Un concurs are ca scop departajarea unor valori precum şi stabilirea unor ierarhii. Spre exemplu Campionatul Mondial de Fotbal din Africa de Sud. Acesta este un concurs în care diferite echipe se luptă între ele, urmând un set de reguli precise. Trofeul este fabulos. Sunt la mijloc sume uriaşe de bani. Dar, dincolo de răsplata imediată, echipa câştigătoare are parte de faimă, celebritate, renume… Mare parte din rasa umană prezintă onorul echipei care s-a clasat pe primul loc.
Există şi alte concursuri sportive, în care nu echipe se înfruntă direct, ci indivizi solitari îşi dispută prima treaptă a podiumului, punându-şi în valoare talentul şi pregătirea. Eforturile participanţilor sunt răsplătite mai apoi de premiul sau de premiile puse în joc. Chiar dacă aparent învingătorul ia întregul pot, miza unui concurs este cu mult mai mare. Important este să participi. Indiferent de rezultatul întrecerii, o parte din gloria câştigătorului se va răsfrânge asupra tuturor participanţilor.
Concursurile literare nu fac nici o excepţie de la cele spuse mai sus. Participarea la asemenea concursuri este mai mult decât onorantă pentru fiecare scriitor. Pentru că ele pot oferi o măsură a valorii de moment a celui care participă. Un scriitor, dincolo de părerile apropiaţilor, are nevoie mereu de confirmarea celorlalţi. De confirmarea publicului, de confirmarea unor voci cu autoritate şi competenţă. De aceea concursurile literare sunt şi trebuie să fie repere importante în cariera unui scriitor.
Înainte de 1989, în domeniul science fiction sau al literaturii de anticipaţie tehnico-ştiinţifică după cum i se spunea atunci, existau concursuri literare. Chiar apăruse o cutumă benefică scriitorilor de sefe de atunci: fiecare oraş important se străduia să organizeze un astfel de concurs. Dintre acele premii de atunci, singurul care se mai vede în zilele noastre este Concursul Helion, organizat an de an de către colegii noştri de la Timişoara.
Desigur, cel mai important dintre toate concursurile dinainte de 1989 era concursul desfăşurat cu ocazia celebrelor şi, din păcate, defunctelor RomCon-uri. Participarea la acest concurs era la fel de importantă ca premiul în sine: un scriitor se putea face remarcat prin simpla prezenţă în concurs, dar cu condiţia ca textele sale să fie valoroase. Nu era obligatoriu ca autorul să şi câştige. Valoarea unui text răzbătea dincolo de jurizarea propriuzisă.
Premiul sau premiile oferite erau mai degrabă simbolice şi cu multă încărcătură emoţională: diplome plus publicarea textelor câştigătoare fie în Almanahul Anticipaţia fie în diferite reviste locale. Partea materială era oarecum neglijată, dar nu se plângea mai nimeni din pricina asta. Se scria din pasiune. Pentru glorie. Nimic jenant în asta. Ba chiar frumos. Să ne aducem aminte că vechii greci îşi premiau atleţii prin cununi de laur.
Lucrurile s-au schimbat de atunci. Laurii sunt inutili dacă nu-s dublaţi şi de alte valori materiale. Premiile unui concurs, ca să conteze, trebuie să posede şi o expresie pecuniară care să fericească autorul mai mult decât simpla şi nuda glorie. Nimic jenant în asta. Ba chiar frumos este atunci când un concurs care se respectă oferă autorului ceva mai mult decât strângeri de mână. Nici un efort încununat cu o operă literară valoroasă nu ar trebui să rămână nerăsplătit. Un scriitor este un truditor care se consumă pe sine pentru a ne oferi nouă, cititorilor, o lume în care să ne refugiem ori de câte ori avem ocazia şi dorim asta.
Din păcate, astăzi, în sefeul românesc concursurile sunt sublime. Numai că sunt foarte rare sau deloc. Înafară de Helion, aţi mai auzit de vreun concurs dedicat science fiction-ului pe meleagurile noastre? Un concurs serios, cu un juriu asumat, care să poate justifica oricând deciziile luate? Un concurs din care câştigătorul chiar poate să înţeleagă că are valoare şi că valoarea îi este răsplătită cu mai mult decât cu o bătaie amicală pe spate? Aveţi ştiinţă de aşa ceva?
Probabil că nu.
Un concurs naţional, care să confere învingătorului şi faimă, dar şi răsplată materială nu există.
Corect ar fi să spunem că nu a existat până acum.
Scriitorii români de science fiction au la dispoziţie acum o unealtă puternică prin care să-şi dovedească măiestria şi prin care să primească şi contravaloarea talentului lor. Concursul Seniorii Imaginaţiei nu doreşte decât să asigure un echilibru firesc între glorie şi răsplată, între inefabil şi material. Până la urmă SRSFF va oferi, prin concursul anunţat luna trecută, respectul pentru autor. Şi noi credem că acesta este cel mai important lucru.
Rudi Kvala
De acord cu cele spuse de tine. Nu stiu daca s-a observat, eu am pus anuntul concursului si pe club literar, e acolo pe prima pagina de o saptamana.
http://www.clubliterar.com/
Dorian, multumim pentru sustinere 😉
Poate ca ar fi meritat mentionate concursurile de pe AtelierKult, care se desfasoara de sapte ani de zile de mai multe ori pe an, si unde criteriul recompensei pecuniare este indeplinit?
Bear, stiam ca ai sa apari tu pe aici si ti-am lasat tie placerea asta 😉
mon cher, am gresit. recunosc. concursurile de pe atelierkult sint apa de ploaie. numai si numai concursul seniorii imaginatiei este un concurs adevarat. e alfa si omega pentru concursurile sf de la noi…
Concursurile de pe AtelierKult sunt extraordinare, Bogdan Bucheru este un om de caracter care stie ce si cum sa sustina! Felicitari, Bogdan!
@mugur: gresesti. numai “seniorii imaginatiei” este un concurs adevarat. ceea ce face bogdan bucheru, indiferent cit de importante ar fi parut ele, palesc pina la disparitie si se pare ca nici nu merita mentionate…
Intr-un final de ce sa nu recunosti si tu ca “Seniorii Imaginatiei” este chiar un concurs deosebit? Horia, hai sa lasam deoparte toate orgoliile si sa ne vedem de treaba, bine? Fiecare concurs este important pentru cineva, pentru ceva. Iar daca finalitatea propusa se concretizeaza, toata lumea are de castigat, inclusiv tu. Cred ca am mers prea departe cu totii vizavi de contrele astea de pe un blog pe altul. Chiar nu poti sa te abtii si sa intelegi ca toata treaba asta nu duce la nimic bun? N-am energie pentru asta, sunt altele de facut. Si stii si tu mai bine, ce Dumnezeu? Eu zic sa tragem linie, ok? Sunt si eu printre initiatorii concursului si ma intriga toata aceasta situatie. Iar tu stii foarte bine cat si cum am apreciat eforturile lui Bogdan Bucheru. Consider subiectul asta incheiat. Multumesc.