Laika, Gagarin, 17 misiuni Apollo, 135 misiuni Space Shutle, 6000 lansări de sateliţi. 800 de sateliţi sunt în funcţiune. 200 de explozii orbitale, mai puţin de 10 coliziuni. 22.000 de obiecte mari considerate gunoi orbital. Peste 100.000 de obiecte mici considerate gunoi orbital (dimensiuni de sub 1 cm). Nici-o soluţie clară pentru colectarea şi eliminarea lor. Toate se mişcă la viteze orbitale, între 1 şi 10 km/s. Detalii aici.

Concluzie primară: „am dus gunoiul în spaţiu domnilor”.

Marc Benioff, şeful Salesforce.com a spus zilele trecute, vorbind despre reţelele sociale: „l-am văzut pe Mubarak decăzut. La fel şi pe Khadafy. Oare când vom vedea un CEO căzând din aceleaşi motive?” Detalii aici.

Concluzie secundară: „companiile sunt conduse ca si statele”; Corolar: „statele sunt conduse ca nişte companii”

Gunoaiele duse în spaţiu sunt ale companiilor sau ale statelor? Sunt duse de companii, în numele statelor sau în numele companiilor? Ce este total dezamăgitor, s-au comportat la fel aici, pe Pământ.

Companiilor de orice fel, că sunt state sau nu, nu le place gunoiul. Nu vor să-l ia în calcul şi să-l gestioneze de la început, pentru că impune un factor nedorit: creşterea costurilor şi diminuarea profitului.

Deci statele sunt interesate de profit. Bineînțeles. Cine ar refuza un nivel de trai mai bun, joburi sigure, şcoli în care profesorii să nu-ţi bată obrazul că nu le dai banii în plic. Statele sunt conduse de un dictator sau un guvern. Profitul se distribuie de obicei numai la acel nivel, restul având parte de un nivel de trai mai scăzut. De aceea în România, când vi se dă cu o mână, cu cealaltă vi se ia îndoit.

Concluzia finală: astronauţii de pe staţia spaţială nu prea mai au pe unde să se întoarcă. Riscă să fie nimeriţi de o piuliţă de la un Sputnik vechi. Iar noi românii degeaba vrem să plasăm sateliţi în spaţiu, cu siguranţă se vor dispersa într-un nor  de şaibe sub-orbitale. Iar noi, ne vom mulţumi cu mâncare de astronauţi: salam de soia, friptură de soia…

Detalii, în presă.