Faptul că biblioteca modernă pune la dispoziţia publicului fondul de carte, dar şi săli cu acces la Internet, nu pare la prima vedere o contradicţie. Şi totuşi, din perspectivă psiho-culturală, această asociere ascunde un conflict pe care doresc să-l dezvălui în scurtul meu eseu.
E ştiut faptul că de când s-a lansat Internetul, cartea şi oferta online sunt într-o rivalitate continuă (lucru dovedit de multele studii apărute pe această temă). Unii comentatori consideră că e o rivalitate ireconciliabilă. Lectura atentă şi sistematică a cărţii versus navigarea grăbită şi aleatorie pe Internet e un subiect de dezbateri aprinse. Pasiunea pentru „www“ anulează de multe ori interesul pentru carte. Prin natura lor divergentă, cele două instrumente de cunoaştere nu pot sta împreuna fără a fi într-un permanent conflict. Şi totuşi, biblioteca modernă încearcă o împăcare a acestor doi rivali sau, altfel spus, propune o complementaritate. E o provocare culturală de proporţii…În sediul central al Bibliotecii Metropolitane Bucureşti, în imediata vecinătate a sălii de lectură, se află sala cu acces liber la Internet. Dacă în prima încăpere poţi vedea cititori aplecaţi pe carte şi adânciţi în lectură, în cea de-a doua dai de oameni care navighează grăbiţi în spaţiul virtual, cu degetele aflate mereu în goană pe tastele calculatorului.
Biblioteca modernă pare un „Ianus bifrons“, e asemenea zeului cu două feţe opuse, una privind înainte, alta înapoi. Ca simbol al veghei totale. Efectele acestei deschideri sunt foarte interesante din punct de vedere socio-cultural. Se poate pune însă o întrebare: nu cumva Internetul e un cal troian care va submina din interior biblioteca (în sensul ei tradiţional), furându-i treptat cititorii? Răspunsul îl vom da după o serie de analize comparative. Paginile de faţă sunt doar o introducere.
Să analizam în continuare diferenţele de atitudine între omul scufundat în lectura cărţii şi omul internaut.
O carte şocantă, intitulată Barbarii, de autorul italian Alessandro Baricco, apărută de curând şi în traducere românească, afirmă că în momentul de faţă se produce o mutaţie îngrijorătoare la nivelul comportamentului cultural. Şi asta datorită expansiunii Internetului. Omul care navighează pe Net sare de la un site la altul în virtutea unei alunecări perpetue.Dacă te opreşti din acest slalom, apare pericolul de a cădea pe gânduri, de a deveni reflexiv. Atragem atenţia în mod alarmant că Internetul te împiedică să cazi pe gânduri, să adânceşti o anumită idee, el te împinge să dai link după link, să navighezi repede printre informaţii mai mult sau mai puţin utile.
Link-ul e principiul suprem. Totul trebuie făcut din mers, în fugă şi fără întrerupere. Timpul destinat lecturii începe să semene cu un timp mort şi plicticos.Această navigare electronică nonstop naşte în noi sindromul de hiperactivitate, devenim superficiali şi agitaţi, incapabili de a mai citi o carte. Am stat de vorbă cu mai mulţi tineri care mi-au declarat că nu se apropie de cărţi pentru că lectura îi îi plictiseşte. Aceşti tineri stau însă la calculator zi şi noapte, navigând frenetic pe Internet. Generaţia web-ului, a culturii digitale, se defineşte prin neputinţa de a sta locului, de a medita, de a contempla, de a gusta pe îndelete o carte, un film artistic sau un tablou. Alessandro Baricco numeşte acest nou stil de viaţă „barbarism“. În contrast cu tiparul clasic al tradiţie umaniste, în care valoarea se definea prin ierarhie, profunzime, efort şi stăruinţă.
Iată însă că biblioteca modernă îşi asumă riscul de a găzdui „barbaria“ în propria-i casă. Ea oferă cititorilor ei, pe lângă fondul de carte, şi un bonus modern. Cu alte cuvinte, găzduieşte în sălile ei şi pe „duşmanul cărţii“. Unii ar putea zice că această manevră e sinucigaşă pentru bibliotecă. Tinerii vor umple sălile calculatoarelor şi vor părăsi treptat sălile de lectură.
Voi ocoli această problemă statistică pentru a spune câteva cuvinte despre un fenomen de ultimă oră pe care l-am constatat în lumea blogosferei.
M-aş bucura să fiu primul care semnalează acest lucru. Am studiat zilele acestea topul „Ze List“, care este topul celor mai frecventate bloguri pe plan naţional, şi am descoperit, cu mirare, că pe locul 2 din 30.000 de bloguri înscrise în competiţie se află blogul „Bookblog.ro“ dedicat exclusiv promovării cărţii. Atenţie! El se află înaintea unor bloguri cu informaţii din viaţa politică, lumea mondenă, sport, divertisment, business şi chiar a blogurilor porno (!).
Putem spune, aşadar, că se naşte în Internet şi o mişcare inversă, de trezire a interesului pentru lectură, pentru viaţa cărţii. Această tendinţă se observă în special în blogosferă, adică latura mai confesivă a Internetului. De altfel, blogul RO.LITERATURA a început să câştige bani din promovarea tinerilor scriitori. E un fenomen care trebuie analizat cu atenţie.
Se pare că războiul iniţial dintre carte şi NET se converteşte într-o cooperare neaşteptată. Proiectul Bibliotecii Virtuale iniţiat de Biblioteca Metropolitană Bucureşti, e un exemplu în acest sens. Tehnologia digitală devine astfel suportul unui tezaur cultural şi în felul acesta putem spune, parafrazându-l pe autorul italian, că „barbarul“ se civilizează. Vom vedea care sunt consecinţele acestei mişcări subterane paradoxale,dacă nu cumva balaurul electronic va redeştepta pofta lecturii şi „duşmanul cărţii“ se va declara înfrânt pe propriul teren.
Sociolog Alexandru Horia FRUNZĂ
Centrul de Tineret al BIBLIOTECII MUNICIPALE BUCUREŞTI
Dupa parerea mea, paradoxul… nu e un paradox. E doar un rezultat al obisnuintei, al lipsei de cunostinte, al lipsei de conexiune cu o generatie. Inteleg (sau incerc sa inteleg) de ce cuiva i s-ar putea mai personal, mai util sau mai “potrivit” sa mearga la biblioteca pentru a cauta informatii, daca asa s-a obisnuit, dar pentru noi, cei care am prins “inceputurile internetului” pe scara larga, este greu de imaginat o viata personala si profesionala fara el.
Pentru mine, bibliotecile au fost intotdeauna un loc neprimitor. Biblioteca de cartier era “condusa” de o doamna care nu intelegea de ce vreau sa ma uit in rafturi si nu stiam deja ce carte vreau (pentru ca nu am o lista cu tot ce a scos Nemira, pentru ca vreau sa citesc descrierea de pe spate?!). Biblioteca din Amzei (am uitat cum se numeste) avea o doamna care ne-a explicat ca in nici un caz nu vom avea acces la rafturi si ca trebuie sa venim cu lista de carti de acasa (am renuntat dupa prima incercare). Bibliotecile ASE-ului sunt un mic labirint si cautarea unei carti se transforma intotdeauna intr-o mica aventura (exista in stoc? la care sala de lectura? unde o fi sala de lectura X?). Culmea, singurul lucru care facea biblioteca ASE folosibila era… internetul 😀 Sistemul de cautare cu cuvinte-cheie, cu ajutorul carora puteai sa gasesti “carti despre…”, chiar daca nu aveai in vedere un titlu anume.
Pentru generatia care a crescut cu calculatorul in casa, legatura intre internet si carti este naturala si chiar absolut necesara pentru oricare cercetare.
…Ok, am zis ca inteleg de ce unora li se pare mai simplu sa mearga la biblioteca, dar nu pot. Mi se pare cu mult, mult mai greu sa cauti “manual” intr-o carte decat sa dai search. Nu e informare, e pierdere de timp. Parcurgerea a 10-a capitole fara legatura cu subiectul cautat nu te ajuta cu nimic; in cel mai bun caz, iti mananca niste ore care se puteau dedica studiului la obiect.
Un exemplu concret: licenta mea a fost pe tema ecoturismului. Ca sa ma documentez am folosit:
1. Biblioteca ASE (search pe “ecoturism” in unealta de cautare… nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost sa ma uit manual pe nenumaratele fise de carti care inca se mai odihneau in niste dulapuri). Am ales niste carti care pareau sa aiba legatura cu subiectul, le-am imprumutat (mers la ghiseu; cerut hartiuta; scris datele cartii pe hartiuta; predat hartiuta; asteptat 20-30 minute pana vine cartea din depozit), am cautat capitolele relevante si mi-am luat notite, dupa care le-am trecut pe calculator.
2. Internet. Search pe “ecotourism”. Am gasit cateva articole pe care le-am inclus ca studii de caz, cateva carti in format pdf din care am luat informatii, detalii despre alte carti pe care am putut sa le cumpar (daca nu exista internetul, nici n-as fi avut habar de existenta lor).
3. Institutul de Statistica, unde am petrecut cateva ore fascinante copiind manual tabele cu cifre, pentru ca pe internet nu se gaseau decat anuarele din ultimii X ani, X fiind mai mic decat perioada care ma interesa pe mine. Sunt convinsa ca am invatat foarte multe copiind un sir de numere din anuar pe foi si de pe foi in Word.
Asa ca, din punctul meu de vedere, includerea unor calculatoare intr-o biblioteca nu numai ca nu e de reprosat, este chiar o idee extraordinara si, as zice, ceva strict necesar. Cele mai bune rezultate se obtin folosind SI internetul, SI cartile. Sunt convinsa ca sunt destui oameni care nu sunt de acord cu mine… si imi pare rau ca nu isi dau seama cum ar putea internetul sa ii ajute.
P.S. Si nici n-am mentionat numarul de autori de fictiune pe care i-am descoperit datorita unor recenzii pe, evident, internet…
P.P.S. Nu am mai fost intr-o biblioteca publica de multi ani. Sper ca experientele mele nu se mai repeta si in ziua de azi si ca bibliotecile au devenit mai prietenoase cu “clientii”.
P.P.P.S. Pentru conformitate: am inceput clasa I in 1990, am avut primul calculator in 1995 si internet din 1998 sau 1999.
Jen: Biblioteca din Amzei (am uitat cum se numeste)…
S-ar putea sa fie vorba despre Biblioteca Sadoveanu?
Cosmin Lascu: Comentariul anterior a fost sters datorita ortografiei precare. Va recomand, pe viitor, sa va corectati mesajele inainte de a incerca sa le postati pe site.