Un vechi și bun prieten, tovarăș de suferință într-ale sefeului, cu talent și experiență, îmi scrie bărbătește într-o noapte: „Băi frate, ia zi, pe cine acoperiți voi cu concursul ăla de roman al lu’ seresefefe? Cine trebuie să iasă până la urmă?”
Unul din avantajele prieteniilor este și acela că poți întreba orice fără grijă că omul de care te-ai legat afectiv ți-ar trage o înjurătură. Îi răspund totuși cam iritat, întrebându-l la rândul meu ce l-a făcut să se gândească la așa ceva. Zice: ”Fin’că e prea frumos să fie adevărat!”
Asta e… Așadar n-a durat mult până să ajungem iar la oițele noastre. Adică adaptarea mioritică a legii lui Murphy potrivit căreia dacă un lucru merge bine precis ceva e în neregulă pe undeva… În românește, e prea frumos să fie adevărat…
Totuși, ne mulțumim doar cu atât? La naiba, suntem sefiști, oameni cu imaginații de calibru. Nu ne putem opri cu dezvăluirile la niște banale aranjamente de culise, destinate desemnării vreunui Cutare drept câștigător. Așa că vă propun, în cele ce urmează, câteva scenarii mult mai adecvate realității contemporane…
1. Concursul de roman lansat de SRSFF este de fapt o manevră diabolică, imaginată de președintele odioasei organizații. Ținta ei? Autorii români de literatură sefe, talentați. Scopul ei? Depistarea acestora și eliminarea lor fizică, în taină. Consecințele ei? Desemnarea, în cele din urmă, o dată concurența eliminată, a autorilor din SRSFF ca fiind singurii scriitori de romane cu adevărat valoroși în România. Operațiunea va depăși prin amploare și cruzime celebra Noapte a sfântului Bartolomeu, care a zguduit istoria omenirii. Firește totul se va desfășura cu mijloace de inspirație autohtonă, după modelele noastre. Vezi, de pildă, modalitatea de plată a creditorilor utilizată de Mihai Viteazul – premieră mondială în domeniul bancar. Autorii de romane identificați vor fi momiți la sediul SRSFF, cu cărți și reviste colorate, zăvorâți pe dinăuntru și exterminați cu proze refuzate la ProspectArt.
2. Punându-se în slujba unor agenturi de spionaj străine, SRSFF s-a angajat să le furnizeze, contra unor sume exorbitante (cu care vor fi achizionate un ventilator și un reșou pentru ședințele de la Observator, afectate ba de caniculă, ba de ger), informații despre potențialul romancierilor români. Astfel, sub acoperirea acestui concurs de romane SF, care este de fapt un act de înală trădare față de țară și popor, străinii vor căpăta imaginea exactă a operei create de sefiștii noștri și vor putea sabota cu succes fandomul românesc, îndepărtându-l de zecile, sutele de premii internaționale ce ar fi fost câștigate în anii următori. Sefeul anglosaxon va căpăta, prin trădarea infamilor seresefefiști, o nesperată gură de aer, iluzionându-se zadarnic că și-ar putea reface forțele pentru ca măcar să egaleze performanțele sefeului din spațiul carpato-pontico-danubio-draculian. Huo!
3. Concursul de roman este doar o diversiune de mari proporții, având menirea de a abate atenția opiniei publice sefiste de la fapte mult mai grave pe care le pregătește infama organizație. Este vorba, nici mai mult nici mai puțin, despre trimiterea unui membru al SRSFF pe Marte. El se va prezenta uriașilor localnici de culoare roșie (s-au dus vremurile când se credea eronat în existența unor mici băștinați verzi…) drept unicul reprezentant legal al fandomului nostru, instituind astfel un rușinos monopol al relațiilor României cu Marte. Procedeul onest al desemnării unui astfel de ambasador ar fi fost, desigur, organizarea unui referendum național, dar ce democrație să pretinzi unei societăți care și-a racolat membrii cu arcanul și batiste îmbibate în cloroform? Așa încât, cam la vremea când naivii vor urmări ceremonia de premiere a așa-zisului concurs de romane SF, un seresefefist va amartiza purtat de bicicletă fotonică proiectată în secret chiar de șeful său.
Te ia cu fiori, nu? Totuși, acelora care nu vor ține seama de avertimente și vor continua să scrie, luând în serios concursul de roman pe care SRSFF l-a lansat la 1 iunie a.c., îmi îngădui să le reamintesc că au rămas mai puțin de zece luni până la termenul de predare a lucrărilor. Spor la treabă!
Dănuț Ungureanu
4. Suntem toţi personajele romanului câştigător, în a cărui realitate (istorie alternativă) trăim deja, fără să ne dăm seama. Prin concurs, autorul romanului urmăreşte o punere în abism postmodernă a personajelor sale, artificiu ieftin care însă îi va propulsa opera din nişa SF&F în mainstream, sperând să participe la dineuri alături de Umberto Eco şi Salman Rushdie. Pentru ca romanul să se vândă şi mai bine, el va conţine şi nişte vampiri adolescenţi. Cum şi noi suntem în roman, în mod sigur ne vom întâlni cu aceştia, dacă nu cumva i-am întâlnit deja. Gândiţi-vă aşadar la cei pe care îi cunoaşteţi: nu cumva sunt vampiri? De exemplu, Fidel Castro, pe care l-am văzut ieri la televizor în plină formă, la cei 256 de ani ai săi.
Mi se pare logic să se întrebe aşa ceva. A mai fost un concurs prin 2008, destul de puţin mediatizat, dar în care a ieşit “cine trebuie”. Poate vorbesc cu păcat, dar cred că şpalturile erau deja pregătite …
L. am o intrebare. La ce concurs din 2008 faci referire? Multumesc.
Mai sa fie, nu credeam sa fie unu care are asa un umor interesant. Sincer mi ar place sa scrii chiar tu un roman sf, dar nu prea merge cu umor de asta :P. Ai putea scrie un roman de comedie ;), basca ai avea si monopol ca sunt rare de astea. Hai noroc, m as inscrie si eu cu un roman sf pe aici la voi da nu ar avea rost, ca va stric calculele(iau premiul intai de aia 😉 ) si nu vreau asta. Ca sincer noi romanii ii credem pe altii imediat cand se spune ceva de o facatura, pacaleala, trisare etc. Nu de alta dar numai cu de astea suntem obisnuiti ;). A ajuns sa ni se para normal de acum.
Spor!
Spor si dvs. ! La orice.
@danut: 5. Cavalerii mesei semiovale (nu le-a iesit kestia cu pi-ul)SRSBV (satanico-belzebutho-vampirice) condusi aparent de Intunecimea sa Ungureana (caci celalalt cap al imperiului bicefal, pe oval, baciul vrancean, e un securist care sta in umbra) conspira impotriva Puritatii Sale, baciul moldovean, care nu-si va putea expune genialitatea in ciuda sacrificiului suprem (de a-si pune izmene curate in ziua concursului); mare noroc avem cu Mioarele care iubesc tradarea, dar urasc pe tradatori…
@alex: si mie mi-ar placEA sa pui mana pe o carte fara intentia de a face cornete, poate asa ai prinde vreo vaga idee despre ce si cum scrie Danut Ungureanu