Cu o oarecare întârziere (din pricina drumului foarte lung spre casă) iată o schiţă rapidă a celei de a treia zi de la Eurocon.
Dacă în prima zi impresia fusese una mai degrabă rezervată din pricina felului în care demaraseră lucrurile la Universitatea Śląski (o oarecare lentoare, o vagă lipsă de ritm, sesizabilă pentru un observator atent), ziua a doua a înscris Euroconul pe o traiectorie mult mai înaltă. Poate şi din pricină că, în prag de weekend, campusul Universităţii a devenit, brusc, neîncăpător: abia vineri a sosit grosul participanţilor. În plus, au început să sosească invitaţii de marcă, Orson Scott Card fiind unul dintre ei.
În aceeaşi zi (a doua) tocmai susţinusem prezentarea fandomului din România. În câteva minute a trebuit să povestesc în faţa board-ului şi a celorlalte delegaţii despre lucrurile cu adevărat importante din sefeul românesc: edituri, autori, proiecte. Am insistat ceva mai mult pe aportul lui Mihai-Dan Pavelescu la dezvoltarea genului science-fiction de la noi prin colecţiile coordonate de el şi prin sutele de titluri traduse deoarece am nădăjduit ca el să primească premiul pentru Best translator. De asemenea, am prezentat în câteva cuvinte proiectul SRSFF de a reedita în întregime toţi autorii români de science fiction. Poate că unii consideră lipsit de interes sau pe lângă subiect să încerci să descrii cât mai elocvent şi cuprinzător mişcarea science fiction din ţara noastră într-un interval de fix trei minute. Le atrag respectuos atenţia că din tribune se vede altfel decât se vede la firul ierbii. Şi că din tribune nu se va putea niciodată marca.
În ziua a treia (şi ultima pentru noi) am participat la alegerile board-ului. Cu o majoritate confortabilă, Dave Lally fost reales preşedinte (chairman) al Societăţii Europene de Science Fiction pentru un nou mandat de trei ani, în dauna lui Boris Sidyuk, candidatul Ucrainei. Conform statutului, acest mandat este ultimul pentru Dave.
Roberto Quaglia a fost reales în postul de vice-preşedinte (vice-chairman), tot pentru o perioadă de trei ani. Cu alte cuvinte, s-a păstrat vechea echipă. Pentru următorii trei ani, fireşte.
Apoi au urmat voturile pentru premiile Societăţii Europene de Science Fiction. Fiecare delegaţie a avut câte trei buletine de vot pe care se aflau toate nominalizările, ordonate pe categorii. Cei care au primit buletinele au votat după cum au crezut de cuviinţă. Imediat după procedura de vot pentru premii a urmat încă un scrutin pentru desemnarea gazdei Euroconului din 2012. Au fost doar două candidaturi: Londra şi Zagreb (exceptând propunerea excentrică de a uni cele două capitale cu ajutorul celebrului Orient Express – fireşte, o glumă a lui Peter Redfarn care stârnit hazul sălii). Rezultatul voturilor (premii şi gazda Euroconului din 2012) urmau să fie cunoscute în cadrul galei de premiere.
În continuare am iniţiat contacte şi dialoguri cu delegaţiile naţionale sau cu personalităţile prezente acolo: Petra Bulic (Croaţia), Pascal Ducommun (Elveţia), Frank Roger (Belgia), Jun Miyazaki, Sandor Szelesi şi Nemeth Attila (Ungaria), Martina Pilcerova (Slovacia) şi Miroslaw Kowalski (Polonia), Francisco Fernandez (Spania). Din păcate, din pricina timpului scurt nu am reuşit să intru în contact cu delegaţii din Germania. Poate şi pentru că au fost ceva mai rezervaţi decât restul participanţilor. O notă aparte delegaţiei britanice, pitorească la extrem. Trebuie menţionat, de asemenea, ajutorul lui Bridget, care a extras cei unsprezece câştigători la tombola organizată de către delegaţia noastră 🙂
Plus trei interviuri: cu Pascal, Frank şi Roberto Quaglia, interviuri care vor fi postate în zilele următoare pe siteul SRSFF.
Seara, puţin după ora 20 (ora locală) a început în Sala Sporturilor din Cieszyn (de fapt un patinoar) decernarea premiilor precedate de anunţul gazdei Euroconului din 2012: în urma votului secret, Croaţia va organiza la Zagreb ediţia din 2012. Čestitamo Zagreb!
Îndrăznesc să afirm că România a avut cea mai notabilă participare la un Eurocon din 1995 încoace. Iar acest lucru este un fapt care nu poate fi contestat nicicum şi nici trecut în derizoriu aşa cum , tipic româneşte, se încearcă pe ici şi pe colo. De bună seamă că este doar un început. Unii spun că s-ar fi putut face mai mult. Îi invit să facă mai mult la Stockholm dacă la Tricon nu au avut timp sau chef să performeze pe măsura capacităţii lor. Voi fi primul lor susţinător.
Se cuvine să mulţumesc tuturor celor care au ajutat la obţinerea acestui rezultat:
- Ileana Buşac pentru excelentul lobby, mai ales la delegaţia croată, dar nu numai acolo precum şi pentru observaţiile şi soluţiile de organizare ad hoc şi care ne-au ajutat în momentele mai complicate (spre exemplu organizarea tombolei, care a fost un eveniment neprevăzut pentru gazde)
- Alexandru Maniu, într-o vervă şi o formă deosebită, a dat impresia de nenumărate ori că este prezent simultan în mai multe locuri în acelaşi timp reuşind să participe la diferite manifestări, să scrie două articole, să-i atragă atenţia lui Orson Scott Card asupra unor imprecizii din discursul său (primind apoi un autograf de la scriitorul american)
- Viorel Pîrligras pentru fotografiile excelente, dar şi pentru comentariile şi discuţiile cu delegaţii vorbitori de limbă franceză, pentru observaţiile fine făcute pe marginea întregii manifestări
- George Lazăr pentru ajutorul important dat delegaţiei noastre: tipărirea pliantelor, pixurile promoţionale, sponsorizarea plus marele premiu de la tombolă. De asemenea George merită felicitat pentru ideile sale care, puse în practică, au făcut delegaţia română mult mai vizibilă.
- Cristian M. Teodorescu şi Ştefania Rusoiu fără ajutorul cărora nu am fi ajuns acolo (practic ei au fost sponsorii noştri principali)
În mod special aş dori să-i mulţumesc lui Cornel Secu, gazdă admirabilă şi desăvârşită, care ne-a oferit câteva idei şi sfaturi care s-au dovedit cât se poate de potrivite la faţa locului şi care, la întoarcere, s-a bucurat alaturi de noi pentru performanţa delegaţiei noastre.
Şi, în fine, de remarcat amabilitatea organizatorilor, implicarea lor în rezolvarea dorinţelor noastre pe parcursul Euroconului: Dziękuję Ola i Miroslaw!
Rudi Kvala
Notă: într-un interviu acordat zilele trecute de George Lazăr lui Horia Nicola Ursu au apărut mai multe inexactităţi pe care le lămurim aici:
- Premiul pentru „Best Magazine” a revenit siteului SRSFF şi nu antologiei „Alte ţărmuri” aşa cum eronat George a presupus. Siteul a fost nominalizat de către Marea Britanie şi nu de către SRSFF.
- Legat de lipsa Germaniei, Spaniei, Franţei: au fost delegaţii din majoritatea ţărilor europene inclusiv din Germania şi Spania. Iar francezilor le-ar fi fost greu sa fie prezenţi la Eurocon având în vedere că au avut în aceeaşi perioadă Convenţia Franceză de SF la Grenoble. Prin urmare, lucrurile stau diferit faţă de cum s-au înfăţişat în interviu.
Am făcut aceste precizări pentru o mai bună informare a cititorilor noştri.