Schimbarea de imagine a prezenței noastre pe internet, pe care probabil că ați sesizat-o de câteva zile încoace, nu reprezintă doar o cosmetizare formală, ci este și o potrivire a trăsăturilor la ceea ce aș vrea să numesc „următoarea vârstă” în viața Societății Române de Science Fiction și Fantasy. În 2009 am țintit câteva obiective, pe care atât observatorii prietenoși cât și aceia mai cârcotași n-au întârziat să le considere ambițioase. Unii ne-au urat succes. Alții nu. În cele din urmă, au contat determinarea și solidaritatea, lucrul în echipă și conștiinciozitatea cu care fiecare și-a făcut temele.

Nu ne-am propus nici anul trecut și nici în acest an să intrăm în competiție cu alți pasionați ai genului science fiction, ca o condiție sine qua non pentru atingerea țintelor noastre. Aș fi ipocrit dacă aș nega că reușitele ne-au umplut de mândrie, ba chiar poate că uneori, pe alocuri, ne-am și umflat un pic în pene… Cine n-ar fi făcut-o? Am tras cu ochiul prin curțile vecinilor, dar nu ne-am bucurat niciodată când vreuna din caprele lor a avut nevoie de ambulanță. Am convenit cu toții, la întâlnirile SRSFF, atât cele din „bucătărie”, cât și cele publice, între prieteni, că nimic nu este mai constructiv decât să ne facem jocul propriu, ca o echipă profesionistă. Iar rezultatele bune au continuat. Anul 2010 a fost încă și mai bogat în evenimente decât cel precedent, unele dintre ele chiar remarcabile. Lor li s-au adăugat câteva proiecte care dovedesc că mișcarea science fiction românească se găsește într-o perioadă cel puțin promițătoare. Și sperăm din toată inima ca acesta să fie numai începutul.

Câteva cuvinte despre Integrala „Seniorii Imaginației”. Îmi îngădui să spun că este unul dintre proiectele cele mai semnificative de când vorbim despre science fiction românesc, dacă nu cumva cel mai important. Poate că afirmația va fi receptată ca o exagerare intolerabilă, poate mi se va reproșa (din nou) o anume infatuare ori, mai grav, desconsiderarea altor eforturi, pe care atâția alți pasionați le-au susținut de-a lungul anilor. Nici pomeneală de așa ceva… Nici pomeneală să uităm Colecția Povestirilor Științifico Fantastice, ori Almanahul Anticipația, „Exploratorii lumii de mâine”, ori sudoarea cluburilor, fanzinelor, revistelor și editurilor. Oare întrec măsura afirmând că Integrala este cel mai important proiect, pentru noi toți? Nu vă rog decât să analizați la rece această apreciere…

Și tocmai pentru că simțim greutatea acestui pas, ar fi o imensă greșeală să ne atribuim în totalitate meritele încercării, ori s-o folosim drept atu în cine știe ce confruntări viitoare, nu de opinii, nu de strategii, ci de orgolii și resentimente personale. Parafrazând spusele unui memorabil personaj dramatic, „integrala nu e doar a noastră, ci a noastră a tuturor”. Poate că noi am știut să profităm de un context favorabil, de o situație „coaptă” și am declanșat lucrurile pregătite deja să se întâmple. Dar rămâne în puterea tuturor acum, și – aș sublinia – în responsabilitatea tuturor, ca ele să continue.

Am pornit Integrala, haideti să facem în așa fel încât să trăiască. Și nu pentru Societatea Română de Science Fiction și Fantasy, ci pentru toți iubitorii acestei literaturi, care vor, care trebuie să devină conștienți de istoria și valorile genului, ba chiar, de ce nu, pentru autorii înșiși. Mi se pare că ar putea fi un nucleu de coagulare a tuturor bunelor intenții, un excelent prilej de a amorsa acea mișcare spre o „concordie națională”, despre care se tot bat apropouri în ultima vreme însă nimeni nu pare să știe exact cum arată și de unde începe…

Dănuț Ungureanu