Cristian Tudor Popescu: La Surduc, am trăit cele mai libere momente din viaţa mea de muncitor cu pixul !

În plină dictatură a lui Ceauşescu, lugojenii reuşeau performanţa de a organiza un eveniment de nivel naţional care ieşea cu mult din tiparul „manifestărilor omagiale” ale epocii.

În toamna lui 1985, Convenţia Naţională de Science Fiction RomCon, desfăşurată la Lugoj, a reunit personalităţi importante ale României de dinainte şi de după 1989.

Deşi la ora actuală, Cristian Tudor Popescu este cunoscut în ipostaza de gazetar emblematic pentru întreaga breaslă, la acea oră el era un tânăr pasionat de literatura ştiinţifico-fantastică. Debutul literar al Cristian Tudor Popescu s-a produs la tabăra de creaţie de la Surduc, care a precedat Convenţia de la Lugoj şi unde a luat primul său premiu din carieră.

Evenimentul de la Lugoj a fost precedat de prima tabără SF organizată în vestul ţării, la Surduc, în august 1985. Oficial, ea s-a numit “Concursul de literatură şi artă de anticipaţie – Surduc 1985”. Printre cei care au debutat cu literatură SF la această tabără de creaţie s-a numărat şi Cristian Tudor Popescu, care a luat chiar Premiul I cu povestirea „Cassargoz”.

Contactat telefonic, Cristian Tudor Popescu a rememorat cu mare plăcere clipele petrecute atunci: “Au fost frumoşi anii aceia… negrii anii ‘80, pentru că, dincolo de presiunea politică din jur şi de presiunea cenuşiului agresiv al vieţii de fiecare zi, reuşeam pe atunci, ca scriitori, să ne izolăm în locuri mai mult sau mai puţin sălbatice. Lângă Lugoj, îmi amintesc că am fost pe malul unui lac – Surduc se numea, dacă îmi amintesc bine. Acolo, la Surduc a fost întâlnirea scriitorilor SF şi a iubitorilor acestui gen de literatură – fani sau “groupies”. Erau nişte momente de libertate greu de uitat, chiar dacă securiştii erau şi ei prezenţi. Unii îşi declarau ocupaţia de la bun început, ne spuneau ce au de făcut şi ne rugau – vedeţi-vă de activităţi, numai să nu creaţi probleme. În urma “atingerii” cu noi, câţiva dintre ei chiar au devenit fani SF ! De la Surduc, îmi amintesc nopţile de acolo, era un cer foarte senin, cu stele multe şi făceam cenaclul la lumina focului de tabără. În ciuda faptului că fusesem preveniţi, mai erau şi momente de “deraiere” în care fatalmente ajungeam la analize de lucrări “distopice”, care prezentau nişte lumi foarte întunecate. Era, în primul rând, un spaţiu al prieteniei. Pe atunci trăia Dan Merişca, care a fost sufletul mişcării science-fiction din anii 80, cu capacitatea lui extraordinară de a aduna oamenii şi a-i ţine împreună.
Pot să spun că acelea au fost poate cele mai libere momente din viaţa mea de muncitor cu pixul! Nu pot uita acele nopţi, acele zile în care scriam, acele seri în care ne citeam unii altora ce am scris, modificam totul din mers… Era o muncă literară colectivă, făcută însă benevol, nu aşa cum fuseseră colectivizaţi forţat ţăranii”.

Fenomenul SF al anilor ’80 era unul impresionant. La acea oră, în ţară existau nu mai puţin de 80 de cenacluri science fiction, care însumau 2.000 de membri şi circa 40 de reviste, numite fanzine.

“Însă, în spatele acestor momente frumoase, de libertate cum le percepeam noi, se aflau nişte calcule reci, cinice, ale activiştilor de partid care doreau, prin încurajarea acestei mişcări, pentru că vorbeam de o mişcare încurajată şi supravegheată în acelaşi timp de către activul de partid, deci prin această mişcare de amatori, subminarea scrisului profesionist, a Uniunii Scriitorilor, considerând că la un moment dat se va spune: păi, ce e meseria asta de scriitor? Oricine poate să scrie, nu-ţi trebuie niciun fel de studii. În plus, exista şi o conotaţie ateistă. În epocă, pe lângă simpozioanele organizate în mod natural de către noi, cu teme alese de noi, au fost şi unele simpozioane organizate forţat, pe baza comenzii venite de la judeţ, iar astea aveau de regulă un caracter anti-religios. Chiar a fost un mic scandal la un moment dat cu un tovarăş cu rang destul de înalt care n-a înţeles ce e cu “sfântul” ăla care apare mereu pe la manifestările noastre literare. Era vorba de SF!” – spune Cristian Tudor Popescu.

Lugojul a fost singurul oraş nereşedinţă de judeţ care a găzduit RomCon-ul înainte de Revoluţie, calea fiind deschisă în octombrie 1984, prin organizarea fără cusur a Zilelor Cenaclului “Sirius”, cu invitaţi din toată ţara. Convenţia Naţională de la Lugoj s-a desfăşurat în patru locaţii: Casa de Cultură a Sindicatelor, Clubul Tineretului, Liceul „Coriolan Brediceanu” şi Cinematograful „23 August”. Organizatorul principal a fost Cenaclul „Sirius” din Lugoj, alături de Clubul Tineretului din oraş, al cărui director, Mircea Stanca, a plătit ulterior cu funcţia pentru simplu fapt că se dedicase prea mult unui eveniment care, pe alocuri, s-a abătut de la “linia” oficială.

Invitați de onoare au fost cosmonautul Dumitru Prunariu, Alexandru Mironov, Ioan Eremia Albescu, redactor-şef al revistei “Ştiinţă şi Tehnică”, Dan Ursuleanu, redactor la Radio România, coordonator al emisiunii SF „Steaua Polară”. Au participat aproape 40 de cenacluri SF din toată ţara, printre care Helion şi H.G. Wells din Timişoara, Quasar din Iaşi, Solaris din Bucureşti, Henri Coandă din Craiova, Alphaville din Arad, Aergistal din Cluj-Napoca, Antarg din Piteşti, etc. Din Cenaclul „Sirius” făceau parte pe atunci, Laurenţiu Nistorescu, Antuza Egher (Genescu), Constantin Buiciuc, Tinu Pârvulescu, Adriana Weimer, Romulus Popovici, Nicolae Toma dar şi talentatul grafician Radu Cătăniciu.

În ciuda şicanelor şi a interferenţelor organizatorice, Convenţia de la Lugoj a reuşit performanţa de a prezenta, în premieră absolută, filme ştiinţifico-fantastice care făceau furori în epocă, unele dintre ele fiind retrase de la difuzare imediat după lansarea în cinematografe. Proiecţiile de la Lugoj s-au făcut atât pe marele ecran, cât şi pe video.

De exemplu, „ET”, celebrul film al lui Steven Spielberg, care nu se dăduse încă la cinema, a avut premiera naţională la Lugoj. Alături de arhicunoscuta producţie „Luana”, cu Raquel Welch în rolul principal, au rulat filme ce puteau fi văzute doar la cinematecile cu circuit închis, precum „Metropolis” al lui Fritz Lang, „Odiseea spaţială 2001” a lui Stanley Kubrick sau „War Games”. Deşi vizionarea de la Lugoj era aprobată de Ministerul Tineretului, acesta din urmă a fost până la urmă retras din cinematografe…”

Cristian Ghinea

Text preluat cu acordul autorului.