De fapt n-avusese bani şi nici nevoie presantă să o facă. Mai mulţi conectori îi fuseseră deterioraţi în urma unei încăierări dintr-un bar, printre care şi cei utilizaţi pentru a da ordine mediului ambiant. Cel puţin C4 era destul de vechi ca să răspundă la comenzi vocale.

Se îndreptă spre fereastră, iar jaluzelele se răsuciră pe jumătate, lăsând lumina amurgului să se filtreze înăuntru. Afară,  Shanghaiului se întindea până hăt depărtare, un amalgam de zgârie-nori, ceaţă şi fum provenit de la fabricile aflate la periferie. Kai rămase insensibil la privelişte. Preferă să se uite spre stânga, în locul în care peretele făcea un unghi drept, clădirea fiind în formă de L.  Prin fereastra cu jaluzele trase doar parţial o vedea pe Elsie, despachetând cumpărăturile pe masa din bucătărie.  Pentru o secundă privirile li se întâlniră, schimbară un zâmbet, apoi se salutară amândoi scurt din cap şi Kai făcu un pas înapoi.

Ar trebui să te reclam pentru nerespectarea intimităţii locatarilor, îl atenţionă C4.

– N-o să o faci. Ai nevoie de mine.

C4 tăcu îmbufnat, iar Kai profită de linişte ca să dea o raită pe la frigider. Vederea pâinii şi a roşiilor de pe masa din apartamentul alăturat îi amintise că îi era foame. Frigiderul însă era gol, nici măcar un iaurt nu mai rămăsese.

Ai putea să nu mai laşi mâncare în frigider, când intenţionezi să lipseşti mai multe zile? Îmi strică o mulţime de filtre, se plânse C4.

– Asta nu s-ar întâmpla dacă ai aduce o menajeră.

Mai ai paisprezece etaje până să te califici pentru servicii complete.

– Complete pe naiba, mormăi Kai.

Pentru cincizeciul ăsta, adăugă C4.

Kai clătină din cap şi începu să îşi descheie cămaşa în drum spre terminalul de la birou. Selectă serviciul de livrări la domiciliu cu care avea contract C4 şi comandă o cină uşoară. Avu la dispoziţie cinci minute să facă un duş rapid şi să pună pe el un tricou până ce se auzi o bătaie în uşă, anunţând sosirea comenzii.

În timp ce-şi lua sacoşa cu cina de la curier, atenţia îi fu atrasă de deschiderea uşii alăturate. Elsie ieşi pe coridor şi o porni în direcţie opusă, astfel încât nu apucă să îi zărească decât spatele. Dispăru după colţ, unde bătu la uşa celeilalte vecine de palier, o brunetă focoasă în compania căreia Kai petrecuse câteva nopţi interesante. Tinerele erau prietene şi îşi împrumutau adesea doze de zahăr, sare sau condimente greu de găsit.

Încă le mai auzea murmurul vocilor, când închise uşa.

Ai noroc că e fată de treabă şi nu depune plângere că o urmăreşti.

Mai taci.

Scoase  cutiile din pungă şi le întinse pe birou, constatând cu surprindere că i se adusese o altă marcă de bere, mai bună, dar mai slabă. Se întrebă cum avea să-i afecteze asta bugetul. Încă nu fusese plătit pe luna în curs pentru munca mizeră pe care o făcea la biroul de evidenţă a populaţiei, iar banii din cont îi ajungeau doar la limită.

Mi-am permis să-ţi modific comanda. Desigur, pe cheltuiala mea. O bag la fondul de întreţinere. În noaptea asta trebuie să fii treaz.

Aşa se explica prezenţa celei de-a doua cafele. Nu fusese trecută pe listă.

– Mulţumesc.

Deschise una din cutii şi începu să înfulece tăiţeii care se răceau rapid. Pe ecranul din faţa lui se perindau ştirile zilei, ceva despre o metodă mai eficientă şi ieftină de contracarare a forţei gravitaţionale, dar nu le acordă prea mare atenţie. Problema care îl adusese acolo nu era prezentată la ştiri.