Prozele apocaliptice sau post-apocaliptice ţin de un sub-gen al science-fiction-ului care are ca temă sfârşitul civilizaţiei umane aşa cum o cunoaştem. Acest sfârşit este indus fie de o catastrofă cosmică (un meteorit uriaş sau un asteorid loveşte Pământul), fie de o catastrofă biologică (un virus sau o bacterie răpune populaţia umană a Pământului), fie de intervenţia unei rase de extratereştri, fie de o catastrofă radiologică sau de un război nuclear (plus multe altele…).

Incitante, dătătoare de fiori şi angoase (vă aduceţi aminte de Ultimatum – ultimele zile ale unui război atomicLevel 7 a lui Mordechai Roshwald), prozele care vorbesc despre incidente nucleare care conduc la dispariţia civilizaţiei au un impact aparte datprită gradului mare de verosimilitate. Un război nuclear este o probabilitate şi o posibilitate, fie că ne convine fie că nu.

V-aţi gândit vreodată că, de fapt, Pământul a suportat atât de multe lovituri nucleare încât am fi putut să punem punct demult evoluţiei noastre ca specie?

Filmul prezentat aici spune destul despre potenţialul nostru auto-destructiv. Şi  ar trebui să ne dea de gândit în continuare…