„Fantasticul este forma supremă a literaturii“ spunea scriitorul peruan Mario Vargas Llosa, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, referindu-se la realismul-fantastic, în care excelează şcoala latino-americană. Genul propune o construcţie perfect logică şi coerentă care, în mod subtil dar inevitabil, duce către o rezolvare ce nu ţine de realitatea imediat înconjurătoare, pe care o numim – adesea impropriu – „normalitate“. El nu are nici o legătură cu genul Fantasy, atât de popular printre americani, Panem et Circenses modern, refugiul vânzătoarelor din mall-uri şi al funcţionarilor-sclavi în multinaţionale dinaintea lumii artificiale şi fără de speranţe în care trăiesc.

Realist-fantastice sunt opere memorabile ale unor creatori ca Victor Hugo, Prosper Mérimée, Emile Zola, Charles Dickens, Rudyard Kipling, G. K. Chesterton, Edgar Allan Poe, Howard Phillip Lovecraft, Anton Cehov, Lev Tolstoi, Mihail Bulgakov, Garcia Marques, Vargas Llosa, Mujica Lainez, Pierre Benoit, Stephen King… Iar în ceea ce priveşte autorii români, de la Ion Luca Caragiale, Mihai Eminescu, Barbu Delavrancea, Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu, Gib Mihăescu, Mircea Eliade, Tudor Arghezi şi Vasile Voiculescu, la Vladimir Colin, Horia Aramă, Olga Caba şi Ioan Dan Nicolescu, mulţi au explorat lumi fascinante dar interzise pentru capacitatea de înţelegere a contemporanilor lor.

Toţi au fost nu doar scriitori de mare talent, ci şi personalităţi multilaterale, cu o vastă cultură, ce aveau în comun pasiunea pentru istorie, artă, geografie, astronomie, ştiinţe ale naturii, disponibilitatea şi dorinţa de a descifra tainele universului şi ale vieţii.

Realismul-fantastic este mai actual astăzi ca niciodată. Contrar unor păreri preconcepute, el nu reprezintă o încercare patetică de evadare din realitate, o ieşire de serviciu aleasă de neadaptaţi, de cei care nu fac faţă luptei pentru existenţă în jungla „societăţii de consum“. Departe de a fi o eludare a problemelor stringente, alunecarea spre fantastic rămâne un exerciţiu ofensiv, o demonstraţie practică a dictonului lui Friedrich Nietzche: „Ceea ce nu ne ucide, ne face mai puternici“.

De ce aleg unii creatori ca personajele lor să treacă frecvent într-o lume imaginară? Pentru că acolo apar situaţii conflictuale care le depăşesc în dificultate pe cele posibile, probabile sau previzibile din lumea reală.

Un supravieţuitor dintr-un univers fantastic are toate şansele de a învinge în viaţa cotidiană, descurcându-se mai bine decât aşa-numitul „om de pe stradă“, superficial, semi-analfabet, fără păreri şi valori personale, ce s-ar prăbuşi odată cu dispariţia reperelor sale familiare…

Este unul dintre motivele pentru care am plasat acţiunea romanului meu „Fecioara de Fier“ în Evul Mediu Mijlociu, una dintre perioadele cele mai întunecate din istorie, când reprezentanţii religiilor monoteiste aveau un control total asupra destinelor fiecărui om din Lumea Veche, performanţă pe care Gestapo, KGB sau NSA n-au putut – încă – să o egaleze. Iar personajele mele fantastice îşi împletesc viaţa cu cele reale nu numai pentru a le sublinia umanitatea, dar şi pentru a oferi o ipoteză asupra unor evenimente istorice care nu pot fi înţelese prin invocarea – atât de facilă – a raportului cauză-efect.

Am ales realismul-fantastic şi pentru universalitatea mesajelor şi valorilor pe care le promovează, imuabile şi atemporale. Deşi proze din volumele mele „Lumea lui Hind“ şi „Omul de Nisip“ propun teme întâlnite şi în literatura science-fiction (călătoria în timp, contactele omenirii cu alte specii, străine sau nu de Terra), nu m-a interesat abordarea SF, preferând-o pe cea general-umană.

Science-fictionul a avut dintotdeauna, are şi va avea limitări, declarate chiar din titulatură. Se doreşte a fi o ficţiune bazată pe ştiinţă, autoasumându-şi obligaţia de a explica, de a ordona totul – o dovadă de suficienţă într-o lume unde mereu descoperim noi elemente ale vieţii şi noi legi ale Universului. În plus, puţine opere science-fiction scapă de atmosfera artificială, manieristă, uneori dezumanizată, ce caracterizează, inevitabil, genul. Fantasticul nu explică, nu justifică nimic. El constată şi contestă realitatea înconjurătoare. Şi o face respectând regulile marii literaturi: cu personaje clar conturate, credibile, umane tocmai prin calităţile şi defectele lor, cu mesaje intrinseci, nu clamate pedagogic, cu apărarea unor valori perene, nesupuse tradiţiilor, modei sau părerilor „opiniei publice“.

Nu în ultimul rând, fantasticul avertizează, prezintă dileme care au fost şi vor rămâne mereu actuale. Personajele sale luptă cu forţe atât de primejdioase pentru civilizaţia terestră, încât coşmarele lumii de astăzi – globalizare, poluare, incultură, tendinţe dictatoriale, fanatism religios, terorism – pălesc prin comparaţie.

Fie că alege să demaşte o impersonare a Răului ce posedă trupuri şi manipulează conştiinţe, o instituţie sau o grupare care încearcă să controleze umanitatea, fie că descoperă fiinţe venite din alte lumi, aproape inimaginabile pentru noi, realismul- fantastic militează pentru adevăruri esenţiale în formarea generaţiilor succesive de oameni interesaţi să schimbe în bine societatea în care trăiesc. Şi ne aminteşte că există – în imensitatea universurilor cunoscute şi a celor încă nedescoperite – infinit mai multe decât putem noi percepe şi înţelege astăzi.

Sunt doar câteva din avertismentele acestui gen literar – însoţite de un crez: „Importantă nu este întotdeauna victoria, ci curajul de a lupta.“

Ceea ce, într-un fel, reprezintă esenţa realismului-fantastic. El se constituie într-un manual de autoapărare a omenirii împotriva surprizelor pe care i le rezervă universul şi viitorul. Un exerciţiu de supravieţuire – dar nu cu orice preţ. Căci, prinse în vortexul timpului, în purgatoriul lumilor paralele sau doar în coşmarul existenţei cotidiene într-o societate marcată de tare profunde, personajele din operele reprezentative ale genului îşi păstrează o trăsătură definitorie: umanitatea.

În final, devine irelevant dacă Binele câştigă sau pierde. Esenţial rămâne doar mesajul transmis cititorului: fiecare destin contează, orice om poate influenţa balanţa universală dintre Bine şi Rău. Destinul tuturor depinde de voinţa fiecăruia – ceea ce, chiar la scară cosmică, nu poate fi lipsit de însemnătate.

Iar destinul generaţiilor viitoare este dăltuit de noi, astăzi.

Text postat pe site-ul SRSFF cu acordul autoarei.

Rodica Bretin este pseudonimul literar folosit de Rodica Apostol (n. 6 noiembrie 1958, Brașov) , scriitoare de literatură istorică și fantastică. Ca formație profesională este cercetător știintific, fiind absolventă a Universitatii din Brașov, 1982. Debutează publicistic în anul 1982. În 1985, la Editura Albatros, îi apare primul volum personal: „Efect Holografic”. Urmează o bogată activitate publicistică. Între 1982 și 2010 i-au apărut 150 de proze, traduceri, eseuri și articole culturale în 18 publicații (printre care The Historian, Science et Vie, Antares-France, România Literara, Astra, Magazin, Meridian, Baricada, Magazin International, Jurnalul de București, Tribuna și START 2001) și 10 antologii în România, Franța, Anglia, și Italia. În perioada 1986-1990 lucrează ca cercetător științific la MEN-SSCAM București. În perioada 1991-1996 activează ca lector și ulterior ca redactor șef la Editura Baricada, unde înființează și conduce patru colecții specializate de literatură istorică, fantastică, horror și SF. Tot în perioada 1991-1995 participă și la realizarea seriei de antologii Antares (vol.1-4), în colaborare cu scriitorul Dan Apostol. În 1997 devine consilier editorial la Editura Nova, unde, între 1998-2001 ocupă funcția de redactor șef. Participă la cercetările istorice si arheologice efectuate în 1998 în Languedoc, Franța, și în 2002 la Milano, în Italia. În perioada 2003-2006 este lector la redacția Știință-Frontierele Cunoașterii a Editurii Cartea de Buzunar. În mass-media audio-vizuală a realizat sau colaborat la 60 de emisiuni difuzate între 1982 și 2010 de 5 posturi de televiziune și radio din Franța și România (Arte, TV 5, TVR 2, Radio România 2 și Radio România Internațional). Între 1993 si 1996 a fost realizator de programe TV (cinematografie fantastică și de artă) și redactor-șef la Compania Națională de Film, Televiziune și Video Canal b. Membră a Uniunii Scriitorilor din România (din 1991) și a Fantasia Art Association din Cornwall, Marea Britanie (din 1996).

Volume personale (Beletristică) „Efect holografic” (Editura Albatros, 1985) „Șoimul Alb” (Editura Facla, 1987) „Uriașul cel Bun” (Editura Ion Creangă, 1989 „Drumul fără Sfârșit” (Editura Baricada, 1991) „Cel care Vine din Urmă” (Editura Baricada, 1993) „Lumea lui Hind” (Editura RAI Coresi, 1998) „Omul de Nisip” (Editura Image, 2000) „Fecioara de Fier” (Editura CNI Coresi, 2002; ediția a II-a revizuită, Editura Cartea de Buzunar, 2006)

Istorie și Frontierele Cunoașterii „Dosarele Imposibilului” (Editura Cartea de Buzunar, 2003) „Tunelul Timpului” (Editura Cartea de Buzunar, 2003) „Poarta Vrăjitoarelor” (Editura Cartea de Buzunar, 2004) „Poltergeist – Atacatori Invizibili” (Editura Cartea de Buzunar, 2005) „Misterul Lumilor Paralele” (Editura Cartea de Buzunar, 2006) „Naufragiați în Timp” (Editura Cartea de Buzunar, 2006)

Antologii A realizat in colaborare cu scriitorul Dan Apostol seria „Antares”, vol 1 – 4 (Editura Baricada, 1991-1995), antologii dedicate literaturii fantastice si culturii enciclopedice. A realizat și tradus „Cronici din Lumi Interzise” (Editura AGER, 2003), antologie de literatura fantastică. A realizat și tradus „Vânătorii Lumii de Dincolo” (Editura Cartea de Buzunar, 2006), antologie de literatura fantastică.

Traduceri: „Leul uriaș” de J.H. Rosny-Aîné (1993, în colaborare) „Dale Cooper” de Scott Frost (1993) „Amantul doamnei Chatterley” de D.H. Lawrence (1993) „În umbra ghilotinei” de O. Le Baron (1994)

Premii Premiul pentru Cea mai bună proză străină la Festivalul Internațional al Artei Fantastice de la Annecy, Franța, (1996), pentru nuvela „Negura”. Premiul Volaverunt la Festivalul de la Valencia, Spania, (2001), pentru nuvela „Conquistadorul”. Premiul pentru Cel mai bun roman străin acordat de Fantasia Art Association, (2005), pentru romanul „Fecioara de Fier”, publicat în serial de revista The Historian din Truro, Cornwall, Marea Britanie.