Ion Hobana este mai mult decît un autor, el este, practic o legendă! Sărbătorirea sa astăzi, în pragul împlinirii vîrstei de 80 de ani nu este doar binemeritată, ci reprezintă un prea modest omagiu pe care i-l putem aduce și la care mă asociez cu respect și cu bucurie. M-am referit la multe dintre volumele sale, în orice caz la cele mai recente trei, și o voi face acum cu privire la culegerea de povestiri SF Timp pentru dragoste.

Povestirile SF şi fantasy stîrnesc foarte adesea interesul, poate mai mult decît romanele de acelaşi tip, pentru că într-un volum pot fi cuprinse şi consumate rapid de cititor mai multe tipuri de aventură ingenioasă. Bogat într-o vreme la noi, apoi intrat în oarecare eclipsă, genul are cîţiva autori deveniţi “clasici” printre care Ion Hobana este unul dintre cei mai reputaţi.

De fapt, în opera vastă şi încununată cu multiple premii naţionale (de patru ori cel al Uniunii Scriitorilor, dacă nu mă înşel) şi internaţionale, zona povestirilor SF nu este prea vastă. Ion Hobana este mai mult un comentator avizat al fenomenului literaturii de anticipaţie, un  exeget al clasicilor Jules Verne sau H.G.Wells dar şi al creaţiilor autohtone. El este şi un animator al literaturii pentru copii şi un preşedinte activ al secţiei de gen a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.

Dar e rar apicultorul care nu-şi încearcă mierea ca şi gastronomul ce rămîne la teoria simţului gustativ. Ion Hobana a scris, totuşi, multe povestiri SF. Bine a făcut pentru că a venit spre ficţiune încărcat de teoria pe care a aprofundat-o. El are un eminent “know how” al domeniului şi reţin cel puţin două studii memorabile ale sale: postfaţa celebrului Solaris de Stanislaw Lem şi prefaţa nu mai puţin celebrelor Amintiri despre viitor, reper al fantazării pe teme paleoastronautice.

În  recentul volum selectiv, o selecţie foarte severă din proza scurtă a lui Ion Hobana, Timp pentru dragoste, Editura Bastion, autorul îşi concentează opera de ficţiune în trei cicluri: unul pe teme marine, altul pe tema timpului şi călătoriei temporale, al treilea pe cea – inevitabilă în SF – a călătoriei cosmice. Fiecare treime cuprinde doar cîte patru texte, aduse la zi cu meşteşug şi prin referinţe clare, uneori amuzante, la realitatea contemporană. Ca în orice ficţiune ştiinţifică, thriller, povestire insolită, fantasticul şi anticipaţia ştiinţifică se sprijină pe o puternică “ancoră” în realitate, în investigarea psihologiei umane, astfel încît intruziunea elementelor bizare şi a “descoperirilor” uimitoare devin perfect plauzibile.

Cum spuneam, Ion Hobana  cunoaşte perfect lecţia “maeştrilor anticipaţiei clasice”  şi are, simultan, cunoştinţe solide în domenii ştiinţifice, astfel încît trecerea spre fantezie nu este un delir ci un pas oricînd posibil al umanităţii, mic, în fapt, precum cel al lui Armstrong pe Lună, imens în efigie, pentru că este unul făcut dincolo de “limită”: cea care desparte firescul de miraculos.

O calitate indiscutabilă a povestirilor lui Ion Hobana este, ca în cazul tuturor clasicilor SF, realizarea personajelor. Avem de-a face, precum la marile modele de tipul Wells, Lem, Asimov, King, cu oameni obişnuiţi, slabi şi sceptici, departe de tipul “superman”, pe care confruntarea cu neobişnuitul îi tulbură şi îi şochează. Ei se comportă firesc în faţa necunoscutului şi se înalţă, cînd e cazul, la statutul de eroi prin luciditate şi dezbatere de conştiinţă. Dincolo de toate, povestirile lui Ion Hobana sînt excelent scrise, antrenante, pline de suspans dar şi de o reconfortantă căldură umană. Şi în SF, după subtitlul autorului, stilul calsic e unul “dulce”!

Horia Gârbea

Text citit la evenimentul cultural de la Centrul Calderon, eveniment dedicat lui Ion Hobana cu prilejul lansării volumului Timp pentru dragoste, vineri 14 mai.