M-am întors de la Conferința Eaton (11 -13 februarie 2011), un colocviu academic despre science fiction, organizat cu regularitate de Universitatea California din Riverside.
Timp de douăzeci de ani (’79 – ’99), Conferinţa Eaton a fost organizată anual sub coordonarea lui George Slusser, cu participarea activă a lui Gregory Benford, Howard Hendrix şi Eric Rabkin.
Conferința a dat naştere la studii pe diverse teme şi a servit (datorită altor grupuri de oameni de ştiinţă și cercetători, de la SFRA – Science Fiction Research Association și Science Fiction Studies, de exemplu) ca punct de structurare a exegezei universitare pe tema science-fiction-ului.
Această conferinţă este în strânsă legătură cu o mare colecţie de lucrări de science fiction, The Eaton Collection (cărţi, reviste, benzi desenate, arhivele unor scriitori importanți), de maxim interes pentru cercetătorii genului science fiction.
Din motive financiare, această conferinţă este un pic cam lentă şi nu poate fi vorba acum de publicarea lucrărilor prezentate, dar rămâne un moment important pentru cercetătorii americani, mai ales că a fost asociată cu un simpozion (Science Fiction Studies Symposium: „The Singularity in SF Literature and Theory”– n.t.) organizat de revista Science Fiction Studies, care este, în măsura în care pot să mă pronunț, nava – amiral a studiilor universitare anglo-saxone.
Există două seturi de criterii pentru a judeca valoarea unui colocviu, criterii ştiinţifice şi sociale.
Conferinţa Eaton are într-o manieră evidentă o funcţie socială de prim rang: permite cercetătorilor dispersați pe întreg teritoriul Statelor Unite de a se revedea, studenților de a observa atmosfera în care vor face, eventual, carieră şi cercetătorilor ne-americani ( ca mine …) de a întâlni interlocutori într-un plăcut mediu intelectual. Din acest punct de vedere, faptul că astfel de evenimente au loc regulat într-un cadru instituţional este un semn al autonomiei autentice a studiilor universitare de science fiction.
Cred că după numărul de profesori pe care i-am văzut şi după numărul de studenţi prezenți, SF-ul este un obiect valid de studiu în Statele Unite. Aș ezita să spun că este perfect legitim: interlocutorii mei m-au asigurat că pot preda teme la alegerea lor, ceea ce este, fără îndoială adevărat ; dar opinia mea este că legitimitatea academică este dobândită numai atunci când un subiect nu mai este considerat ca fiind unic specializat, adică doar atunci când orice profesor ar putea preda acest subiect doar cu un pic de efort.
Sînt suficienți cercetători și marjă instituţională pentru ca SF-ul să fie subiect valabil, dar prea mulți filologi activi dispar fără a fi înlocuiți, și o asemenea situație nu ar putea dura.
Cu toate acestea, o asemenea situaţie este de invidiat, deoarece permite o reală activitate științifică.
În ceea ce priveşte aspectele ştiinţifice, conferinţa mi s-a părut a fi mai mult un prilej de vulgarizare și informare decât unul de analiză, sinteză și teorie – precizez că datorită modului de structurare al prezentărilor (în patru locuri, simultan ! a fost nevoie să fac o alegere nemiloasă), nu pot evalua toate lucrările.
Tema de ansamblu a conferinței a fost „Global Science Fiction”, ceea ce a permis discutarea unor literaturi SF ne-anglofone („Euro-American Encounters: Moderator – Paweł Frelik, Maria Curie-Skłodowska University); Franța (atît anticipația clasică dar și cea contemporană, Simon Bréan, University of Paris IV, Sorbonne: „American and French Science Fiction: A Study in Influence and Confluence (1950 – 1980) ”), Polonia, Italia (îndeosebi despre scriitorul Valerio Evangelisti), Umberto Rossi (cercetător independent): „The Italian Connection: Valerio Evangelisti’s Cherudek”,– n.t.), China, America Latină, Africa de Sud.
O constatare referitoare la acest subiect: se cunoaște foarte puțin din Stanislaw Lem ; traducerile în engleză sînt rare și de obicei de proastă calitate, datorită unei indiferențe structurale afectând toate nivelurile (editori, cititori, critici). Universitarii americani regretă această stare de fapt și ar dori să aibă acces la traduceri mai numeroase în engleză ; este apreciată activitatea editurii Black Coat Press (unde se publică traduceri în engleză ale operelor anticipației franceze) ; din această cauză, cunoașterea SF-ului francez și studierea acestuia, sunt în mod esențial centrate asupra lui Jules Verne și clasicilor, chiar dacă Arthur Evans, de exemplu, dă dovadă de o cunoaștere de prim ordin asupra SF-ului francez contemporan.
Caracterul „global” al SF-ului a fost pretextul de a se discuta despre doi autori ne-americani, deşi amîndoi anglofoni, Nalo Hopkinson şi China Miéville (și autorii americani Neal Stephenson și Harlan Ellison – n.t.). Neavînd o cunoaştere de primă mână a acestor autori (ceea ce regret acum şi voi remedia cât mai curând posibil), am evitat conferințe referitoare la aceștia – în măsura în care am putut judeca, a fost vorba de analize şi reflecții despre cărţile lor. Ambii autori au putut să se exprime la o masă rotundă finală şi am fost impresionat de calitatea afirmațiilor lor.
Celelalte intervenţii la care am participat s-au referit la tot felul de subiecte conexe, dar nu atât la „globalizare” în sine. Ceea ce mi-a permis să constat că absolut toate subiectele (de la manga, la serialele TV, filme sau literatură pentru copii) erau tratate cu cea mai mare seriozitate.
Ceea ce mă readuce la funcţia socială a acestui tip de eveniment: deși de calitate, aceste contribuţii nu au servit cu adevărat unui scop general (dispersarea între patru poli indică faptul că nici nu s-a dorit așa ceva) ; ele servesc pentru a facilita întâlnirea oamenilor, de a suscita discuţii personale şi de a permite colaborări viitoare.
Din acest motiv, din păcate, nu pot să vă dau o imagine de ansamblu foarte interesantă asupra nivelului de teoretizare literară.
În revanșă, simpozionul revistei Science Fiction Studies (Science Fiction Studies Symposium: „The Singularity in SF Literature and Theory”– n.t.), care a deschis conferinţa a fost foarte coerent şi eficient.
Tema simpozionului a fost „Singularitatea în SF și în teoria literară”: trei vorbitori au delimitat accepțiile posibile ale acestui concept, au retrasat limitele istorice şi teoretice, evocînd în același timp posibilele abordări ficționale (Neil Easterbrook – „Singularities”; Brooks Landon – „That light at the end of the tunnel: The plurality of the singularity” ; Rob Latham – „From outer to inner space: New Wave science fiction and the singularity” – n.t.). Ei, acolo chiar mi-am luat notițe, vom vedea dacă voi avea curajul să le transpun într-un viitor articol (evident, discuțiile s-au purtat în engleză şi a fost un pic dificil să le urmăresc datorită oboselii cauzate de diferența de fus orar). Am reținut o idee destul de interesantă, faptul că noţiunea de singularitate, chiar considerată cu cea mai mare seriozitate din lume, se nutrește din ficţiune şi este formulată în imagini – este poate conceptul cel mai filosofic SF care poate exista, pentru că SF-ul îmi pare a fi încercarea de a gândi şi de a reprezenta apariţia unor singularităţi multiple.
Și în definitiv, dincolo de satisfacţia mea personală, ceea ce am vrut să arăt aici este că există posibilitatea unui dialog substanţial cu privire la SF la nivel universitar. Sper că așa ceva va fi posibil și în Franţa.
Ah, da, uitasem. Lucrarea mea s-a intitulat „American and French Science fiction: a study in influence and confluence”. Sincer, în numai douăzeci de minute nu prea poți prezenta exhaustiv un asemenea subiect. M-am mărginit în a prezenta maniera în care SF-ul francez s-a organizat ca o cultură specifică între anii 50 și 80 ai secolului trecut (de altfel, acestea au fost limitele impuse de teza mea…) și modului în care anumite influențe au fost absorbite (Philip K.Dick prin intermediul lui Michel Jeury, de exemplu) sau rejectate (hard SF-ul , care niciodată n-a prins cu adevărat în Franța, prin exemplul emblematic al lui Robert Heinlein, pe care ar fi trebuit să-l studiez). Ideea era de a contesta noțiunea de „globalizare” a SF-ului, punând în evidență specificitățile locale – chiar dacă nu există un feedback asupra SF-ului american, SF-ul nu este perceput în Franța, de exemplu în aceeași manieră ca în Statele Unite, Marea Britanie, Spania, Italia, etc. Lucrarea mea s-a dorit a fi „un raport minoritar* asupra SF-ului mondializat”. Reacțiile au fost pozitive, dar cu siguranță aceasta nu va reprezenta începutul unor serii masive de traducere în engleză.
* trimitere la Philip K.Dick, „minority report”
Traducere de Cristian Tamaș.
Traducerea și postarea pe site-ul SRSFF, au fost făcute cu acordul autorului.
Simon Bréan (Université Paris IV – Sorbonne) este doctor în filologie, teza sa de doctorat intitulată „„La Science-fiction en France de la Seconde Guerre mondiale à la fin des années soixante-dix” a fost susținută pe data de 22 octombrie 2010, la l’École Normale Supérieure, Paris, în fața comisiei conduse de Prof. Michel Murat (Paris IV-Sorbonne) și compusă din Prof. Didier Alexandre (Universitatea Paris IV-Sorbonne), Prof. Emmanuel Bouju (Universitatea Rennes 2 – Haute Bretagne), Prof. Irène Langlet (Universitatea Limoges), Jean-Marie Schaeffer (Director, Centre National des Recherches Scientifiques, EHESS). Simon Bréan este absolvent al École Normale Supérieure, Paris, cu o specializare în filologie clasică, profesor de latină și greacă veche.
Bibliografie
Lucrări de teorie și istorie literară:
„American and French Science fiction: a study in influence and confluence”, 2011
„GK, SC, SF: Gérard Klein et Subjectivité Collective de la Science-Fiction” , 2010
„Considérations sur l’imaginaire scientifique: le cas de Rudyard Kipling” , 2009
„L’Héritage du dernier homme sur Terre: lire et relire l’avenir en science-fiction” , 2008 (Article)
„La science-fiction, une littérature à contraintes ? ” (în col. cu Clément Pieyre)
„Les Mythes sont-ils une physique sociale ? ”, 2010 (în colaborare, colocviu)
„Y a-t-il un imaginaire scientifique national ? ”, 2009 (în colaborare, colocviu)
Proză:
Proză: „Si ce n’est victoire…”, 2010 (nuvelă)
„Vies & exploits du marquis de Carabas” , 2006 (nuvelă)
Conferința Eaton (The 2011 Eaton Science Fiction Conference) a fost organizată de Universitatea din California – Riverside (UCR), de Bibliotecile Riverside și College of Humanities, Arts and Sciences la pitorescul Mission Inn and Spa din centrul orașului, între 11 și 13 februarie 2011. Tema conferinței a fost „Global Science Fiction”: http://eatonconference.ucr.edu/index.php Ediția de anul acesta și-a propus să exploreze realitatea globală a SF-ului, un fenomen mondial ce depășește frontierele teritoriale, lingvistice, ideologice.
La conferința anuală Eaton participă cercetători, autori și fani din întreaga lume. Anul acesta au participat scriitorii Nalo Hopkinson, China Miéville, Greg Benford, Howard Hendrix și Karen Tei Yamashita. Profesorul Mike Davis (UCR creative writing) a deschis lucrările. Melissa Conway, co-organizatoare a conferinței și șefa departamentului de colecții speciale și arhive de la UCR, a constatat că în acest an au venit de trei ori mai mulți cercetători și că a crescut diversitatea subiectelor tratate.
Samuel R. Delany și Harlan Ellison au primit premiile pe 2010 și 2011, decernate de conferință: „Eaton Award for Lifetime Achievement in Science Fiction” , ce se acordă pentru merite excepționale în ceea ce privește SF-ul. Ray Bradbury și Frederik Pohl au primit premiul în 2008 și respectiv 2009.
Conferința a fost precedată pe data de 10 februarie de simpozionul organizat de revista Science Fiction Studies (Science Fiction Studies Symposium: „The Singularity in SF Literature and Theory”), la care au participat Neil Easterbrook, profesor de teorie literară la Texas Christian University și consultant editorial al revistei SFS, Brooks Landon, profesor de engleză la Universitatea Iowa și autor al studiului „ Science Fiction After 1900: From the Steam Man to the Stars”, Rob Latham, senior editor al revistei SFS.
Un alt „panel” a fost dedicat anticipației clasice franceze, „Early french SF: Verne and Robida”, moderator fiind Prof. Paul Alkon de la Universitatea Southern California și în cadrul căruia au fost prezentate lucrările, „The Future Wars of Albert Robida” de către Albert B.Evans (DePauw University), „An End to Novels’: A Forgotten Transatlantic Dialogue with Jules Verne on the Future of the Novel” de către Terry Harpold (Universitatea Florida) și „Residual Space: Verne’s Mysterious Island” de către Marie—Hélène Huet (Universitatea Princeton); Bed Paudyal (University of Hawai’i at Manoa), “Imperialism and the Sublime of the Enlightenment in Jules Verne’s voyages extraordinaires”
Polonia a fost reprezentată prin „panelul” „Polish SF” al cărui moderator a fost Joan Gordon (Nassau Community College) și la care au fost prezenți: Paweł Frelik (Universitatea Maria Curie — Skłodowska, Lublin, Polonia): “After the Curtain: Post — 1989 Science Fiction in Poland” ; Mark Biswas (UC Riverside):“Actor – Network Theory in Stanisław Lem’s His Master’s Voice” ; Greg Stone (University of Texas San Antonio): “The Cinematic Misinterpretation of Stanisław Lem’s Solaris”
Rusia prin Larisa Mihailova (Universitatea de stat din Moscova): “Images of the Space Future in Different Parts of Global Community in 2010: An Experience of Judging Contests on SF about Space in Russia and the USA”
China a fost explorată prin intermediul unor numeroase studii, subiectul se bucură de mult mai multă atenție decît SF-ul european: „Chinese Science Fiction in the Global Context” de către Guangyi Li (UCLA), „Of Other Inclusions: Peripheral Orientalisms and Ted Chiang’s The Merchant and the Alchemist’s Gate” de Stephen Hong Sohn (Stanford University), „Premodern Techno—Orientalism in New Wave SF” de Mingming Liu (UC Riverside), „White Perils, Yellow Perils: The Changing Nature of Foreign Villainy in Pre – War Asian Fantastic Pulps” de Jess Nevins (Lone Star College, Texas), „Waylaying Transcultural Transactions: Wuxian Liu, Shanzhai Culture, and Globalization” de William Tung Peng Sun (UC Riverside), „The Impossibility of Occidentalism” de Nathaniel Isaacson (UCLA) și Taiwanul separat prin Yenna Wu (UC—Riverside), “Fracturing Subjectivity and Agency in Ping Lu’s Works: An Example of Taiwan’s Science Fiction”
America latină, care se bucură de un interes crescut din partea mediului universitar-academic prin „panelul” moderat de Craig Jacobsen (Mesa Community College) unde au prezentat lucrări, Andrea Bell (Hamline University): “A Critique of Industrialization in Hugo Correa’s Avatar Stories”, M. Elizabeth Ginway (University of Florida) and Alfredo Suppia (Federal University of Juiz de Fora, Brazil), “Science Fiction in the Cinematic Works of Brazilian Director Jorge Furtado” , Dale Knickerbocker (East Carolina University), “La destrucción de todas las cosas by Hugo Hiriart: A Mexican Postmodern Anti — Apocalypse”, Rachel Haywood Ferreira (Iowa State University), “From Caras y Caretas to Más Allá to www.Axxón: Argentine SF (in) Magazines”.
Africa de Sud a fost reprezentată prin conferința lui Nick Wood (University of Hertfordshire), „An Overview of South African Speculative Fiction”.
„Apocalipsa în literatură și film” a fost tema secțiunii moderate de Jeffrey Hicks (UC Riverside), avîndu-i ca participanți pe Winona Howe (La Sierra University): “Hunger and Starvation, Gambles and Games: Suzanne Collins’s Hunger Games Trilogy”, Michael J. Klein (James Madison University): “Leveling the Playing Field: Post – Apocalyptic Cinema and the New Global Frontier” și Alexis Lothian (University of Southern California): “The Future Stops Here: Alfonso Cuarón’s Children of Men and the Limits of Liberal Possibility”.
Alte secțiunii ale conferinței au „Panel Discussion: What is Global Science Fiction?
Moderator: Rob Latham (UC Riverside), participanți: Istvan Csicsery — Ronay, Jr. ,Nalo Hopkinson, China Miéville, Karen Tei Yamashita ; „Neocolonialism, Global Capitalism, and Monstrous Subalterns”, „ Feminist SF And Utopia”, „SF And Militarism”, „The Cold War and its Legacies”, „Gender And Politics In SF Television”, „Religion, SF and Otherness”, „SF (Multi)Media: History And Theory”.