A apărut numărul pe noiembrie al revistei online Helion. Felicitări timişorenilor pentru periodicitate. Aşa cum s-a anunţat luna trecută, revista Helion intenţionează să apară lunar şi iată că s-au ţinut de cuvânt. Respectarea angajamentelor este una din condiţiile importante pentru a fi credibil şi luat în serios, dar şi o măsură a respectului faţă de cititori.
Din sumar am reţinut, cu o privire rapidă, dar vulturească: prima pagină îi are ca protagonişti pe Cristian M. Teodorescu (cu o proză intitulată „Nici o zi nu seamănă cu cealaltă”), pe Mugur Cornilă într-un interviu în care explică pe îndelete de ce „scriitorii români au, de acum, o şansă de a fi auziţi mai uşor” şi pe Mircea Opriţă cu o cronică extinsă a volumului lui Cristian M. Teodorescu, cronică intitulată „Progresiile anticipaţiei”.
Am remarcat editorialul lui Cornel Secu, editorial în care se lansează încă o dată un apel pentru strângerea rândurilor fandomului. Merită citit…
În rest, Helionul obişnuit: proze, articole, proze, articole…
am citit editorialul lui Cornel Secu si sper ca nu-s singurul care remarca lipsa “degetului de pe rana”, exact, da’ chiar exact ceea ce m-a frapat si in ultimul articol al lui Michael.
unde e parerea personalizata puternic a acestor doi domni?
gasesc numai aluzii care se doresc extrem de fine si e clar ca pana si ele ranesc.
multi oameni au ceva de zis, de reprosat, de adus in prim-plan, ceva care roade, care nu merge de o gramada de vreme si din cauza caruia – este evident – lucrurile nu merg nici pe departe asa cum (si sunt sigur de treaba asta) MAJORITATEA NOASTRA ar dori sa mearga.
in tot timpul asta altii se manifesta (sunt scriitori, critici sau editori) uitand sa ia parte la framantarile celor care-si pun intrebari grave in vazul tuturor. ocolind pe cat posibil problemele ridicate, ascunzand capul in orice – numai sa nu amplifice magnitudinea lor, vazandu-si de treaba si prefacandu-se ca viata e si asa prea nasoala ca sa mai conteze ce ar putea ei comenta.
nu am posibilitatea financiara sa misc nici macar 1 la mie din cat ar putea misca cativa compatrioti de-ai nostri… daca si-ar pune mintea si pasiunea la treaba. d-aia ma si mir cum de nimeni nu poate lasa la o parte tot bagajul de probleme acumulate in acesti ani (de lipsa a romcon-ului) si sa-si faca o echipa cu care sa scrie istoria actuala.
nu poate fi vorba numai de bani. nimeni nu se mai asteapta ca totul sa fie gratis, ca altadata!
evident ca aceasta intreprindere va trebui sa faca apel la sponsori. dar un an de zile NU POT SA CRED ca nu e de ajuns pentru o asemenea ambitie.