Interviu cu Ahrvid Engholm, fondatorul suedez al convenției internaționale Baltcon

Ați putea să ne spuneți ceva mai multe despre istoria Baltcon? Cum a apărut ideea organizării unei convenţii regionale, având în vedere că Eurocon-ul funcționa deja de mai mult de douăzeci de ani în acel moment (1993)? Cine a fost inițiatorul ideii şi al regulamentului?

Ahrvid Engholm: Am început contactele cu partea de est a Europei la începutul anilor 80, cu Polonia şi ulterior cu URSS-ul. De asemenea, mai tîrziu, am intrat în contact cu Lituania şi fanii de acolo şi am început să corespondăm (prin scrisori la acea vreme, erau momentele glasnostului şi perestroikăi așa încît corespondenţa şi contactele nu mai erau imposibile). Existase mai devreme o convenție regională scandinavă, Scancon, care a eşuat cîndva la începutul anilor 80. M-am gîndit de ce să nu lansăm o nouă convenție regională de această dată cuprinzînd toate ţările din jurul mării Baltice și profitînd de noua deschidere. Am scris destule scrisori şi ideea a prins rădăcini. Primul regulament (a fost schimbat un pic – la Copenhaga în 2007), a fost de fapt scris de mine şi a fost preluat de „pre-Baltcon”, Conscience 93, de la Stockholm, în 1993 (la care au participat 100 fani dintr-o duzină de ţări, probabil). Oamenii din spatele mașinăriei Baltcon-ului au fost Jorgen Stadje și cu mine din Suedia, şi lituanienii Gediminas Beresnevicius, Romas Buivydas (Vilnius) şi Rolandas Maskoliunas (Kaunas). Eurocon e o chestie foarte bună, dar nu este o convenţie „regională”. Am vrut să lansăm o convenție regională pentru părţi importante din Europa de Nord. Baltcon-ul nu este un concurent al Eurocon-ului. Uită-te la Statele Unite, unde au atît convenții regionale cît şi naţionale, adică Worldcon-ul sau NASFIC (north american science fiction convention), de altfel.

Ce distinge această convenţie de altele, în afară de geografia ţărilor participante?

Ahrvid Engholm: Încercarea (care uneori nu reușește, dar încercăm), de a-i da un caracter mai internaţional, cel puţin pentru partea noastră de lume. Dar a fost, de asemenea, un vehicul destinat intensificării contactelor dintre Est și Vest în Europa de Nord.

Eurocon-ul a făcut asta, de asemenea, dar la o scară europeană. De exemplu, multe dintre Baltcon-urile timpurii au fost în Lituania, unde au făcut eforturi mari pentru a crea un cadru internaţional (cum ar fi existența unor interpreţi în cazul programelor numai în lituaniană). Iar în cazul Baltcon-urilor suedeze majoritatea programelor au fost în engleză.
Există și premii Baltcon?

Ahrvid Engholm: Nu, dar oricine consideră că poate acorda premii poate începe. Dar trebuie să ia în considerare faptul că acordarea premiilor trebuie continuată încît să nu fie doar un eveniment punctual. Cele mai multe Baltcon-uri, au avut desigur, premiile SF naţionale ale ţării gazdă.
Poate vă amintiţi cei mai neobișnuiți oaspeţi ai Baltcon-ului?
Ahrvid Engholm: Cred că ar trebui să vorbesc doar de Baltcon-urile în care am fost implicat direct.

L-am avut ca invitat special pe Jerry Pournelle la „pre-Baltcon-ul” din 1993. E considerat de unii a fi un personaj controversat (opiniile lui politice sînt undeva la dreapta lui Gingis Han), dar pe lîngă faptul că este scriitor de hard SF, este și un bine cunoscut jurnalist specializat în IT și computere. E de fapt un tip foarte sociabil şi cumsecade. E de asemenea, un vechi ofiţer de artilerie al armatei americane, şi un prieten din cadrul comitetului de organizare al Baltcon-ului avînd relații la comandamentul armatei suedeze a reuşit să obțină pentru Pournelle organizarea unui tur al unei baze militare locale, unde l-au lăsat să folosească aruncătorul personal de grenade al regelui Carl Gustaf.

In 1995 i-am avut ca oaspeți pe Norman Spinrad şi soţia sa N. Lee Wood ca Guests of Honour, Norman fiind renumit ca un fel de copil teribil, dar, de asemenea un tip foarte OK. (Dar a explodat cînd a aflat de un editor suedez care îi publicase una dintre cărţi fără să plătească. Nu știu cum și dacă s-a rezolvat – Cred că a luat nişte bani pînă la sfîrşit.). Spinrad a scris un roman semi-celebru numit „Primăvară rusească” – despre evenimentele din Rusia, după încheierea aşa-numitului Război Rece. Am fost și eu Fan-Guest of Honour la cîteva Baltcon-uri ne-suedeze, dar nu sînt un personaj atît de neobișnuit – cel puțin așa cred.

Care sînt cei mai cunoscuți autori SF care trăiesc în ţările din jurul Mării Baltice, în opinia dumneavoastră? Există teme speciale în lucrările lor, specifice pentru zona baltică?

Ahrvid Engholm: Nu-mi place să vorbesc prea mult despre cărţi vechi şi autori de demult, pentru că de multe ori nu-mi amintesc, cel puţin în cazul în care au trecut ani de cînd le-am citit. Şi, la asta se adaugă faptul că eu – ca mulții alții, de altfel – sînt într-o mare măsură concentrat asupra pe SF-ului și Fantasy-ului anglo-saxon. Nu sînt ceea ce în suedeză se numește „litteraturvetare” (termen referitor la studii academice filologice), aşa că aș dori să lăsăm analiza temelor și motive literare pentru altcîndva … În domeniul fantasticului aș spune că cele mai importante țări din zona baltică, ar fi Rusia, Finlanda, Germania şi într-o oarecare măsură Polonia. În ceea ce privește Rusia, ştiu, desigur, despre fraţii Strugațki şi, încă despre unul-două nume (Evgheni Zamiatin, autorul clasicei distopii „Noi”, de exemplu). Din Finlanda vine Johanna Sinisalo, care în anul 2000 a cîştigat cel mai important premiul literar finlandez, Premiul Finlandia, pentru cartea ei „Nu înainte de apusul soarelui”. Şi, bineînţeles, Tove Jansson, cu poveștile ei de renume mondial despre moomini. Mişcarea SF finlandeză este disproporționat de activă, în comparaţie cu populaţia Finlandei ( 5,37 milioane- n.t.) cu Finncon-uri imense (ultimele ediții au avut 15.000 de participanți ; ediția din 2011 va avea loc în cadrul Universității din orașul Turku între 15-17 iulie și-i va avea ca invitați pe Richard Morgan, Nalo Hopkinson, cîntăreața canadiană Himeka, și dirijorul japonez Yukihiro Notsu, care a colaborat cu filarmonicile din București, Tîrgu-Mureș și Satu Mare) şi mai multe reviste SF de calitate. Finlandezii au mulţi autori locali (și nu numai locali, precum Hannu Rajaniemi, cunoscut în întreaga lume – n.t.). În Germania există de asemeni mai mulți autori. Fără un motiv special, cu excepţia faptului că l-am întîlnit şi a fost tradus în suedeză, îl pot menţiona pe Erich Simon, cu el am avut o lungă discuţie cu timpul Worldcon-ului 1990, chiar în jurul momentul căderii Zidului Berlinului. Era din ceea în curînd după aceea a dispărut, RDG. Doar unul dintre numele din memoria mea – mai sînt mulți, mulți alții. Polonia, se pare, a fost dominată de figura covîrşitoare a lui Stanislaw Lem. Cînd am fost la ConTricity/Baltcon, acum cîţiva ani am aflat că mulţi credeau că Lem părea să fie într-un turn de fildeş. În cazul în care trebuie să menţionez Suedia, numele cel mai cunoscut este Sam J. Lundwall, deşi nu prea mai scrie. Publică în continuare „Jules Verne Magasinet”, totuşi. A fost de asemenea activ în SF-ul internaţional (cum ar fi World SF), şi ca editor. Lundwall a fost printre primii occidentali (deja din anii 70), care au încercat de a deschide conexiuni între vest și est în SF & Fantasy.
În 2009 Baltcon-ul a avut loc în Rusia. Știu occidentalii ceva despre SF-ul rusesc? Ați citit vreunul dintre autori ruși de SF? Dacă da, vă rugăm să spuneţi cîteva cuvinte despre autorii de care vă amintiţi şi operelor lor.
Ahrvid Engholm: I-am citit doar pe frații Strugațki. Am două-trei culegeri de povestiri SF rusești, unele publicate în S.U.A. sau Marea Britanie (editate de Brian Aldiss sau Frederik Pohl), şi altele publicate chiar la Moscova de către o editură pentru export care a exista în perioada URSS-ului (pentru promovarea culturii sovietice, se editau cărţi în limbi străine). Dar nu-mi amintesc vreo povestire din acele aceste volume – a trecut mult de cînd le-am citit. Dar ceea ce îmi aduc aminte din frații Strugațki este desigur romanul lor, „Picnic la marginea drumului”, care inspirat mai tîrziu filmul „Călăuza” a lui Andrei Tarkovski, peliculă celebră în întreaga lume – un film foarte hipnotic şi „artistic”. Ştiaţi că Tarkovski a făcut ultimul său film în Suedia? Pe frumoasa insulă Gotland din Marea Baltică (titlul este „Jertfa”), care este de fapt, de asemenea, un film SF, deoarece acțiunea se petrece în primele zile ale celui de al treilea război mondial. I-am întîlnit pe frații Strugațki şi i-am intervievat, cu ajutorul unui interpret, la Worldcon-ul de la Brighton, Marea Botanie în 1987. Interviul meu a fost apoi difuzat de Radio Suedia Internațional iar un fragment a fost prezentat în cadrul „Știrilor culturale” ale radiodifuziunii suedeze). Practic nu-mi place să vorbesc prea mult despre „povestirile pe care le-am citit”, pentru că am o memorie foarte proastă…

Baltcon-ul din 2009 va celebra aniversarea a 15 ani a convenției. Cum aţi aprecia tot ceea ce a fost făcut timp de 15 ani? Ce a dat, în opinia dumneavoastră, Baltcon-ul fanilor?

Ahrvid Engholm: Baltcon a ajutat prin crearea de conexiuni mai strînse între Est și Vest în cadrul fandomului european. Dezvoltarea după aşa-numitul Război Rece (care, desigur, n-a fost război – dar rece a fost, uneori la punctul înghețului) a fost atît de rapidă în anii 90 şi pînă în prezent, încît, probabil, o mulţime din aceste evoluții s-ar fi întâmplat și fără Baltcon. Dar îmi place să cred că a ajutat. De exemplu, prietenul meu Jorgen a întîlnit-o pe Audronė, lituaniana care i-a devenit soţie la Baltcon. N-aș fi fi vizitat Lituania, Letonia, Estonia şi Polonia fără Baltcon-uri (şi acum, în cele din urmă, sperînd să nu apară probleme de viză), Rusia). La Baltcon-urile suedeze din zona baltică au venit peste 40-50 de persoane diferite, care altfel nu ar fi venit în Suedia.

În cursul existenței sale de 15 ani, Baltcon-ul a avut loc de două sau trei ori în unele dintre cele zece ţări participante (chiar de patru ori în Lituania !) și niciodată în Norvegia şi Rusia. Ce părere aveţi despre acest lucru?

Ahrvid Engholm: Fandomul lituanian a fost unul dintre fondatori, încît organizarea Baltcon-ului în Lituania a fost ceva natural. Norvegia a fost întotdeauna un pic ”alături” – nu este de fapt o naţiune baltică, dar a fost inclusă datorită conexiunilor sale culturale cu Suedia și Danemarca. Rusia a fost întotdeauna pentru mulţi din Occident atît o enigmă şi o „ameninţare”. O ţară atît de uriașă, partea dominantă a estului în timpul războiului rece. Poate că mulţi simt ceva „frică” față de Rusia? Dar au fost întotdeauna mici circumstanţe, şi nici un pic de calcul sau vreo conspirație privind locul organizării Baltcon-ului. Practic, Baltcon-ul se organizează în orice țară care are capacitatea de a organiza convenția, de a cîștiga licitația şi prezintă o ofertă decentă.

Baltcon-ul rusesc va fi combinat cu Interpresscon-ul din Sankt Petersburg, care va sărbători, de asemenea, aniversarea a douăzeci de ani . Ce știți despre această convenţie? Cînd şi cum aţi aflat despre Interpresscon? Aţi putea împărtăşi cîteva opiniile preliminare despre Interpresscon?
Ahrvid Engholm: Tot ce ştiu despre Interpresscon este de la tine, prietene Kiril Pleșkov (ne-am întîlnit la cîteva convenții şi m-ai vizitat la Stockholm). Am înţeles că este a doua mare convenție rusească, avînd cîteva sute de participanţi, şi că e celebră prin faptul că Boris Strugațki înmînează Premiul Melcul de Aur. Mi s-a spus că este bine organizată, un pic mai „pro” decît „fan” şi că te poți aştepta ca mulţi dintre participanţi să înţeleagă limba engleză, dar cea mai mare a programului va fi în rusește. (Sfatul meu ar fi ca organizatorii Interpresscon să aducă interpreţi de engleză pentru cel puţin unele dintre programe !). Poate fi un pic cam greu să obții viza rusească aşa că aș dori ca Rusia şi Uniunea Europeană să încheie un acord privind intrarea fără viză în Rusia a cetățenilor europeni. Faceți publicitate cît mai extinsă pentru convenție, încercați să ajutați la obținerea vizei, oferiți programe şi/sau interpreţi în engleză, şi toate acestea vă vor ajuta. Dar am înţeles că Sankt Petersburg este un oraș frumos. Ar trebui să fie, pentru că a fost fondat pe pămînturi ce-au aparținut Suediei … şi asta ajută mult !

Interviu de Kiril Pleșkov.

Textul a fost tradus și postat pe site-ul SRSFF cu permisiunea lui Ahrvid Engholm, căruia îi mulțumim.

Traducere de Cristian Tamaș.

Baltcon-ul s-a născut după căderea vechile regimuri comuniste din Europa de Est, cu un „pre-Baltcon” în 1993 (adoptarea statutului Baltcon) şi primul Baltcon oficial la Vilnius, Lituania în 1994 (și de atunci încoace s-au organizat Baltcon-uri practic în fiecare an, consecutiv într-o țară din estul Europei (Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Rusia ) și apoi într-una din vestul continentului (Danemarca, Finlanda, Suedia, Germania).

Edițiile Baltcon (1994-2009)

1994 : Baltcon (Lithuanicon): 24 – 26 iunie, Vilnius, Lituania
1995 : Baltcon (Conscience): 4 – 6 august, Stockholm, Suedia
1996 : Baltcon (Lithuanicon/Eurocon): 25 – 28 aprilie, Vilnius, Lituania
1997 : Baltcon (Ratzecon): 25 – 27 iulie, Ratzeburg, Germania
1998 : Baltcon (Lithuanicon): 14 – 17 mai, Vilnius, Lituania
1999 : Baltcon (Junicon): 18-20 iunie, Stockholm, Suedia
2000: Baltcon (Polcon/Eurocon): 2-6 august, Gdynia, Polonia
2001: Baltcon (Finncon): 14 – 15 iulie, Jyväskylä, Finlanda
2002: Baltcon (Latcon): 20 – 22 septembrie, Riga, Letonia
2003: Baltcon (Finncon/Eurocon): 1-3 august, Turku, Finlanda
2004: Baltcon (Estcon): 16 – 18 iulie, Rakvere, Estonia
2005: Baltcon (Concieve): 17 – 19 iunie, Göteborg, Suedia
2006 : nu a avut loc
2007: Baltcon (Eurocon): 21 – 23 septembrie, Copenhaga, Danemarca
2008: Baltcon (Lithuanicon): 2 – 4 mai, Kaunas, Lituania
2009: Baltcon (Interpresscon): 30 aprilie – 3 mai, Sankt-Petersburg, Rusia
2010: nu a avut loc

SUEDIA SF – Ahrvid Engholm

Data apariției fandomului : 1949 (primul club SF, fondat de Denis Lindbohm, Malmö).
Prima convenție organizată: Luncon, Lund (1956).
Cele mai importante convenții : Swecon, convenția naţională suedeză, organizată în fiecare an, cu 80 – 250 participanţi, a avut loc la Stockholm, Uppsala şi Linköping. De obicei în Suedia se organizează două-trei convenții în fiecare an. Anul acesta, Swecon va avea loc împreună cu Eurocon-ul (17-19 iunie, Stockholm).
Alte activități: Un fanzin bilunar numit SFF (Sveriges Fanzine Förening), diferite liste de discuţii (din care Sverifandom este cea mai mare, există, de asemenea, lista Skriva destinată scriitorilor), Fundația memorială Alvar Appeltofft, mai multe fonduri ale fanilor ( fonduri destinate achitării costurilor de călătorie a fanilor la convenţii); librăria SF-Bokhandeln, care există acum atît în Stockholm cît şi în Göteborg.
Premii SF&F : Premiul anual Alvar Appeltofft (un premiu destinat activităților fanilor SF), SFF Poll (pentru activităţi de editare de fanzine).
Alte premii similare şi/sau evenimente: în ultimii cinci ani au avut un mare Festival Fantasy în Stockholm („oraşul vechi”), la sfîrşitul lunii august, un concurs anual de povestiri, prezentat în timpul Swecon-ului; cluburi SF au întruniri periodice şi mai există și întîlniri din pub-uri.
Cele mai important cluburi SF&F: Skandinavisk Förening för Science Fiction, Stockholm; Europeisk Förening för Science Fiction, Uppsala; Linköpings Science Fiction Förening, Linköping; Sigma Terra Corps, Stockholm; Club Cosmos, Göteborg; Sveriges Fanzine Förening. Există șase grupuri Tolkien, trei cluburi Star Trek, un club B5, şi nenumărate grupuri de role playing (care n-ar trebui luate în considerație).
Reviste şi fanzine SF : „Jules Verne Magasinet”, „DAST Magazine” ( Detective, Agent, Science fiction, Thriller stories); unele semipro : „Minotauren”, „Mitrania”, „SF-Forum”; fanzinele tind să aibă publicare neperiodică dar cele mai multe dintre ele sunt distribuite prin organizația Sveriges Fanzine Förening (SFF); unele fanzine sunt clubzine, ca „Spektra SF” a SFSF sau „Månblad Alfa” a LSFF; unele sînt electronice (cum ar fi newsletterul „Science Fiction Journalen”).
Webzine, site-uri: sînt prea multe. Accesați „SF-Fandom i Norden” (Fandomul SF din nord) la adresa www.lysator.liu.se/ ~ unicorn / fanilor / diverse.html, şi veți găsi suficiente link-uri ; site-ul este administrat de către Hans Persson.
Romancieri: Sven Christer Swahn, Lars Gustafsson, Kristoffer Leandoer, Christina Brönnestam, Per Jorner, Karolina Bjällerstedt Mickos, Lars Jacobsson, Bertil Falk ; „vechea gardă” nu a mai scris romane de ceva timp, dar aici îi includem pe Bertil Mårtensson, Sam Lundwall , Denis Lindbohm şi Börje Crona.
Autori de povestiri : Majoritatea celor menţionați mai sus, plus Rickard Berghorn, Peter Fisk, Gabriel Nilsson, Ahrvid Engholm, Cecilia Stesser, Bo Stenfors, şi alții.
Ahrvid Engholm, născut pe data de 6 ianuarie 1959 la Stockholm, Suedia este fan , autor, editor, colecționar, istoric al fandomului suedez, jurnalist independent. Din 1976 cînd a participat pentru prima dată la o convenție, este foarte activ în fandomul scandinav și internațional. A debutat în 1984 în revista SF suedeză „Jules Verne Magasinet” și a publicat optzeci de texte SF și culegerea proprie de povestiri „Crimă pe Lună” (Mord på Månen, 2006). A editat două antologii de texte SF în engleză aparținînd fanilor suedezi, intitulate „Swede Ishes 1” și „Swede Ishes 2”.

Este autorul enciclopediei fandomului suedez, „Fandboken” și a compilației video, „Filmfandom”, o colecție de înregistrări video ale activităților fandomului suedez.

A colaborat la revista Locus cu articolele, „SF in Sweden” (1987), „SF in the Nordic Countries” (1995), „A Magazine of the Fantastic from 1682” (1998). A inițiat SKRIVA, lista de e-mailuri și discuții destinată autorilor suedezi. Este editorul newsletterului „Science Fiction Journalen”. A fost organizatorul și unul dintre inițiatorii primului Finncon (King-Con 1982) și al Baltcon-ului, prima convenție baltică. A lansat fanzinele VHECKANS AVFENTYR, FANYTT, SMORGASBOARD, care totalizează peste 500 de numere. A fost Fan Guest of Honour la Nasacon 1984, Lituanicon 1994, Finncon 1999, Finncon 2001 și a făcut parte din comitetele organizatorice a zece Nasacon-uri, mai multe Swecon-uri și Conscience.

Premii : Premiul Alvar Appeltofft , 1978; Premiul Eurocon pentru cel mai bun fanzin, 1996.

Textele au fost traduse și postate pe site-ul SRSFF cu permisiunea lui Ahrvid Engholm, căruia îi mulțumim.

Traduceri de Cristian Tamaș