Când a apărut monumentala Istorie critică a literaturii române, fandomul a fost indignat de următoarea afirmaţie a autorului: după 1990, literatura SF pare să fi dispărut.
Să încercăm, totuşi, să înţelegem de ce a făcut Nicolae Manolescu o asemenea afirmaţie, pentru că eu nu mă îndoiesc de sinceritatea ei.
De unde putea să afle domnul Manolescu de realizările fandomului?
Înainte de 1990, existau puţine edituri, cât să le numeri pe degetele unei mâini. Titlurile ce apăreau într-un an erau şi ele puţine, dar tirajele erau mari (chiar enorme, în comparaţie cu ce se întâmplă în zilele noastre). Iar distribuţia de carte, centralizată, făcea astfel ca fiecare librărie să primească măcar câteva exemplare din fiecare carte. Astfel, dacă te duceai din când în când la librărie, puteai să afli tot ce se publicase în ultimul timp. În plus, revistele literare (multe şi cu tiraj mare, ce se găseau la aproape toate chioşcurile) conţineau informaţii despre toate cărţile apărute.
După 1990, situaţia s-a schimbat radical. Avem sute de edituri, nu mai există o firmă de distribuţie de carte la nivel naţional, se publică uneori cărţi în tiraje reduse. De fapt, oricine poate publica o carte într-un tiraj de o sută de exemplare, pentru o sumă destul de rezonabilă, iar apoi împarte exemplarele prietenilor. Cum să afli ce cărţi au apărut? Nici măcar fandomul nu ştie tot ce apare – asta în condiţiile în care membrii fandomului cunosc blogurile şi site-urile care anunţă asemenea apariţii. Însă cineva din afară… n-are nici o şansă.
Deci domnul Manolescu putea să afle ce s-a mai publicat în domeniu literaturii SF din două surse: de la membrii Uniunii Scriitorilor şi din listele de premii acordate de aceaşi uniune.
Însă, din diferite motive, după 1990 autorii de literatură SF nu s-au îngrămădit să intre în USR. Asta şi pentru că USR nu are o secţie de literatură SF şi fantasy, după cum nu are nici pentru literatură poliţistă sau de aventuri. Toate astea sunt îngrămădite în secţia de literatură pentru copii şi tineret. Mai mult, autori importanţi înainte de 1990 – C. T. Popescu, Bogdan Ficeag, Dănuţ Ungureanu – s-au dedicat publicisticii. C.T. Popescu a intrat până la urmă în USR, dar în secţia de proză, renunţând să mai aibă de-a face cu SF-ul. Cam acelaşi lucru l-a făcut şi Radu Pavel Gheo. Iar alţi autori, care intraseră în USR în secţia de literatură pentru copii şi tineret – ca Rodica Bretin – au solicitat să fie transferaţi în secţia de proză.
Din punct de vedere al USR, se părea că activitatea literară în domeniul SF încetase. Abia în ultimii doi ani, uni autori de literatură SF şi-au exprimat dorinţa de a deveni membri ai USR – iar filialele din Bucureşti şi Timişoara i-au primit cu braţele deschise. Din nefericire, din cele povestite de Victor Martin, se pare că situaţia nu e la fel peste tot…
Cam la fel au stat lucrurile şi în domeniul premiilor USR. Înainte de 1990, USR a acordat mai multe premii unor cărţi ale unor autori SF, a premiat şi povestiri cu diferite ocazii – adică literatura SF se bucura de atenţie. După 1989, premiile primite de autori remarcaţi în domeniul literaturii SF au fost acordate pentru volume de critică literară sau biografii – adică pentru cărţi ce puteau fi considerate literatură pentru copii şi tineret.
Însă acordarea premiilor USR nu e o treabă prea simplă. Aceste premii se acordă doar membrilor USR sau volumelor de debut. Iar cei care considerau că volumele lor merită premiate trebuie să depună cărţile la USR – la o anumită persană, până la o anumită dată. Adică era nevoie să ştie aceste lucruri, trebuia să li le spună cineva. Un premiu pentru debut înseamnă nu numai recunoaşterea valorii cărţii, ci şi dreptul de a intra în USR cu o singură carte. Dacă Marian Truţă şi Cristi Teodorescu au ratat această ocazie, sper ca debutanţii din acest an – Adrian Buzdugan şi Oliviu Craznic – să fie sprijiniţi de editurile care i-au publicat şi să beneficieze de recunoaşterea pe care o merită.
Deci, concluzia e una singură: din punctul de vedere al domnului Nicolae Manolescu, activitatea literară în domeniul SF pare să fi încetat. Este obligaţia noastră – inclusiv a SRSFF – să demonstrăm că nu-i aşa, să convingem autorii care îndeplinesc condiţiile să solicite primirea în USR şi – cu ajutorul domnului Horia Gârbea, care a încercat şi anul acesta – să facem tot posibilul ca lucrările meritorii din domeniul literaturii SF şi fantasy să fie nominalizate (şi, dacă se poate, chiar premiate) de către USR. Astfel, vom demonstra că existăm şi că merităm băgaţi în seamă.
Liviu Radu
o sa meritam cand se va modifica perceptia medievala in uz fata de realitate, adaptandu-se corespunzator permisivitatilor sui generis ale genului literar la care facem referinta.
trebuie sa existe un varf de lance, cu toate incomoditatile lui aparente si imediate. cineva trebuie sa tarasca mai departe locomotiva cu aburi ramasa fara carbuni (din varii motive – perfect dicibile). nu o transformam in tren magnetic, problema noastra, da’ nici macar nu incercam s-o electrificam?
daca ramanem tributari unei mentalitati inchizitoriale si obedienti unor personalitati torquemadice o sa facem fix ciuciu.
vad asa: facem pace si sustinem un top ten, anual, fara amestecul simtirist, partinitor, fratesc, camarilesc, bericesc si altele asemenea. si-i sustinem toti, neconditionat (tacand daca alteva nu ne lasa inima! dupa ce s-a supus unui vot in care fiecare are parte la o UNICA parere) pe cei care au fost atinsi de gratie si au dat lovitura, in acel an (fara fotolii de senatori pe viata, fara umani providentiali, fara ajutor divin, fara capace prietenesti, fara palmi ude vibratoare). doar valoare si atat.
mai, oameni buni, valoare si atat (dar criterii exacte, nu balmajeli bahice popesti).
viziune-cadru-criterii-valoare-vot-sustinere (un sistem, adica!).
In primul rand, eu nu vad de ce ar intra cineva in USR. Am avut aceasta ocazie, prin filera locala (Timisoara) si am renuntat pentru ca nu vad la ce mi-ar folosi mie sau in ce fel i-ar ajuta pe altii. Apoi am cunoscut cativa noi intrati care faceau din statutul lor carte de vizita de impresionat lumea. Pentru ca vezi, doamne, sunt membri USR alaturi de Nicolae Manolescu, Cartarescu si altii, un fel de suntem pe acelasi palier.
Si, desigur, in USR sunt cativa membri (nu cativa, ci prea multi) mostenire a regimului comunist care n-au ce cauta acolo, iar numele meau atat de ilustru necunoscut cat e, nu se poate asocia cu numele celor din urma. Poate am pasarici pe creier, insa asa vad eu problema.
Din punctul meu de vedere USR ar trebui dizolvat si refacut pe principiul valorii si nu al misculatiilor si intrigilor de tot felul. Sau macar epurat de lichele si impostori.
Si chiar daca astea s-ar petrece, tot as avea reticente sa apartin unui sindicat, sindicalizarea inseamna uniformizare, reducere la numitor comun, ori actul, creatia artistica e exact contrariul, adica individualizare.
Eu cred ca niciun autor serios nu tine la acest statut, de membru al USR, sau ar putea crede ca valoarea lui se subintelege din a fi sa a nu fi membru al respectivei uniuni.
Apartenența la Uniunea Scriitorilor ducea la o serie de avantaje materiale – de ex. folosirea casei de creație de la Sinaia-Cumpătu … nu știu dacă aceste avantaje mai sînt astăzi de actualitate
Eu sunt cam pe dinafară la acest subiect, nu am habar cu ce se mănâncă toate aceste chestii organizatorice, dar nu mi-e ruşine să întreb…
Pentru a exista o anume secţie în cadrul USR ce trebuie făcut? Preşedintele USR din câte ştiu ne sprijină, autori de sefe-fantasy sunt, ce lipseşte? Iniţiativa sau valoarea? De cine depinde fondarea unei secţii? Cred că de acei autori care vor să devină membrii secţiei pentru că degeaba ne aşteptăm să facă ceva în acest sens cei care nu au nici o legătură cu domeniul.
Da, ştiu, trăim în România şi în concluzie degeaba ne întrebăm cine vrea şi ce vrea, trebuie înainte de toate să întrebăm cine sunt cei pe care existenţa unei astfel de secţii în cadrul USR i-ar deranja. Apoi, dacă avem răspunsul, haideţi să-i invităm pe acei domni şi doamne la câteva evenimente organizate de noi, să le dăm câteva beri, să îndepărtăm de pe umerii domniei lor scamele pe care le-ar putea avea şi să ne alegem în final cu mult râvnita secţie. Să fie odată şi pentru întotdeauna tranşată problema sefeului, să nu mai existe dubii că este literatură. Dar ce rezolvăm cu asta? Cei care citesc sefeuri deja ştiu acest lucru, cei care nu citesc vor rămâne captivi în propriile prejudecăţi, iar noi ne alegem cu ce? Cu o recunoaştere care nu înseamnă nimic, cu o recunoaştere din partea unora care ştiu despre sefe exact cât ştie văcuţa despre balet, nu de alta dar dacă ar sta lucrurile diferit atunci nu ar fi nevoie de toată agitaţia asta ci s-ar întâmpla lucrurile ca de la sine, ca ceva necesar.
Vrem recunoaşterea sefeului…mai exact pentru ce? Pentru că există 4 membrii USR care scriu sefe?
Vă întreb încă ceva: dacă Marian Truţă şi Cristian Mihail Teodorescu nu scriu literatură atunci cine o face? Ori asta chiar nu contează, ci se reduce totul la vechea poveste cu cine a cui prieten este, cine pe cine cunoaşte, etc. Devin membri USR autori de care n-am auzit nimic niciodată, autori pe care încerc să-i citesc inutil pentru că nu au nici o treabă cu literatura, sunt lipsiţi de originalitate, de idei, de stil, de valoare. Eu cred că mai puţin de o zecime dintre membrii acestei organizaţii au merite reale în domeniul literaturii, aşa că ar trebui să vorbim nu de Uniunea Scriitorilor, ci mai degrabă de Uniunea Gramaticienilor.
Cum sunt primiţi noi mebri în USR? Pe criterii valorice? Hai să fim serioşi…E nevoie de recomandarea cuiva, recomandare care vine mereu din partea unui prieten deja mebru, niciodată din partea unui mebru care a citit cartea celui propus şi i-a plăcut. Mai e nevoie de un minim trei cărţi publicate , parcă. Nu contează unde, când sau cum. Cred că ar putea fi vorba chiar şi de trei cărţi care au copertă, titlu şi doar cuvinte aruncate alan-dala în pagină pentru că nimeni nu citeşte să verifice valoarea scrierii.
multumesc domnului Liviu Radu pt onoarea pe care mi-o face mentionandu-ma in acest articol!
felicitari si multa sanatate d-lui Liviu Radu, un scriitor citit cu mare placere si apreciat ptr talentul sau ,dar si ptr mecenat