Un vechi și bun prieten, tovarăș de suferință într-ale sefeului, cu talent și experiență, îmi scrie bărbătește într-o noapte: „Băi frate, ia zi, pe cine acoperiți voi cu concursul ăla de roman al lu’ seresefefe? Cine trebuie să iasă până la urmă?”
Unul din avantajele prieteniilor este și acela că poți întreba orice fără grijă că omul de care te-ai legat afectiv ți-ar trage o înjurătură. Îi răspund totuși cam iritat, întrebându-l la rândul meu ce l-a făcut să se gândească la așa ceva. Zice: ”Fin’că e prea frumos să fie adevărat!”
Asta e… Așadar n-a durat mult până să ajungem iar la oițele noastre. Adică adaptarea mioritică a legii lui Murphy potrivit căreia dacă un lucru merge bine precis ceva e în neregulă pe undeva… În românește, e prea frumos să fie adevărat…
Totuși, ne mulțumim doar cu atât? La naiba, suntem sefiști, oameni cu imaginații de calibru. Nu ne putem opri cu dezvăluirile la niște banale aranjamente de culise, destinate desemnării vreunui Cutare drept câștigător. Așa că vă propun, în cele ce urmează, câteva scenarii mult mai adecvate realității contemporane…

1. Concursul de roman lansat de SRSFF este de fapt o manevră diabolică, imaginată de președintele odioasei organizații. Ținta ei? Autorii români de literatură sefe, talentați. Scopul ei? Depistarea acestora și eliminarea lor fizică, în taină. Consecințele ei? Desemnarea, în cele din urmă, o dată concurența eliminată, a autorilor din SRSFF ca fiind singurii scriitori de romane cu adevărat valoroși în România. Operațiunea va depăși prin amploare și cruzime celebra Noapte a sfântului Bartolomeu, care a zguduit istoria omenirii. Firește totul se va desfășura cu mijloace de inspirație autohtonă, după modelele noastre. Vezi, de pildă, modalitatea de plată a creditorilor utilizată de Mihai Viteazul – premieră mondială în domeniul bancar. Autorii de romane identificați vor fi momiți la sediul SRSFF, cu cărți și reviste colorate, zăvorâți pe dinăuntru și exterminați cu proze refuzate la ProspectArt.

2. Punându-se în slujba unor agenturi de spionaj străine, SRSFF s-a angajat să le furnizeze, contra unor sume exorbitante (cu care vor fi achizionate un ventilator și un reșou pentru ședințele de la Observator, afectate ba de caniculă, ba de ger), informații despre potențialul romancierilor români. Astfel, sub acoperirea acestui concurs de romane SF, care este de fapt un act de înală trădare față de țară și popor, străinii vor căpăta imaginea exactă a operei create de sefiștii noștri și vor putea sabota cu succes fandomul românesc, îndepărtându-l de zecile, sutele de premii internaționale ce ar fi fost câștigate în anii următori. Sefeul anglosaxon va căpăta, prin trădarea infamilor seresefefiști, o nesperată gură de aer, iluzionându-se zadarnic că și-ar putea reface forțele pentru ca măcar să egaleze performanțele sefeului din spațiul carpato-pontico-danubio-draculian. Huo!

3. Concursul de roman este doar o diversiune de mari proporții, având menirea de a abate atenția opiniei publice sefiste de la fapte mult mai grave pe care le pregătește infama organizație. Este vorba, nici mai mult nici mai puțin, despre trimiterea unui membru al SRSFF pe Marte. El se va prezenta uriașilor localnici de culoare roșie (s-au dus vremurile când se credea eronat în existența unor mici băștinați verzi…) drept unicul reprezentant legal al fandomului nostru, instituind astfel un rușinos monopol al relațiilor României cu Marte. Procedeul onest al desemnării unui astfel de ambasador ar fi fost, desigur, organizarea unui referendum național, dar ce democrație să pretinzi unei societăți care și-a racolat membrii cu arcanul și batiste îmbibate în cloroform? Așa încât, cam la vremea când naivii vor urmări ceremonia de premiere a așa-zisului concurs de romane SF, un seresefefist va amartiza purtat de bicicletă fotonică proiectată în secret chiar de șeful său.

Te ia cu fiori, nu? Totuși, acelora care nu vor ține seama de avertimente și vor continua să scrie, luând în serios concursul de roman pe care SRSFF l-a lansat la 1 iunie a.c., îmi îngădui să le reamintesc că au rămas mai puțin de zece luni până la termenul de predare a lucrărilor. Spor la treabă!

Dănuț Ungureanu