Semnalăm apariţia a două articole excelente despre activitatea sefistică de la noi.
O cronică de cenaclu realizată de Laura Sorin:
Toate au început cu marţienii
Întâlnirea de la Prospect Art cu Lucian Boia a fost mai degrabă un dialog liber cu sala. Aş fi preferat o prelegere urmată de întrebări. Aşa, discuţia a fost împrăştiată şi nu ştiu cu ce anume ne-am ales noi – în afară de a întâlni un nou exemplu, după Florin Manolescu, de gentleman şi de intelectual autentic – cât despre Lucian Boia, el trebuie să fi fost siderat de unele întrebări care i s-au pus.
După cum ne-a povestit el însuşi, cercetările imaginarului pe care le-a întreprins, inclusiv înfiinţarea unei catedre de istorie a imaginarului au pornit … de la marţieni. Mai precis de la lectura, în copilărie, a romanului lui Henri Stahl – “Un român în Lună”, în care românul se întâlneşte pe Lună cu un marţian şi de la o discuţie ulterioară (la o vârstă matură) cu Helga Abret, cadru universitar. Aşa au luat naştere lucrarea scrisă în colaborare “Secolul marţienilor” (publicată, până în prezent, numai în limba germană), care explora evoluţia Planetei Marte şi a marţienilor în literatura şi imaginarul colectiv, şi preocuparea statornică a profesorului Boia pentru explorarea imaginarului uman.
Pasionaţii de SF au mai aflat că Lucian Boia a scris şi o lucrare despre “Explorarea imaginară a spaţiului“, de data asta în franceză (el îşi scrie cărţile în franceză şi variantele în română sunt traduceri) şi a promis că ambele volume, acesta şi cel cu marţienii, or să apară în româneşte de îndată ce o să îşi găsească timp să le traducă el însuşi.
O omenire fără iluzii
Inevitabil, s-a discutat o vreme şi despre comunism ca mit şi despre mitizarea şi demitizarea istoriei (de exemplu, despre rolul postum pe care l-a avut Mihai Viteazul în realizarea unirii provinciilor istorice româneşti – nu aia de la 1600, ci aia din 1859). Lucian Boia a semnalat că în momentul de faţă importanţa miturilor istorice s-a diminuat în România, că se poate observa o mutare a atenţiei de la istorie la problemele momentului. Este, de fapt, un fenomen general, nu doar unul românesc, provocat de erodarea ideologiilor naţionale.
De altfel, Lucian Boia a subliniat că asistăm la un proces de fragmentare socioculturală şi a miturilor – nu mai există o mare mitologie, ci doar grupuleţe care împărtăşesc aceleaşi mituri. Nu mai există mari mituri, împărtăşite pe scară largă şi trăite cu intensitate, mai ales de când ateismul a căpătat teren. Lucian Boia a vorbit chiar despre “o blocare în faţa viitorului, sub presiunea previziunilor catastrofice”. După părerea sa, societatea actuală se caracterizează prin tocirea credinţei în viitor (fie el cel concret sau cel de pe lumea cealaltă) şi prin cantonarea tot mai mare în prezent. Profesorul Boia a lansat chiar ipoteza desăvârşirii biologică ca nouă mitologie – odată cu creşterea speranţei de viaţă (într-un secol s-au câştigat 30 de ani de viaţă în plus, în medie, şi s-au câştigat ani şi ca prelungire a tinereţii). Cu alte cuvinte, vremurile actuale nu sunt prea benefice pentru mituri.
Am mai aflat că fondul mitologic rămâne acelaşi, dar că îmbracă alte haine, exemplu cel mai interesant fiind mitul sfârşitului lumii, care are încă o carieră frumoasă, atât în SF cât şi la nivelul scenariilor de tip “încălzire globală” sau “război atomic” ce ne-au bântuit sau ne bântuie în continuare. Uneori, chiar progresul tehnic contribuie la proliferarea unor mituri, pentru că le conferă o aparenţă ştiinţifică. De asemenea, mitul extraterestrului este o evoluţie a mitului străinului, a celui diferit: dacă, în Antichitate, când lumea era în mare parte neexplorată, se presupunea că la marginile lumii locuiesc kinocefali şi alte fiinţe stranii, odată cu extinderea cunoaşterii şi cu cartografierea planetei, străinul s-a mutat în spaţiul cosmic… (citeşte mai mult pe Bilbioteca Babel)
Laura Sorin
Al doilea articol a fost scris de Capricornk13 şi are ca subiect „Vindecătorul” lui Sebastian A. Corn:
Doctorul şi cuvintele
Despre Sebastian A. Corn sau, mai precis, scrisul său, v-am mai povestit de curând, după ce am citit Adrenergic. Însă după Vindecătorul îmi vine să spun cu totul și cu totul altceva! Iar asta e de bine. Pentru că am primit confirmarea definitivă (mai citisem povestiri ale sale, multe lucruri pe blog, am ascultat la Cenaclul ProspectArt una) că domnul doctor Chirculescu, pe numele său adevărat, este talentat literar într-un spectru foarte larg, e plurivalent, dacă se poate spune astfel. Romanul acesta, deși am să pun eticheta de SF pentru fanii genului, este, în fapt, un fiction care se încadrează perfect în mainstream. Însă, prin bogăția fanteziei lui Corn, poate fi ajudecat și peste granița aceea pe care eu o consider fictivă, de către lumea „seniorilor imaginației”
Ar fi fost un material excepțional de discuție pentru prima parte a Cenaclului ProspectArt de vinerea trecută, când a fost invitat dl. profesor Lucian Boia, care s-a ocupat extensiv, după cum mulți dintre voi probabil știți, de istoria imaginarului (pentru o cronică impecabilă a evenimentului intrați la dreaming jewel pe blog). Spun asta pentru că Vindecătorul este povestea omului care a răspândit cuvintele în lume, la începuturile ei, și sondează extensiv și profund exact acele mituri primordiale și perene despre care domnul profesor ne-a vorbit atât de frumos. Scrisă la persoana întâi, de acela ce a fost chemat să răspândească vorbele, cartea ne arată că drumul lui Krog, cu misiunea lui de a aduce lumina cuvintelor printre oameni, e și un drum inițiatic, către cunoașterea trăsăturilor ce definesc umanitatea. Corn face un efort extraordinar de a re-crea începuturile conștiinței rasei umane și reușește să creeze o imagine credibilă, posibilă, a timpurilor acelor prime întrebări fundamentale. Face asta cu har de povestitor, într-un stil literar foarte bun și foarte diferit de ce mai citisem înainte… (citeşte continuarea pe blogul Capricornk13)
Capricornk13
