase să dezactiveze sintetizatorul empatic. Realiză greşeala, dar gândi că o poate repara. Îl privi cu ură.

– Acum ştii!.. Îi întoarse spatele pentru a putea să dea ordin, subalternilor.

– Executaţi-l!

Dar nici armele şi nici coroana de pe cap, cu rol de control mental, nu erau de nici un folos. Căci Rhoor dispăru şi dispozitivele care îl înlănţuiau, se prăbuşiră.

… Cei pierduţi erau luxurienii. Pământeanul aflase, ce era de aflat. Acum, puterea minţii sale se răspândi în întreaga navă. Lumea virtuală, generată de el, intră în fiecare extraterestru. Şi le permitea continuarea misiunii. Acolo, Rhoor era executat, iar Orion distrusă! Şi totul se desfăşura conform planului imperial…

În realitate, îşi pusese în aplicare propriul plan. Se aşeză pe un fotoliu, din preajma unui terminal secundar al punţii luxuriene, de unde, putea să coordoneze. Privi “zoombii”aceia care, îi executau ordinele fără să ezite. Eliberă nava pământeană şi o aşeză pe orbita planetei, cu mesajul de urgenţă activat. Nu înainte, de a o curăţa de orice indiciu. Aduse la bord rămăşiţele celor doi roboţi şi ordonă plecarea către planeta principală a luxurienilor.

Zâmbi, de două ori! O dată la gândul că, avea să-l repare pe Viky şi să-i audă vocea piţigăiată pe timpul călătoriei. Şi a doua oară pentru că, avea destul timp pentru a-şi activa spirala treisprezece. Cea care, îi transforma trupul într-o bombă teribilă…

Legenda va spune că:

“Marte, planeta soră a Terrei, a devenit al doilea cămin al umanităţii. Conceptul de Marte-verde, s-a dovedit cât se poate de real. Căci Rhoor nu a adus numai echilibrul. A deschis şi drumul colonizării. S-a jertfit, dar programul a continuat cu mult succes. La doi ani de zile de la atingerea destinaţiei de către nava Orion, pe Terra, s-a născut un alt Rhoor. Semn că cel vechi murise”.

O singură întrebare se năştea! Care urma să fie misiunea noului Rhoor?