Încă se mai aud ecourile emisiunii de sâmbătă. Dar, deși precis organizată și cu spațiu destul pentru cele șase întrebări expuse pe blogul MoshuluiSF, emisiunea s-a dovedit neincăpătoare. Răspunsurile au fost mai cuprinzătoare decât ne așteptam cu toții. De aceea întrebările au rămas postate, însă doar o parte enunțate în direct. Mai mult, pentru că nu am reușit încă să obținem transcrierea emisiunii, și pentru că Ștefan Ghidoveanu a dezvăluit că am venit pregătiți, o să vă prezentăm din nou întrebările precum și răspunsurile pregătite “de-acasă”.
Bineînțeles, răspunsurile nu corespund exact cu ce s-a spus în direct, dar în esență sunt aceleași, și presupun că vă interesează la fel de mult, ele acoperind toate întrebările. Cât privește răspunsurile lui Cristian M. Teodorescu, acestea au fost exclusiv în direct. Vom pune transcrierea emisiunii la dispoziția voastră, atunci când o vom obține, pentru o imagine completă a emisiunii. Iar galeria de poze o puteți accesa aici.
Ștefan Ghidoveanu: Cine stabileşte nominalizările NAŢIONALE pentru EUROCON, în baza căror criterii şi cu ce legitimitate?
Marian Truță: Cine stabilește care vor fi acei delegați este o problema internă a fiecărei tari. Prin urmare, oricine din Romania si care este in contact cu board-ul ESFS poate propune sau nominaliza. Nominalizările se fac înainte de Eurocon, cel mai târziu cu doua luni înainte, dar au fost si cazuri in care, cineva din Romania prezent la un Eurocon a putut face nominalizări. SRSFF a așteptat până în ultima zi o inițiativă din partea altor membri ai fandomului pentru a face nominalizările. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, am propus numele pe care le-am considerat nimerite la momentul respectiv. Mai trebuie adăugat faptul ca nominalizarea în sine este un bun prilej de a face cunoscute numele importante din sefeul românesc. Cât privește legitimitatea, aceasta este oferită de participarea la Eurocon. Nu există o instanță națională care să stabilească participanții și nominalizările, oferind și fondurile necesare în același timp. Nu am observat nici o intenție din partea altora de a participa la Eurocon, nici anul trecut si nici anul acesta. SRSFF și-a asumat până acum două participări consecutive, așadar comentarii ulterioare, de genul că unii sau alții au găsit nimerit să-și petreacă vacanțele pe la Eurocon denotă cel puțin reavoință.
Eugen Lenghel: Conform statutului Societății Europene de SF (ESFS) “nominalizările pentru fiecare țară în parte sunt făcute de delegații țării respective”. Criteriile sunt proprii delegațiilor, si cum se zice, de gustibus non est disputandum. Legitimitate? Fiecare delegat care a participat la votare a fost verificat pentru a fi validat ca reprezentant al țării sale. Deci condițiile de legitimitate sunt clare: să fii cetățean al tarii pe care o reprezinți și să fii prezent în momentul votării. Ah, era vorba despre nominalizări! Pot fi depuse oricât de multe nominalizări, dar in lipsa delegaților sunt practic nule. Delegații pot alege nominalizările pe care să le susțină. În concluzie, efortul de a fi prezent la Eurocon este cel care decide.
Contestatarii legitimității pornesc de la premize false, singurul argument care sta in picioare este prezența la eveniment. Dar ei nu au participat la Eurocon 2011.
Ș.G. Cum se explică faptul că deşi SF-ul românesc este în ascensiune din toate punctele de vedere în interiorul sistemului editorial de la noi din ţară, în exterior imaginea sa este egală cu ZERO (şi aici ne referim la singurul criteriu de validare adevărat, acela al premiilor internaţionale)?
M.T. Dacă e să ne ghidăm după logica întrebării și ne referim doar la premiile de la Eurocon, și sefeul italian este egal cu zero, și cel francez, și cel spaniol, și cel german și multe alte “sefeuri naționale” sunt egale cu zero pentru că nu au luat premii nici anul acesta și nici în anii trecuți. Trebuie să remarc totuși faptul că sefeul românesc a câștigat un premiu anul trecut, în Polonia, pentru situl/revista online SRSFF.RO. Din păcate, la vremea respectiva foarte puțini au pomenit acest premiu, deși el face cinste întregului fandom românesc. Asta ca să ne referim la așa zisa obiectivitate a unora și altora care acum sunt foarte vocali pentru că iată, anul acesta nu am luat nici un premiu.
Pe de alta parte, cine își imaginează că Euroconul este un fel de concurs sau de festival și se merge acolo doar pentru premii, se află într-o mare eroare. În primul rând un Eurocon își propune, conform statutului ESFS, să intermedieze contacte între fandomurile naționale, între fani și profesioniști deopotrivă. La un Eurocon se pot naște proiecte comune, fie bilaterale, între două țări, și aici aș da exemplu buna colaborare pe care o avem cu colegii din Croația, fie proiecte extinse la scară europeană. Din acest punct de vedere România este în curs de definitivare a unui proiect la scara continentală, proiect care sperăm să fie demarat cât mai curând împreună cu partenerii noștri din Croația și nu numai. Avem de asemenea contacte foarte bune cu fandomul bulgar precum si cu cel maghiar.
Prin urmare, sefeul românesc este egal cu zero la nivel european numai în ochii celor care vor neapărat să-l vadă așa, fără a ține cont de realitate.
E.L. Sunt două întrebări aici. Și voi da răspunsurile separat.
1. Despre creștere: Probabil tipăriturile SF au fost în ascensiune în 2010, iar în 2011 nivelul până la această dată este mai slab. Editurile reduc ritmul pentru a putea recupera investițiile de anul trecut. În acest sens observ în această vară un val de reduceri și oferte. Foarte plăcut pentru cititori.
2. Din exterior imaginea României este departe de a fi nulă. Anul acesta au fost lansări de carte românească la New York. Am avut o prezență onorabila la Stockholm, cu un lobby destul de puternic, deși echipa a fost mai mică decât anul trecut.
Adevăratul criteriu de validare al scriitorilor nu este cel al premiilor internaționale, nici chiar cel al succesului financiar. Aș fi vrut totuși să văd autori SF cu peste zece mii de exemplare vândute după anul 2000 în România. Eforturile SRSFF se îndreaptă spre această direcție, spre recunoașterea și validarea autorilor, și nu neapărat a editurilor, cărora le mulțumim pentru ajutor.
Ș.G. De ce nu explicăm oamenilor corect faptul că premiile “de încurajare” de la EUROCON nu aparţin de fapt EUROCON-ului, ci entităţilor naţionale care le propun, şi că la congresul european ele sunt deja validate în momentul în care propunerile au fost făcute? Cu alte cuvinte, fără a ştirbi cu nimic din valoarea celor desemnaţi pentru premiere, în clipa în care ai fost propus în România, premiul este ca şi obţinut! Este aceasta o compensaţie pentru sistemul de tip Eurovision al EUROCON-ului, în care “iese cine trebuie” pe baza unor scheme obscure şi de multe ori nemeritate, iar adevăratele valori trec neobservate? Ce a făcut delegaţia noastră pentru a îndrepta această stare de fapt?
M.T. Întrebarea induce ideea că până acum cineva a explicat “incorect” cum stau lucrurile cu premiile de încurajare. Ceea ce este fals. S-a știut de la început ce reprezintă premiile de încurajare. Mai mult, SRSFF a precizat în repetate rânduri ce reprezintă aceste premii: încurajarea unui autor tânăr, propus de fiecare țară în parte. În plus, informațiile legate de premii plus multe alte lucruri sunt accesibile tuturor pe siteul ESFS. Așadar, nu este vorba despre o compensație iar delegația română nu și-a propus să îndrepte ceva care nu este strâmb. Cât privește “schemele” de atribuire a celorlalte premii, este bine știut că atribuirea lor se face pe bază de vot în cadrul unei sesiuni a Adunarii Generale a delegaților, în cadrul Euroconului. Fiecare țară are dreptul la trei voturi, totuși anul acesta s-a stabilit de către board că fiecare delegație să aibă doar două voturi. Desigur, înainte de votare se poartă discuții între delegatii, se duc negocieri, se face lobby pentru un nominalizat sau altul. Ceea ce nu înseamnă că în final, iese “cine trebuie”. Nu stabilește nimeni “cine trebuie” să fie premiat. Un premiu la Eurocon depinde și de alți factori: vizibilitatea europeană a unui nume sau a altuia, activitatea din cadrul fandomului respectiv și reflectarea, în decursul anului, a acestei activități în mediile sefistice europene. În final, aceste premii nu sunt date doar de dragul de a fi date ci chiar reprezintă o recunoaștere a meritelor celor premiați. De aceea, cred eu, ar trebui să privim participările noastre la Eurocon ca pe un proces continuu de promovare a sefeului românesc, de aducere la cunoștința comunității europene a numelor care contează. Acest lucru presupune o construcție care necesita timp si foarte multă răbdare. Întrebări de genul: de ce nu l-ați propus pe x sau pe y, în afară de faptul că trădează o anumită naivitate în abordarea europeană a sefeului, nu au darul de construi nimic pozitiv. Nu se pot face miracole peste noapte, nu pot fi toți nominalizați într-un singur an astfel încât toată lumea să fie fericită. Trebuie să avem în vedere că în anii trecuți România a fost prezentă la Eurocon în mod sporadic, acest lucru reflectându-se clar în capacitatea de a primi premii. Firește, pentru cei care au fost totuși la Eurocon în ultimii ani avem toata aprecierea. Dar, cred eu, de acum lucrurile trebuie așezate pe alte baze, mult mai solide.
E.L. Imaginea României în Europa nu este excepțională. Aici se regăsește și influența politicului sau economicului. De aceea orice demers privind premiile și recunoașterea internațională, trebuie privit din această perspectivă. Eforturile de convingere a delegaților din alte țări devine cu atât mai mare cu cât imaginea generală a țării are mai multe puncte neclare, sau istoric vorbind, participarea la evenimente internaționale este mai sporadică.
Chiar dacă intuitiv premiile de încurajare sunt automate, și de aceea mulți nu se obosesc să asculte explicațiile noastre, ele trebuie propuse de cineva și eventual susținute. În cazul extrem în care Euroconul nu se mai organizează, premiile de încurajare dispar odată cu celelalte. Deci, folosind principiul reducerii la absurd, deducem că premiile de încurajare sunt validate odată cu celelalte premii. Ele reprezintă o recunoaștere a eforturilor personale, așa cum sunt estimate de cei care au propus nominalizările. Aceste premii atrag atenția publicului, dar nu garantează nimic.
Premiza că Euroconul este un fel de Eurovision este falsă. Doar la noi în țara se colportează această vocabulă, mai ales datorită tendinței de a distrage atenția de la talentele îndoielnice a participanților la Eurovision. Importanța bunelor relații internaționale nu este depășită decât de importanța de a avea autori de calibru, cu prezență internațională. Este facil să ștergi eforturile de a menține bune relații internaționale minimalizându-le sub numele de scheme obscure.
Ș.G. Dacă tot se aplică “principiul Eurovision”, atunci cum ne dăm voturile şi cui, dar mai ales ce anume obţinem şi noi din acest troc (cum spuneam, premiul de încurajare n-are treabă cu plenul EUROCON-ului!) În 2011, am dat voturile cuiva (cui?) , dar n-am obţinut nimic în schimb (de ce?) Anul trecut, cu o delegaţie mult mai mică, am obţinut premiul pentru cel mai bun site/revistă online (recte SRSFF). Ce s-a întâmplat în acest an?
M.T. Nu știu ce este principiul Eurovision. Tocmai am stabilit că nu se aplica scheme subterane și nu se trag sfori, lobby-ul se face “la vedere”. În 2011 am dat voturile României, nu am votat altceva. Anul trecut am avut o delegație chiar mai mare decât am avut acum. Prin urmare afirmația din întrebare este falsă.
E.L. Nu se aplica nici un principiu Eurovision. Delegația trebuie să fie cât mai mare pentru a putea face un lobby considerabil. Iar în 2010 a fost mai mare și nu invers. Nu este vorba de troc. Se resimt încercările de a minimaliza prezența României la Eurocon 2011, simultan cu maximizarea importanței acestui eveniment. În paralel întrebarea desconsideră însăși manifestarea numită Eurocon, care odată e bună pentru că oferă premii de încurajare, și altă dată e rea pentru că nu baga în seamă România. Dacă nu considerați că la bază sunt dialogul și onestitatea, de ce mai vorbim despre Eurocon?
Ș.G. Nu ar fi normal ca – lăsând la o parte toate rivalităţile de grup, de gaşcă, de orientare regională, stilistică, religioasă, sexuală, politică şi de ce naiba ar mai putea stârni mintea unora sau altora pe post de criteriu de discriminare – să începem să avem un dialog LA NIVEL NAŢIONAL despre CUM AR TREBUI SĂ SE PREZINTE ROMÂNIA SEFISTĂ LA NIVEL INTERNAŢIONAL???
M.T. Firește că ar fi normal, de altfel SRSFF este și a fost mereu deschisă dialogului. Din acest punct de vedere cred că întrebarea ar trebui adresată, mai degrabă, celor care una spun și alta fac, fiind extrem de vocali și având o mașină de zgomote bine pusa la punct. Sau celor care împroașcă în stânga și în dreapta mizerii la adresa noastră, exemple fiind destule. În condițiile acestea, despre ce dialog poate fi vorba? Noi așteptăm în continuare totuși, ca și alții să se trezească la realitate și să dea dovadă de luciditate, de bun simt și de bună credință. Fără aceste elemente nu poate exista dialog.
E.L. Premiza rivalităților e falsă, privind dinspre SRSFF, și criteriile enumerate nu-și au locul. SRSFF este o societate deschisa. Oricine, cu contribuții în domeniul SF sau Fantasy poate să depună o cerere de adeziune și în final să fie acceptat ca membru. Rivalitățile nu ne sunt proprii, și nici specifice. Suntem în dialog cu mai multe entități naționale și internaționale. Presupun că amintești de una, două grupări care sunt foarte prietenoase la târgurile de carte, dar brusc își amintesc de spiritul concurențial agresiv, când e vorba să vândă carte între târguri. Nu putem comenta de ce nu folosesc în mod constant dialogul. Putem spune totuși, ca la nivel național predomină dialogul ca mod de comunicare. Cu Timișoara, Brașov, Craiova, Iași, Suceava ca sa numim câteva centre.
Iar în ce privește imaginea internațională, lucrurile mari se construiesc încet. Suntem în relații bune cu mai multe organizații din Europa. Încă nu dispunem de resursele necesare pentru a construi instantaneu o imagine extraordinară. Ni le putem doar imagina.
Ș.G. De ce “bătrânii” ştiau să profite de statutul nostru de inşi aflaţi în interiorul “ghetto-ului” est-european şi obţineau premii IMPORTANTE, pentru CREAŢIE şi nu “de încurajare” (vezi cazurile Sergiu Fărcăşan, Vladimir Colin, Ion Hobana, Romulus Bărbulescu & George Anania etc. – să mă ierte ceilalţi, dar nu vreau să lungesc lista acum, voi reveni probabil într-un articol ulterior!), în timp ce noi, generaţia actuală – cu nume ca Mihai-Dan Pavelescu (cel mai bun traducător de science fiction DIN TOATE TIMPURILE în România!!!), sau prozatori ca Liviu Radu, Mircea Opriţă, Michael Haulică, Dănuţ Ungureanu, Ovidiu Bufnilă, Sebastian A. Corn sau Voicu Bugariu (ordinea este absolut aleatorie!), nu reuşim să obţinem NIMIC??? Cum gestionăm moştenirea de 110 ani a SF-ului românesc? Chiar nu avem nimic de spus în Europa după atâta timp? DE CE?
M.T. ESFS și, implicit Euroconul, sunt structuri vii și care evoluează în timp. Așa cum am mai spus, prezența noastră la Eurocon, și mă refer la participările cu delegații numeroase, vine după un hiatus de ani și ani. Impunerea sefeului românesc necesita timp si răbdare. Daca lucrurile vor evolua așa cum ne dorim, peste câțiva ani, poate patru, poate cinci, sefeul românesc va fi un pol important în sefeul european, ca să nu mai vorbim de vecinătăți, iar în acest sens deja se conturează câteva lucruri frumoase.
Cât privește premiile enumerate, poate că ar fi interesant de făcut o analiză a fiecaruiă în parte, în contextul fiecărei perioade istorice.
Oricum, întrebarea acesta ar trebui să și-o asume toți, întreg fandomul. Noi încercăm să construim ceva. Alții ce fac?
E.L. Între cei vechi si cei noi au fost mai multe evenimente și procese, fiecare impunând o schimbare majoră, o barieră dificil de depășit. Amintesc o revoluție, căderea turnurilor gemene urmată de o criză mondială, un război, altă criză mondială. Avem în față o barieră digitală, și o barieră lingvistică. Literatura se deplasează spre digital. Iar traducătorii noștri sunt din ce in ce mai rari.
Pe de altă parte, ținând seama de hiatusul între generații, premiza întrebării, de a cere socoteală unei generații despre ce nu s-a putut face în 110 ani de prezență, devine comică. În 110 ani, lumea a suferit transformări fundamentale, care au schimbat complet conceptul distribuției de carte și au diminuat întrucâtva importanța cuvântului scris. Amintesc de prezența covârșitoare a televiziunii, cinematografiei și internetului. Cine trebuie să obțină ceva? Ce să obținem în primul rând? Eforturile noastre pentru a ne face auziți sunt mult mai mari. Până și depășirea cenzurii în România pre-revoluționară pare acum o joacă de copil. Ca să nu vorbim de recompensele reale și tangibile.
Ținând seama de existența de doi ani și jumate a SRSFF, și de numărul de aderenți, realizările sunt în mod cert onorabile, iar cuvântul nostru este auzit in Europa. Iar în ce privește recunoașterea și valorizarea moștenirii, credem că seria Seniorii Imaginației este un prim pas important.