„Australia are un domeniu vibrant și bogat al ficţiunii speculative, deoarece avem o tradiţie foarte puternică a lecturii şi biblioteci bine organizate și dotate. Sistemul nostru de învăţământ este destul de bun și sîntem încurajaţi să gîndim într-un mod vast şi să punem întrebări. Toate aceste lucruri conduc la imaginarea lui <ce-ar fi dacă> ? – Kaaron Warren

Gillian Polack: Cînd am citit prima dată un text de-al tău, cineva te-a descris ca pe „zeița horror-ului domestic”. Poți să-mi spui cîte ceva despre povestirile tale care au dus la această descriere ( și despre lucrările din antologia ta, „The Grinding House”, îndeosebi) ?

Kaaron Warren: Cred că, probabil, titulatura aceasta se referă mai mult la mine, decît la poveștile mele. La faptul că sînt o „mamă tip voluntară la cantină care stă acasă”. Asta e partea domestică ! Deşi, eu scriu despre familii şi relaţiile personale. În cele mai multe dintre povestirile mele, acele relaţii personale şi modul în care se dezvoltă conduc povestea. Eu scriu despre viața oamenilor, numai că aceste vieţi sînt adesea întunecate şi deraiate. Povestirile mele din volumul „The Grinding House” ar putea fi numite domestice, pentru că în ele examinez modul în care trăiesc oamenii. Povestirea „A Positive” este despre un cuplu în vârstă şi ceea ce fac ei pentru a rămîne sănătoşi. Nu e ceva „drăguț”. „Skin Holes” este o sucită poveste de dragoste despre un viitor în cazul în care dietele drastice de înfometare şi body piercing-ul reprezintă norma. Nuvela „The Grinding House ” este o poveste despre sfîrșitul lumii ce se concentrează în mare parte asupra felului în care indivizii fac faţă modului în care se încheie totul. Cred că detaliile sînt deosebit de importante în povestire. Să experimentezi o mică parte a unei lumi sau un eveniment în detaliu este mult mai semnificativ pentru a obţine o imagine de ansamblu. Așadar istorisirea mea a unei povești la nivelul individului dă sens lumii mai mare.

Gillian Polack: Primul tău roman, „Slights”, este un horror foarte întunecat, dar cel de al doilea este altceva. Poți să ne spui cum ai scris „Slights” şi „Walking Tree” și de ce sînt atît de diferite?

Kaaron Warren: Fiecare poveste pe care o scriu vine dintr-un loc foarte diferit. Odată ce am spus o poveste, mă simt complet detașată de ea. Cel de al treilea roman al meu, „Mistification”, este din nou foarte diferit, şi romanul pe care tocmai l-am terminat, da, sunt diferite. „Slights” a fost scris într-un mod…foarte organic. Am scris prima scenă din interiorul camerei întunecate a vieții de apoi a lui Stevie, așa că am putut să-mi constitui distribuția de personaje secundare necesare pentru a putea broda poveşti despre ele. Acele povești m-au ajutat la crearea complexității personajului lui Stevie, pentru a confirma ce fel de persoană a fost. Am scris primul proiect aproape într-o stare de flux al conştiinţei, într-o perioadă foarte intensă de trei luni, când am avut un grant din partea guvernului federal australian. Apoi am scris din nou şi din nou, pentru că primeam opinii de la persoane diferite şi scriam pe măsură ce reciteam.

Scrisul la romanul „Walking the Tree” a fost mai organizat. Ştiam întreaga poveste printr-o singură străfulgerare de inspiraţie. Decorul, personajul Lilah, şi din ce ar consta călătoria ei. A fost nevoie de mai multe luni de documentare şi reflecție înainte de a începe să scriu. Documentare privind vindecarea prin remedii acvatice, despre limbile şi oamenii care trăiesc în regiunea Amazonului. A fost fascinant, și am învățat o mulțime. Am creat lumea romanului, cu toate comunităţile sale, şi am desenat o hartă. Odată ce totul a fost clar în capul meu, şi am avut o mulţime de idei privind nume personajelor bazate pe denumirile indigene ale copacilor, am început să scriu. Scrisul curgea foarte bine. Mi-a plăcut acest proces. Interesant, în timp ce scriam prin ochii personajului Lillah, o altă voce s-a făcut auzită, cea a lui Morace, unul dintre copii. În acelaşi timp, citeam mult împreună cu fiul meu. El își citea cartea, eu o citeam pe a mea, şi aveam scurte conversații despre lecturile noastre. M-am gîndit, „nu ar fi bine dacă am citi aceeaşi carte ? ”și iată de unde provine ideea de a scrie „Walking the Tree” de două ori. Puteţi parcurge romanul din perspectiva lui Morace, de asemenea. Cred că adulţii pot citi povestea lui şi pot obţine unele introspecţii ale evenimentelor din roman, iar copiii o pot citi ca pe o poveste unitară.

Gillian Polack : Ai petrecut trei ani în Fiji. A schimbat această experiență conştiinţa ta de a fi australiană şi modul în care incluzi această conştientizare în ficţiunea ta?

Kaaron Warren: Atunci când trăieşti în străinătate, devii identificat prin naţionalitate, ceea ce a fost o experiență interesantă. Deci în timp ce conştientizarea mea asupra sinelui nu s-a schimbat, în timp ce am trăit acolo am făcut parte dintr-un grup numit „Australienii”, la fel cum erau „Neo-zeelandezii”, „Americanii”, „Japonezii” şi mulți alții. Aceasta m-a făcut mai conștientă de micile detalii culturale care creează o diferență în modul de a spune o poveste. Felul de poveşti care îmi plac ar putea diferi de cele pe care cei născuți în Fiji le-ar spune. Adesea ei spun povești bazate pe realitate. Acel adevăr poate include credinţa în spirite care nu este inerentă în psihicul australian, aşa de exemplu, când am fost în căutarea unor poveşti cu fantome pentru o antologie, am găsit puţine istorisiri tip „horror” cu fantome, și mult mai multe poveşti despre fantome „cunoscute”, adică poveşti cu fantome despre rude şi prietenii. Am scris o serie de povestiri avînd acțiunea în Fiji în timp ce am fost acolo, dar cred că toate au încă vocea mea australiană, datorită universului meu interior. Când mă gândesc acum la asta, îmi dau seama că poveștile pe care le-am scris de la revenirea mea acasă au fost destul de puternic australiene. Cred că asta s-a întîmplat pentru că sînt revigorată de ţara în care trăiesc, de peisajul ei, în special.

Gillian Polack: Te-ar deranja să ne oferi o bibliografie (doar a cărţilor tale ) ?

Kaaron Warren:

The Grinding House”, CSFG Publishing, 2005, colecţie de povestiri. Nominalizată la Premiul Ditmar, a obținut Premiul Australian Capital Territory Writing and Publishing.

Slights”, Angry Robot Books, 2009, roman. Premiul Ditmar pentru ficţiune, Premiul Critics Circle Canberra pentru ficţiune şi Premiul australian Shadows pentru cel mai bun roman horror.

„Mistifications”, Angry Robot Books, 2009, roman.
Walking the Tree”, Angry Robot Books, 2010, roman.
Dead Sea Fruit”, Ticonderoga Press, 2010, roman.
Pe blogul meu, http://kaaronwarren.wordpress.com/ puteți citi povestiri și lista locurilor unde am fost publicată.

Traducere de Cristian Tamaș.

Traducerea și postarea interviului pe site-ul SRSFF s-au făcut cu acordul autoarei, Gillian Polack, corespondent SRSFF pentru Australia și Noua Zeelandă.

Kaaron Warren, scriitoare australiană de horror, science fiction și fantasy. Este considerată una dintre cele mai relevante scriitoare de horror din lume, alături de Sarah Langan, Mira Grant (S.U.A), Gemma Files (Canada), Sarah Pinborough (Marea Britanie).

Povestirile sale au obținut premiile Ditmar și Aurealis.

Nominalizări

  • 2008 Ditmar Award, povestire: „His Lipstick Minx”
  • 2006 Ditmar Award, culegere de povestiri: „The Grinding House
  • 2006 Australian Shadows Award: „The Grinding House
  • 2007 Aurealis Award, povestire horror: „Woman Train
  • 2007 Aurealis Award, povestire horror: „Dead Sea Fruit
  • 2004 Aurealis Award, povestire SF: „State of Oblivion
  • 2002 Aurealis Award, povestire fantasy: „The Speaker of Heaven
  • 2001 Aurealis Award, povestire fantasy: „The Left Behind
  • 1999 Aurealis Award, povestire horror: „The Glass Woman
  • 1997 Aurealis Award, povestire horror: „The Hanging People
  • 1996 Aurealis Award, povestire horror: „Skin Holes
  • 1996 Aurealis Award, povestire fantasy: „The Blue Stream

Gillian Polack (n. în 1961, Melbourne, Australia), scriitoare și editoare australiană în domeniul ficțiunii speculative. Absolventă a Universității Melbourne, masterat la Universitatea din Toronto (Ontario, Canada), doctor în filosofie la Universitatea din Sydney. Locuiește în Canberra, capitala federală australiană, unde predă

la Universitatea Națională Australiană.

A publicat o duzină de povestiri începînd cu 1981, printre care „The Performance” (Victorian Government Ministry for the Arts Award), finalistă la Premiul Ditmar 2010 pentru romanul „Life Through Cellophane”.

Povestirea „Happy Faces for Happy Families” a fost publicată în antologia lui Ellen Datlow, „Year’s Best Fantasy and Horror” , 2004 iar „Impractical Magic” a apărut în antologia „Year Best Fantasy and Horror”, 2005 a editorilor Link/Grant/Datlow.

Primul roman, „Illuminations” a fost lansat în 2002 și are în lucru romanul „The Art of Effective Dreaming”. Antologia „Baggage” i-a fost publicată în 2010, la aceasta colaborînd K.J.Bishop, Jack Dann, Kaaron Warren și Jennifer Fallon.

Gillian este și co-editor al revistei „Masques”, publicată de Canberra Speculative Fiction Guild.

Cristian Tamaș