S.B. : Este „Kraken” o revenire la o parte din munca dumneavoastră precedentă?

C.M. : Pentru cititorii cărora le-au plăcut mult cărţile voluminoase, nedisciplinate, haotice, certărețe precum ”Perdido Street Station”, am scris deliberat ceva gigantic şi monstruos.
Dar, pentru că aceasta se întîmplă cu zece ani mai târziu, povestea nu se simte ca fiind reşapată. Limbajul este mai disciplinat, chiar dacă povestea este mai ciufulită.
E aproape nostalgic să fi scris o astfel de carte. Dar cartea este o comedie.
E menită să fie relaxantă, cu o mulţime de tachinări destinate fantasy-ului, şi altor genuri pe care le iubesc.
Cei cărora le plac textele din acest domeniu tind să aibă un simţ al umorului despre ei înşişi – de aceea există o mulţime de glume stupide despre universul Star Trek şi lucruri de genul ăsta.
Te mişti şi te schimbi ca scriitor, dar planificările și termenele de publicare creează de asemenea aspecte amuzante. ”Kraken” a fost scris în acelaşi timp ca ”The City & The City”.
Şi există o altă carte pe care am scris-o înainte de ”Kraken”, care nu a ieşit încă. Sensul traiectoriei percepută de cititor poate fi un pic confuz.

S.B. : Romanul se concentrează asupra furtului unui calmar gigant şi asupra religiilor aflate în conflict, inclusiv un cult al calmarului. Aţi fost prudent cînd ați scris despre religie?

C.M. : Nu este nimic atît de ieșit din comun încît să nu poată fi venerat de cineva undeva.
Ideea unui cult al calmarului nu este nici pe departe o idee nouă, în special în fantasy şi horror. O listă a unor asemenea culte există în ”Kraken”, care este un cadou pentru tocilarii fani ai calmarilor. Sînt cîteva conversaţii în carte în care unul dintre personaje face, în esenţă, o critică stilului de ateism à la Richard Dawkins. Sînt ateu, dar nu sînt prea răbdător cu acel tip de ateism năbădăios care tratează religia ca pe pur și simplu o eroare intelectuală. Dacă scrii despre religie astăzi în Marea Britanie, nu poţi să nu fii conştient despre dezbaterile asupra islamismului. Dar nu am vrut ca acest subiect să fie în prim-planul romanului, pentru a nu risca în mod real real mai degrabă niște analogii stîngace. În mod categoric eu nu afirm că adoratorii calmarului ar fi echivalenți vreunuia dintre credincioșii uneia din religiile din lumea reală. Se referă tot atît de mult la figura melodramatică de stil a religiilor pe cît este vorba de religiile existente în realitate. Sper ca această descriere a religiei, cu toate că tachinează, nu este percepută ca insinuare.

S.B. : Sunteți deseori văzut ca un scriitor al Londrei. Cea mai recentă carte a dumneavoastră consolidează ideea asta?

C.M : Cartea nu este în primul rînd despre Londra – cît mai degrabă despre faptul că există cu adevărat un calmar gigantic într-un acvariu al Muzeului de Istorie Naturală din Londra. Clenciul poveștii este calmarul dintr-un acvariu din Londra, altfel ar fi putut fi un roman despre Oslo.
Sînt parte a unei tradiții londoneze a fantasticului. Cele mai multe, dar nu toate romanele despre Londra, se concentrează asupra faptului că acesta nu este un oraş obişnuit, de zi cu zi. ”Kraken” este centrat asupra acestui oraş straniu, este axat pe fantasmagoria metropolei. Cred că acest roman este mai puţin un roman al Londrei decît ”King Rat”, care este în întregime despre oscilaţia între două niveluri.

S.B. : În ”Kraken” se descrie o fantastică grevă a familiarilor (entități spirituale de multe ori întrupate în animale, cum ar fi pisica unei vrăjitoare). Se strecoară politica întotdeauna în scrisul dumneavoastră ?

C.M. : Eu sunt în nici un fel îngrijorat în privința strecurării politicii în literatură. Pentru că mi-am asumat niște opinii politice, ar fi ridicol să încerc să mă cenzurez şi să-mi păstrez crezul în afara literaturii. Și asta însemnă mai mult decât că aceste opinii reprezintă crezul meu politic şi sînt interesat să reflectez despre aspectele legate de ele. Grevele au tendinţa de a fi niște poveşti interesante şi palpitante.Sînt poveşti al unui mare eroism, sînt ecouri ale umorului şi tristeţii.
Ideea a pornit de la ”Fantasia” lui Disney şi de la pensula magică scăpată de sub control. Este o formă de rezistenţă la locul de muncă, mișcîndu-se straniu dar într-un mod prostesc. Fantasy-ul este despre a vedea ce se întâmplă dacă tratezi ideile nu ca pe niște absurdități, ci ai răbdare să vezi încotro te duc.

Simon Basketter

Traducere și prezentare de Cristian Tamaș
Interviul cu China Miéville a apărut în publicația britanică „Socialist Worker” și a fost tradus și postat cu acordul acesteia.
(© Socialist Worker : http://socialistworker.co.uk/article.php?article_id=21233)

“The attempt to replace war and inequality with law is not merely utopian but is precisely self-defeating. A world structured around international law cannot but be one of imperialist violence. The chaotic and bloody world around us is the rule of law” – China Miéville

China Tom Miéville, născut pe data de 6 septembrie 1972, în Norwich, Anglia este unul dintre cei mai talentați autori din domeniul imaginarului, proza lui explorează și traversează limitele genului, forțînd granițele și cuprinzînd tușe de dark fantasy, science fiction, pulp, horror, steampunk, slipstream, distopie orwelliană și comentariu social dickensian. Autoconsiderîndu-se un exponent al curentului “new weird”, catalogat drept un ”suprarealist urban”, China Miéville reinventează și redefinește genul fantasy prin capacitatea și abilitatea de a crea universuri și lumi coerente, cu inteligență, imaginație și îndrăzneală.
De la baroca, densa și lirica trilogie a Noului Crobuzon (”Perdido Street Sation”, ”The Scar”, ”The Iron Council”) pînă la basmul modern ”Un Lun Dun” și thrillerul metafizic ”The City&The City”, Miéville este fantastul contemporaneității noastre. Asumîndu-și obiectivul declarat de a introduce reflecția socială într-un gen devenit tot mai comercial, pe care îl consideră imbecilizant-reacționar, un sedativ pentru autiști și asociali, Miéville este un revoluționar, un iconoclast, un nou ”angry young man” care și-a propus să excizeze ”tumoarea tolkieniană de pe fundul fantasy-ului modern”.
Absolvent de antropologie socială la Cambridge în 1994, doctor în relații internaționale la London School of Economics în 2001, bursier la Harvard, membru al Partidul Muncitorilor Socialiști, candidat al Alianței Socialiste pentru Camera Comunelor, profesor de engleză timp de un an în Egipt și de creative writing la Universitatea Warwick, China Miéville este un personaj surprinzător de complex, o încarnare a intelectualului secolului XXI.
Primul său roman, “King Rat” (1998), a fost nominalizat atît la Premiul International Horror Guild cît și la Premiul Bram Stoker.
Al doilea roman, “Perdido Street Station”,2000 (”Stația Pierzaniei”, 2005, trad.Mihai Samoilă, ed.Tritonic ; ediția a doua, 2010) a cîștigat Premiile Arthur C. Clarke 2001, British Fantasy 2001 și a fost nominalizat la premiile Hugo, Nebula, World Fantasy, Locus și British Science Fiction.
Al treilea roman, “The Scar” , 2002 (”Cicatricea”, 2006, trad.Mihai Samoilă, ed.Tritonic) a fost laureat al premiilor British Fantasy 2003 și Locus pentru cel mai bun roman fantasy în 2003 și nominalizat la premiile Hugo, Arthur C. Clarke, World Fantasy, Locus, Philip K. Dick, British Science Fiction și i s-a făcut o referire specială în cadrul premiilor Philip K. Dick.
Al patrulea roman, “Iron Council”, 2002 (”Consiliul de fier”, 2006, trad.Mihai Samoilă, ed.Tritonic) a obținut Premiul Arthur C.Clarke 2005, Premiul Locus pentru cel mai bun roman în 2005 și a fost nominalizat pentru Premiile Hugo și World Fantasy.
Povestirea sa “Reports of Certain Events in London” (publicată în antologia McSweeney’s Enchanted Chamber of Astonishing Stories) a fost nominalizată la Premiul World Fantasy și a concurat la premiul Locus pentru cea mai bună nuveletă în 2005.Traducerea românească ”Rapoarte asupra anumitor evenimente din Londra” a fost făcută de Cristina Iordache în antologia ”Colecția McSweeney’s #2.Povestiri incredibile”, editura Nemira, 2006.
Celui de al cincilea roman, “Un Lun Dun” ,2007 (trad.rom.Alex Nichifor, 2008, ed.Tritonic) i s-a decernat Premiul Locus pentru cel mai bun roman pentru tineret în 2008.
“The City & the City”, 2009 (în curs de publicare la editura Tritonic) a cîștigat Premiul Arthur C.Clarke în 2010 și este nominalizat atît la premiul Hugo cît și la premiul Nebula, categoria „cel mai bun roman”.
“Kraken” a fost publicat de curînd anul acesta iar “Embassytown” va fi lansat în mai 2011.
Proză scurtă
“Highway Sixty One Revisited” (Young Words, 1986)
“Looking for Jake” ( Neonlit Vol. 1, editor Nicholas Royle, 1999)
“Different Skies” ( Brit-pulp!, editor Tony White , 1999)
“An End to Hunger” ( Book of Internet Stories, editor Maxim Jakubowski, 2000)
“Details” ( The Children of Cthulhu, editori John Pelan, Benjamin Adams, 2002)
“Familiar” ( Conjunctions: 39, The New Wave Fabulists, editor Peter Straub, 2002)
“Buscard’s Murrain” ( The Thackery T. Lambshead Pocket Guide to Eccentric & Discredited Diseases, editori Jeff VanderMeer, Mark Roberts, 2003)
“Reports of Certain Events in London” (in McSweeney’s Enchanted Chamber of Astonishing Stories, editor Michael Chabon, 2004) – trad. rom. ”Rapoarte asupra anumitor evenimente din Londra” a fost făcută de Cristina Iordache în antologia ”Colecția McSweeney’s #2.Povestiri incredibile”, editura Nemira, 2006.

“A Room of One’s Own” ( Mike Mignola’s Hellboy: Oddest Jobs, editor Christopher Golden, 2008)
Hellblazer #250, DC Vertigo 2008
“Jack” (The New Weird, 2008) – trad. rom. Lucia Tudor, Antologiile Millenium ”New Weird”, 2008, ed.Millenium Press
The Rope is the World” (2010)
Culegeri de povestiri
“Looking for Jake” (2005)