Eagle Publishing House, Ediţia 2010
Format: 5,5 x 8,5 inci (139,7 x 215,9 mm), 1 volum
Număr de pagini: 296
ISBN-13: 9786069268742
Cod titlu: 1|VA|SF|1986|012
«Pe cei fricoşi nu-i sfătuiesc să citească O tragedie cerească, căci nu e pentru ei: e pentru cei cari admit cu seninătate că se poate întâmpla oricând o catastrofă cerească, fără să se sperie.
Dacă am vorbit în povestea mea şi de Bucureşti, e faptul că ne interesează acest oraş în care trăim atâtea sute de mii de inşi, şi cărora le cer iertare că l-am nimicit în anul 3000…»
VICTOR ANESTIN, în Ziarul ştiinţelor populare şi al călătoriilor, 4 februarie 1914
Un adevărat cetăţean al cerului (fragment)
A dispărut oare sau mai există încă şi azi printre noi, neştiut, acel pitoresc personaj care era odinioară “astronomul amator” şi care-şi petrecea nopţile – cele senine, evident – postat pe acoperişul casei unde, pe o mică platformă, improvizată ad-hoc ori anume
construită în acest scop odată cu casa, îşi avea instalată propria lunetă, mai modestă ori mai perfecţionată, după cum îl ţinea buzunarul, comandată prin poştă din Franţa ori din Germania, de la firme care trăiau şi ele din acest comerţ? Literatura română – şi nu mai departe decât cea interbelică – ne păstrează câteva astfel de “idealiste” personaje, dar şi autori în carne şi oase: Gib I. Mihăescu e, desigur, cel mai cunoscut dintre scriitorii români care au cultivat acest hobby astronomic, dar, dintre personajele ficţionale, mai
cunoscut decât profesorul de provincie Lazăr din Braţul Andromedei rămâne poate profesorul de provincie Miroiu din Steaua fără nume a lui Mihail Sebastian… Epoca de aur a acestor tempi passati a fost însă aceea de dinaintea primului război mondial, când apărea, subzistând doar din abonamente, “revista mensuală de astronomie populară” Orion, când numeroşii membri ai Societăţii astronomice române “Camille Flammarion”, plini de zel şi de entuziasm, îşi comunicau reciproc ziua fenomenele cereşti observate
noaptea, când şi cometele, parcă, întreţineau acest climat efervescent prin vizite mai dese şi mai spectaculoase… Şi când se afla la culminaţie steaua lui Victor Anestin – acel ce era “inima” şi “sufletul” întregului spectacol, fermentul întregii acestei efemere dar
adânc trăite efervescenţe, “personaj” notoriu în epocă, pitoresc poate în timpul vieţii, dar căruia moartea prematură i-a conferit o dimensiune a patosului, o aură de idealitate şi tragism ce l-au ţinut încă viu o vreme, şi după război, în amintirea celor ce-l cunoscuseră, amintire stinsă apoi treptat, odată cu purtătorii ei şi cu căderea în desuetudine a cărţilor ce purtau pe copertă numele lui Victor Anestin. Nume chemat astăzi, după atâtea decenii, la o nouă viaţă şi la o nouă efervescenţă, dar, vai, nu de către “singura zeiţă – Ştiinţa”, în care atâta a crezut… Animaţia multicoloră a începutului de
secol bucureştean numără aşadar printre figurile care au populat-o, conferindu-i – azi, retrospectiv – acel inconfundabil pitoresc de epocă (la belle époque!) peste care aveau să treacă apoi valurile a două războaie mondiale, şi pe Victor Anestin (1875-1918) – scriitor azi aproape uitat, autorul primului roman ştiinţifico-fantastic din literatura română (În anul 4000 sau O călătorie la Venus, 1899), mult mai cunoscut însă în epocă drept “un Flammarion al României”, entuziast “apostol” al astronomiei “populare”, al răspândirii ştiinţei în popor, al împărtăşirii altruiste şi dezinteresate a bucuriilor cunoaşterii – ideal ce avea să-l consume prematur, aşa cum orice ideal, orice acţiune umană, urmărită în absolut, îşi consumă inevitabil agentul, şi-l “devoră”, după un tipar atât de cunoscut, din viaţă şi din literatură. Social, Victor Anestin a fost un “proletar intelectual”, intelectual a fost un autodidact erudit şi entuziast, iar temperamental – un “idealist” consumat de propriul ideal. Acest ideal a fost pentru Victor Anestin – “adevărat cetăţean al cerului” – astronomia, pasiune căreia îi jertfea nu doar odihna şi
sănătatea, nopţile de veghe asupra atlaselor cereşti şi cărţilor străine de astronomie descifrate la lumina lămpii cu petrol, sau asupra astrelor înfrigurat urmărite prin lentila modestei lunete primite în dar de la mentorul său, Flammarion, şi pe care şi-o instalase pe acoperişul casei, dar şi ultimul ban necesar hranei zilnice, atunci când aceasta se afla “la concurenţă” cu vreo carte rară şi scumpă de astronomie, tocmai apărută în străinătate. Şi totuşi, dacă e să ne mai amintim azi de “personajul” care a fost, aceasta se datorează nu atât patosului etic “personal”, cât unui determinism estetic suprapersonal,
unui ricoşeu de istorie literară, pentru care Victor Anestin devine, retroactiv, un deschizător de drumuri, un “pionier” al unui “gen” ce avea să cunoască un fulminant boom peste câteva decenii, la noi ca peste tot în lume: science-fiction. “Progresul” având – se ştie – alte legi şi alt sens în artă decât în ştiinţă, din zecile de cărţi “ştiinţifice” semnate de Victor Anestin şi care aduceau cititorului român de la început de secol “ultimul cuvânt” al ştiinţei în materie de astronomie, de fizică, de aeronautică, nu mai rămâne azi decât, cel mult, pitorescul prafului aşternut peste ele între timp, farmecul desuet al unei defuncte promisiuni de modernitate viitoare, de mult perimată însă, dezafectată, scoasă din uz de mereu alte şi alte “progrese ale ştiinţei”; în schimb, cele trei cărţi de ficţiune, cele trei mini-romane SF (numite de autor când “poveste astronomică”, când “poveste fantastică”), îl instalează de drept pe Victor Anestin în prioritatea – cronologică, cel puţin, dacă nu şi valorică – ce i se cuvine, îi conferă onorurile istorico-literare de drept rezervate celui care a fost “primul autor specializat de literatură ştiinţifico-fantastică din România”. Şi aceasta, în ciuda naivităţilor, simplismelor, stângăciilor, trecute cu vederea ca fiind inerente oricărui început, în ciuda incongruenţelor, anacronismelor şi pistelor false, infirmate de evoluţia ulterioară a ştiinţei, dar care, prin simpla lor apartenenţă la ficţiune câştigă, din contră, un farmec în plus, un farmec aparte, farmecul imaginarului pur, “condamnat” a nu se mai întâlni vreodată cu realul…
Cornel Robu
Cărtile Eagle Publishing House pot fi achiziţionate prin librăria Amazon.com (pentru comenzi internaţionale), în format print sau versiune electronică pentru utilitarul KINDLE.
Pentru livrări în România, achiziţiile se vor face prin precomandă pe websitul editurii, numai pentru versiunea de print.
Puteţi comanda cărţile din colecţia Seniorii Imaginaţiei accesând www.edituravirtuala.ro şi www.imaginastore.com (românii din diaspora pot accesa secţiunea internaţională Eagle BookStore)
Pe websiteul editurii titlurile sunt disponibile pentru livrare în data de 15, la fiecare 2 luni (lunile pare din an).