– Nu domnule, se destăinui Miko. Este o navă spaţială, de origine necunoscută! Am motive să cred că a fost aici când am sosit, ascunsă după satelitul Phobos. Puţin probabil că, nu am fost reperaţi. Acum, a ieşit din camuflaj. Am întrerupt orice comunicare radio, sau scanare. Am închis camerele de luat vederi, conform protocolului, în astfel de cazuri. Şi am raportat comandantului, întreaga situaţie.

– Eşti sigur că, este o navă?

– Da, domnule! De altfel…

În clipa aceea Orion se zgudui din toate încheieturile. Rhoor se trezi, zburând peste pupitre. Se prăbuşi după câţiva metri, înconjurat de ploaia de scântei izvorâtă din scurturile electrice de pe punte. Cei doi roboţi cuplară câmpurile magnetice de urgenţă şi reuşiră să-şi păstreze poziţiile, în desincronizările mecanismelor inerţiale ce căutau, să compenseze. Câmpul gravitaţional artificial începu să-şi piardă consistenţa şi mişcarea în jurul axei principale se încetini. Computerul navei declanşă alarma. Motoarele secundare se opriră şi orbita geo-staţionară îşi pierdu stabilitatea…

Agăţat de mânerul unei console, comandantul îşi găsi sângele rece, în câteva clipe. Năuceala îl făcuse să ezite, dar îşi folosi comanda vocală imediat ce trecu în revistă întreaga punte. Extratereştrii loviră o singură dată.

– Autorizaţie principală! Zulu, Alfa, Rhoor, 16-21 -34!..

Vocea metalică răspunse imediat. ”Comandă acceptată!”

– Pornire, de urgenţă, al motoarelor principale!

– Destinaţia?..

– Părăsirea orbitei. Calculare destinaţie către, Centura de Asteroizi ! E un ordin!

– Comandă acceptată! Estimare timp până la pornire: şase sute secunde!..

Şi Rhoor continuă:

– Computer! Activează toţi senzorii funcţionali! Vreau să-i văd!..

Ecranul principal, luminat de ultima înregistrare video a planetei, se înnegri. Apoi, prim planul descoperi nava extraterestră ajunsă la, câţiva zeci de kilometri de Orion.

– Vreau o scanare! Şi poate reuşeşti să accelerezi mişcarea de rotaţie.

– …Imposibil de realizat!.. Imposibil de continuat procesul de pornire a motoarelor principale!

Din burta uriaşei nave străine, porni un fascicul fotonic. O undă tractoare învălui nava pământeană…

De opt ore stătea acolo, fără să întrerupă, nici o clipă, câmpul generat de mentalul său. Se afla într-o nişă de pe punte, în mijlocul acelor creaturi care îi cuceriseră nava. Şi nu putea face, nimic, deocamdată! Erau douăzeci şi trei de fiinţe bipede, a căror curiozitate depăşea bunul simţ al situaţiei. Pe Viky îl dezactivară imediat. Îl loviră cu acea rază ce avea ca efect, şocul electro-magnetic şi androidul rămase nemişcat. Acum, patru dintre ei se chinuiau să-l dezasambleze, chiar acolo, printre pupitre. Reuşiseră să-i detaşeze capul, cu o meticulozitate dezarmantă. Îşi plimbau degetele lungi peste uniformităţile corpului de metal, comunicând printr-un limbaj accentuat de gesturi sugestive. Gurile micuţe erau străbătute de un tremur ce făcea parte, fără îndoială, din vocabular. Ceilalţi nouăsprezece erau împrăştiaţi peste tot, de-a lungul punţii.

Cât despre Miko, extratereştri avuseră ceva de furcă, până să îl neutralizeze. Căci androidul nu era unul obişnuit. Echipamentul său intern îi transformă structura exterioară în duritatea titanului îmbunătăţit. Când străinii reuşiră să penetreze carcasa navei, se loviră de o împotrivire mai mult decât onorabilă. În timpul acesta, comandatul încerca declanşarea procedurii de autodistrugere. Din păcate, secvenţa se opri la”minus zece minute”, când computerul navei Orion îşi pierdu integritatea. Noul protocol introdus în reţeaua sa internă, îi blocă toate funcţiile. Acum androidul îşi epuiză energia de alimentare al laserului din dotare, iar încercarea de a transfera din bateria principală cu silicon îi răpi prea mult timp. Străinii profitară. Descumpănirea se transformă într-un contraatac teribil cu lovituri directe care, îi slăbiră integritatea. În final, Miko căzu în genunchi. Vederea bionică se opri. Căută protocolul de autodistrugere, dar asemenea navei, nu îl putea iniţia. Avea nevoie de avizul comandantului. De care nu dispunea…

Extratereştrii îşi doreau integritatea navei pământene. Deşi tehnologia lor era mult superioară, se mulţumiră să lupte cu “ciudăţenia” aceea ce încerca să-i oprească. Puteau să-l elimine, imediat, dar nu vroiau acest lucru. Egalizară presiunea, cu cea din interiorul navei şi timp de atâtea zeci de minute, îl studiară. Totul făcea parte din scenariu…

Acum Rhoor îşi dădea seama. În dorinţa de a activa procedura de autodistrugere, o serie de coduri interne, necesare în controlul navei, trebuiau accesate. Lupta cu Miko se dovedise o momeală şi drept rezultat, Orion se mişca, controlată de străini. Cu toate acestea impresia că încă nu descoperiseră acel… ”ceva”, era foarte prezentă. Elimină toate ipotezele improbabile. Apoi, în minte, îi încolţi un plan.

– Da! Pe mine mă vor!.. Şi am să le satisfac această dorinţă, dar un pic altfel! E rândul meu să arunc… momeala!

Câmpul de invizibilitate îşi pierdu consistenţa. Strigătele ascuţite ale extratereştrilor îl făcu pe Rhoor să zâmbească. Încercă o formulă simplă, într-o engleză cât se poate de clară:

– Good day!..

…

– Ştiu că mă înţelegi! Şi ar trebui să colaborezi, de bună voie! Senzorii noştri arată că eşti conştient!..

Pământeanul avea capul plecat, dar într-adevăr. Era conştient, sau la fel de bine spus, conştientă. Îşi simţi mâinile încătuşate, la fel şi picioarele. O coroană îi strângea capul, ca într-o menghină. Auzise cuvintele acelea în reflexia metalică a unui sintetizator, dar nu se grăbi să reacţioneze. Mişcă uşor capul, incomodat de greutatea ce trona deasupra până ce, câmpul vizual îi dezvălui cinci extratereştri. În faţa lor al şaselea, părea liderul.

– Aşadar, te-ai hotărât! rosti acesta. Coborî dispozitivul din dreptul minusculei guri, deranjat de consistenţa sintetizatorului ce-i acoperea jumătate din faţă. Ochii mari şi oblici îl focalizau într-o fulgerare intensă. Se apropie, cu o oarecare teamă. Apăsă, de câteva ori, până ce reuşi să vorbească într-o engleză aproximativă. De fapt, era o legătură empatică între cele două fiinţe, aflate în contact. (Trăia unul, sentimentele celuilalt. )